Bucket list 2018

Vreau să călătoresc mai mult

LA MULȚI ANI 2018

Fiind foarte ocupat la sfârșitul anui trecut și începutul acestui an, nu am apucat să scriu DELOC PE BLOG de foarte mult timp. RUȘINE SĂ ÎMI FIE.

Celor care sunteți lângă mine și nu numai, nu sunt un chitros, vă doresc tot binele din lume, vouă și celor dragi.

BUCKET LIST 2018

Am fost provocat de cei de la Limitless să scriu în câteva cuvinte ce aș reseta/schimba/obține de la mine pentru mine în acest an.

Nu mi-a trebui mult timp de gândire pentru a îndeplin task-ul celor de la Limitless, știu ce vreau în 2018, VREAU SĂ CĂLĂTORESC CÂT MAI MULT, vreau să văd lumea mare, vreau să văd locuri la care am visat de mult, vreau să întâlnesc oameni noi.

SIMPLU, da, dacă vrei cu adevărat, orice VIS SE POATE ÎMPLINI.

P.S. Era să uit să vă spun și două, trei vorbe despre cei de la Limitless. M-am luat cu mine și am uitat.

**Limitless, programul de remodelare corporală cu cea mai mare rată de success, lansează Reset by Limitless, un program în care primești online tot ce îți este necesar pentru a-ți remodela corpul până la cea mai frumoasă și sănătoasă variantă a sa, dar și toate resursele de educație pentru ca la finalul celor trei luni să poți fi propriul nutriționist pentru tine și familia ta. Astfel rețeta câștigătoare a programului de remodelare corporală în care și-au atins cu success obiectivele peste 5000 de români devin accesibile oricui, indiferent de orașul în care locuiește și de măsura pe care o poartă la haine.**

Să auzim de bine și vă promit că am să scriu despre toate locurile pe care le voi vizita anul acesta.

Need Tour în România

Tour operatorul turc Need Tour a intrat pe piața din România

Cine e Need Tour?
Need Tour, tour operator din Turcia, s-a lansat pe piața de turism din România.
 Ce ne oferă Need Tour?
Need Tour oferă pachete exclusiviste și corporate, dar și produse pentru segmentul mid-level. Compania estimează că, în 2018, peste 12.000 de clienți vor ajunge în Turcia prin patru curse charter, ce vor decola săptămânal din București, Cluj, Oradea și Suceava, și peste 3.000 cu pachete individuale.

Compania este specializată în incoming în Antalya, Kusadasi, Bodrum și Marmaris.

Need Tour România oferă pachete și produse de lux, dar și pachete pentru familii, care includ toate asigurările necesare călătoriilor. Din 2018, agenția își propune ca toate pachetele sale să includă o asigurare împotriva insolvenței.

“Alături de o companie internațională de asigurări ne dorim ca, din 2018, toate pachetele pe care le punem la dispoziția partenerilor noștri să poată include o soluție de asigurare de tip INSO, care să protejeze fiecare pachet împotriva insolvenței. Ne propunem și facem toate demersurile care țin de noi pentru a găsi o modalitate de a oferi agenției revânzătoare partenere și clientului final acoperire în caz de insolvență/faliment”, a spus povestește Aytac Acikgoz, co-fondator si Director Departament Dezvoltare, Need Tour România.

Need Tour România a organizat între 15 – 17 decembrie Gala de lansare Need Tour la Poiana Brașov unde au participat peste 300 de parteneri.

Pentru 2018, credem că destinația preferată a Românilor va fi Belek, care oferă condiții excepționale atât pentru segmentul luxury, cât și pentru familii”, spune Mihaela Crăciun, General Manager Need Tour România. *-sursa: forbes.ro

BAFTA MAXIMĂ

Camera mea/Baia mea

Fiecare cu locul lui de relaxare

Urăsc iarna cu toată ființa mea. Poate nu iarna neapărat, dar mizeria de la noi din oraș care parcă e mai mare iarna. Nu știu de ce dar eu așa simt, fapt pentru care prefer să stau mai mult în casă sau oriunde înăuntru.

Relax în cadă

După o zi friguroasă, tot ce aștept mai mult e timpul petrecut în cada cu apă FIERBINTE.

Am văzut zilele trecute pe un site (www.sideraquartz.com)  o chestie super tare. Un material nou, folosit la renovarea băii, CUARȚUL. Din ceea ce am citit pare ȘMECHER TARE. Nu de alta dar parcă aș mai schimba una alta în baie, am baia mare(doar mă laud). Pot face cam ce vreau pe acolo în materie de rebranding. Woww, cum sună, rebranding my bathroom.

Cuarț

**Unul dintre aceste materiale este cuarțul, care poate fi utilizat pentru renovarea bucătăriei sau a băii, la pardoseli sau la blaturi de bucătărie. Cel mai cunoscut lucru despre cuarț este frumusețea lui, însă rezistența ar trebui să fie cel mai întâlnit cuvânt când vorbim despre el. Datorită puterii și flexibilității superioare cuarțul este rezistent la abraziune, zgâriere, ciobire, spargere, temperaturi înalte, îngheț și dezgheț, produse chimice din gospodărie, acizi, solvenți și mucegai.

Este un material cu absorbție și porozitate minimă, este antiderapant și ușor de întreținut. Dar nu este ușor de ales, întrucât paleta de culori nelimitată și gama diversificată de dimensiuni, forme și texturi stârnesc imaginația să creeze zeci de combinații potrivite pentru orice fel de spațiu.

În plus este ușor de transportat și instalat oriunde. Astfel, în casă poate fi folosit ca glafuri pentru ferestre, în placări de podele, pereți și trepte sau ca blat de bucătărie, de masă și pentru chiuvete de baie. Datorită calității superioare, certificate ISO, cuarțul este indicat și în magazine, centre comerciale, aeroporturi, stații și muzee.**

Încă nu m-am hotărât, dar la primăvară am să țin cont de cele scrise mai sus, cine știe ce îmi trece prin cap și aceste informații m-ar ajuta.

Hmmm, chiar îmi era dor de scris, cine știe poate îmi revine cheful de scris, nu de alta dar acum de sărbători sunt cam ocupat.

Jidvei Shop, magazinul tău de vinuri

Ana Chardonnay by Jidvei

„Jidvei (www.jidvei.ro), cel mai mare producător de vin din România, deține cea mai mare plantație viticolă din țară și cea mai mare podgorie din Europa cu proprietar unic, având 2.500 de hectare de vie.

Grupul Jidvei dispune de patru crame cu o capacitate de stocare de peste 328.000 de hectolitri, dotate cu cele mai performante echipamente, situate la Jidvei, Blaj, Bălcaciu și Tăuni. Construită în anul 1974, Crama Jidvei este cea mai mare dintre cele patru, având o capacitate de stocare de 21.5 milioane de litri. Crama Blaj (1989) găzduiește vinoteca în care se regăsesc cele mai vechi vinuri din gama Castel, iar Crama Bălcaciu (1958) vinurile spumante și distilatele de vin. Crama Tăuni (2014) este cea mai mare cramă gravitațională din Europa și singura din România de acest tip.

Recent, Jidvei a deschis magazinul online http://shop.jidvei.ro, unde se pot comanda vinuri din colecțiile exclusiviste Mysterium și Owner’s Choice. Dacă în cazul gamei Mysterium se remarcă eticheta sticlelor de vin asemeni unui labirint ce te provoacă să descoperi tainele băuturii, gama Owner’s Choice atrage atenția chiar prin denumirile produselor sale: Ana și Maria, întocmai ca pe fetele proprietarului cramelor Jidvei.”

Am fost provocat de cei de la Jidvei să aleg un vin de pe noul lor site de vinuri și am ales vinul Ana Chardonnay by Jidvei.

Am ales acest vin în special pentru că sunt un gurmand pasionat de mâncărurile din pește. Nu cred că este un vin mai nimerit pentru a însoți un somon bine preparat la o cina deosebită alături de persoana iubită.

Viața fără regrete?

Clipa de neatenție

Am fost provocat de cei de la Dacris să vă povestesc ce moment din viața aș schimba dacă aș putea, dacă aș avea puterea să rescriu un moment anume din trecut.

dacris

Totuși, cine e DACRIS?

Aproape sigur au ajuns și la tine la birou, direct din depozitele Dacris, unul dintre cei mai mari furnizori de papetărie din România, diferite produse ale lor.

Compania are peste 24 de ani de experiență în domeniu. Poate că nu îi știi fix după nume, dar sigur le cunoști produsele. Pilot Frixion, de exemplu, rollerul minune care scrie, șterge și rescrie este importat exclusiv în România de către Dacris.

Anul acesta pixul Frixion împlinește 10 ani, ocazie cu care cei de la Dacris au făcut un video inspirațional pe care te invit să-l urmărești aici:

Ce aș schimba?

De la o vreme de foarte multe ori am stat și m-am întrebat „de ce am revenit în Hunedoara după anii petrecuți în Timișoara”?

Sincer, pentru că „NICĂIERI NU-I CA ACASĂ”.

Regretele vin de la faptul că am ajuns să fiu foarte dezamăgit de TOT ce se întâmplă în acest oraș. De la oamenii care s-au schimbat în rău până la nulitățile care au ajuns să decidă viitorul acestui oraș.

Locuitorii sunt tot mai reci, mai urâcioși, mai răi, iar conducători sunt tot mai „inutili”, asta ca să nu folosesc cuvinte mai grele, mai colorate, cuvinte pe care le merită din plin.

Așadar, aș schimba acel gând care m-a făcut să revin ACASĂ. Pentru asta am să mă bat cu toți cei care m-au făcut să regret aceea decizie.

Ce păpăm la film?

Gelato la TV

Când ești în fața televizorului, de obicei îți vine cheful de mâncat/ronțait ceva. Unii preferă popcorn, alții semințe, unii un sandwich mare cu ce găsesc prin frigider………dar, vară fiind, unii preferă ceva rece. Bere, suc sau inghețată.

Recent am descoperit că „gelato„ este un pic diferit de inghețata normală, inghețata pe care o mâncăm în mod normal. Nu știam că sunt diferite, credeam că este o altfel de înghețată și atât.

Sivero Maria, un gelato deosebit

„Siviero Maria este recunoscut drept un gelato de care să te bucuri alături de familie, în special în momentele în care stați împreună și faceți binging cu serialul preferat.

Acum vara nu prea am timp de stat prin casă, prefer să mă bucur de răcoarea unei piscine sau vreun gratar în natura. Gratar aka niscaiva buruieni/legume, nu ceafă de porc sau alte porcării.

Totuși, seara când is obosit și nu am chef de ieșit în oraș, prefer să vizionez câte un episod, două din serialul meu preferat ”Toate pânzele sus”.

Nu mă pot plictisi NICIODATĂ de glumele lui Ismail, Jean Constatin face un rol magistral.

Chiar acum mă gândesc la o faza haioasă. După ce au trecut cu bine printr-o furtună periculoasă, echipajul îi cere lui Ismail „ceai cu rom”, iar el spune: „facem ceai cald, cu mult rom faceam”.

Afară fiind cald ca naiba, nu vreau să beau ceai, dar un gelato mare cu aromă de rom ar merge la fix. Nu de alta dar astăzi am stat toată ziua între 4 pereți înconjurat de toate echipamentele electronice din lume. Două telefoane, o tabletă, un laptop și un desktop.

Îmi crapă crapul și o pauză e bine venită.

Hmmm, știu ce fac în seara asta…………..

OktoberFest în septembrie

7 – 17 Septembrie Brașov România

Cel mai mare festival din lume dedicat berii, Oktoberfest, are loc anual și în România, la Brașov, cu ajutorul celor de la Ciucaș. Puțini știu însă că, în ciuda numelui, Oktoberfest nu mai este de mult un festival așteptat în luna octombrie. Anul acesta el va avea loc între 7 și 17 septembrie și își va muta locația în zona fostului Stadion Municipal din Brașov. Manifestarea de anul acesta va fi mai mare ca oricând, cu mai mulți invitați, mai multe produse tradiționale nemțești, mai multe locuri de entertainment și mai multe puncte de vânzare a berii.

Când, unde și cu cine prefer să beau o bere rece?

O bere rece e binevenită tot timpul, fratele Chinezul știe ce vorbesc. Nu contează când, unde, dar contează foarte mult cu cine.

Berea nepovestită e pierdere de vreme. Ea nu vine niciodată singură dacă cel cu care o împarți e pe aceeași lungime de undă cu tine, mai ales când vine vorba de rolul ei în viața băutorului de bere.

Așadar, bere rece, nu contează locația, plus Chinezul coleg de „suferință”, rețeta perfectă pentru un festival de bere.

Cam așa a fost anul trecut, anul acesta se anunță mult mai multe surprize și bineînțeles bere, multă bereeeee.

Nu uita să-i anunți pe toți ai tăi că Oktoberfest are loc anul acesta între 7 și 17 septembrie în Brașov, este organizat cu ajutorul celor de la Bere Ciucaș și își mută locația în zona fostului Stadion Municipal.

Antalya by Prestige Tours(3)

Infotrip 2017 – Antalya(3)

Cum ne-am petrecut timpul liber în Antalya?

Ziua 1

După un zbor de 2 ore și încă vreo 45 de minute cu autocarul, ne-am pogorât la Dosinia, un hotel nou finalizat anul acesta.

Bineînțeles că am făcut un duș rapid și am pornit să bântuim împrejurimile. Am descoperit restaurantul, piscinele, amfiteatrul, plaja și marea.

Pentru că se lăsase seara am făcut o scurta plimbare pe plajă iar mai apoi ne-am îndreptat care amfiteatru. O scena mare, niște sute de scaune, cam o sută de spectatori și un concurs de MISS în plină desfășurare.

Așa pe scurt, am râs cu lacrimi de prezentator, avea omul niște glume fenomenale, am fost răpit de o rusoaică și suit pe scenă să……să ceva că nu am făcut nimic dar spectatorii aplaudau iar ai mei colegi erau pe spate.

Mai o bere, mai un șpriț pe nesimțite s-a terminat prima zi.

Ziua 2

Am pornit să escaladăm vârful Tahtali, telecabină, două mii și ceva de metri, Bobora mahmur….plm, a dracu dacă îmi mai aduc aminte ceva.

presstige

După vreo 2 ore în care Brighi și Anca1 au pozat indecent pentru toată suflarea aflată pe acolo(ceva bungi, cordelină….ceva) am coborât să luăm prânzul pe apă. Da frate, pe apă, un restaurant la care mesele erau niște pontoane pe cursul unui râu. Super tare ideea și locația.

presstige2017

Mai o bere, mai o salată, plus un super păstrăv și gata prânzul. Între timp io am revenit printre muritori, frigul de pe munte m-a trezit, parcă dormisem vreo 48 de ore.

Ziua 3

Rafting tata. De foarte mult timp mi-am dorit să mă duc pe Jiu să fac rafting, nu am ajuns. E uite că făcui rafting la turcaleți.

Doamne sau mai bine zis, Allah tata, a fost ceva WOWWWWW.

Am ajuns acolo după o oră de mers pe coclauri, turci acum construiau un drum expres doar pentru rafting.

Am fost împărțiți în două grupe, EXTREM și LOW pentru pensionari. Logic, Bobora dementul a ales EXTREM.

Am avut un căpitan de barcă DEMENT, în sensul bun al cuvântului. Pentru că am ales extrem ne dus dilău pe unde era apa mai agitată și mai învolburată. Totul era calculat, știa omul totul despre râu, de la adâncime la puterea apei în orice loc.

A fost ceva de neuitat, 4 ore de tras la vâsla, de adrenalină și de distracție la maxim.

E, ziua nu era gata. După rafting gazdele ne-au oferit o partidă de alergătură pe coclauri. 7 ATV-uri ne așteptau pentru a explora dealurile Antalyei.

Și dai și luptă, 2 ore de sport extrem și adrenalină pe niște râpe și niște văi de îți tăiau răsuflarea.

O zi cu adevărat plină. Super distacție, super aventură.

Bineînțeles, la hotel am realizat că eram murdari din cap până în picioare și rupți de oboseală. Asta nu a fost o problemă, nu ne-am dat bătuți până nu am ras niște mojito sau niște șprițuri pentru a încheia o zi MINUNATĂ.

Ziua 4

Deși credeam că ziua 3 a fost Best of the Best, se pare că m-am înșelat. Prestige Tours ne pregătise o altă mega surpriză.

O zi întreagă la Land of Legends…..cel mai tare aquapark din Estul Europei.

Topoganele, caruselele, delfinariul, zoo, acvariul pinguinilor…..și câte și mai câte, toate erau acolo pentru a ne încânta.

După 6 ore de dat pe topogane și alte tiribombe, nu cred că am reușit să văd/străbat jumătate de aquaparc. Bestial, merită toți banii, nu de alta dar ca peste tot ”ducru blătește”.

Ziua 5

Fetele au insistat să meargă la bazar, ce să ne tot foim, shoppingul e boală grea. Asta e, ele cu shoppinguitul, noi cu mojito și șprițul.

Nu mi-am mișcat curul/oasele din piscina de lângă beach-bar doar pentru a merge la baie. Trebuia să fac loc valurilor de mojito care curgeau în neștire.

Seara am purces la o petrecere privata la Calista, cel mai select resort vizitat de noi. Printre oaspeți, acum vreo 2 ani s-a numărat și Obama. Da, da, ăla negru de respira aer la Casa Albă. Chestii socoteli, ce să faci, n-ai ce să faci.

Ne-au primit oamenii aia ca pe șeici, 6 cadăne așa la 1.80m cu cracii până în gât ne-au condus la mesele rezervate, nu cumva să ne rătăcim. La fiecare masă aveam un picolo care ne servea la un pocnet de deget. Ce mai, trai pe vătrai.

Cum s-a lăsat seara au apărut două fătuțe cu un cărucior plin de șaluri, șaluri pe care le-au oferit fetelor noastre pentru a le proteja de frig.

Care frig? Eram foarte bine, dar oamenii au făcut pe dracu în patru pentru a ne simți ca în rai. Jos pălăria Calista.

Ziua 6

Deja aerul de România se simțea, ne pregăteam de plecare, depresia incepea să se instaleze…..și atunci am făcut o românească.

Toată ziua am stat pe plajă/șezlong/piscină fiecare cam pe unde a vrut să își înece amarul reîntoarcerii în țară și am tras o beție cruntă. Pe la 5 dimineață, la 3 ore de plecare, oamenii de la Jacaranda se pregăteau de o nouă zi iar noi închinam ultimele shooturi de tequila în cinstea prietenilor de la Prestige Tours.

Bineînțeles, toată aventura noastră în Antalya nu se putea încheia fără o seară de gală la Nirvana. Ponton privat, mâncare tradițională, gazde de prim-rang(managerul general ne-a fost gazdă), vin de marcă, atmosferă de neuitat. Pe scurt, OAMENI FAINI, așa cum îmi place mie să spun.

Le mulțumesc încă odată și încă odată de zece ori dacă e nevoie. Ne-au ajutat să învățăm cum se face turism, ne-au ajutat să legăm prieteni pe viață.

Să dea Dumnezeu să fim sănătoși iar anul viitor să repetăm această experiență UNICĂ.

Mulțumim Aytac, mulțumi Hasan și mega-mulțumim Silvia, datorită vouă am petrecut o săptămână de neuitat și sper ca cât mai mulți români să ajungă în Antalya cu voi și să se simtă la fel de bine ca noi.

Recomand cu căldura Prestige Tours, o companie perfectă pentru o vacanță de neuitat.

Vernisaj Alexandra Blănaru

Arad – 777 BLN

„777 BLN, adică 7 iulie, ora 7 seara, la Teatrul Ioan Slavici Arad”. Dialog cu Alexandra Blănaru – la primul său VERNISAJ

Fratele Basil Mureșan mi-a făcut o invitație pe care nu am putut-o refuza, primul vernisaj al Alexandrei Blănaru.

Mai multe detalii le aflăm din articolul-interviu al lui Basil.

De ce 777 BLN?

Pentru că e 777, adică şapte iulie, ora 7 seara, la Teatrul Ioan Slavici Arad. Pe de altă parte, şapte e cu noroc. Iar BLN e prescurtarea de la Blănaru, numele meu.

Ce crezi ca il propulseaza pe un pictor? Talentul, norocul sau critica de specialitate?

Pe un pictor consacrat nu-l mai propulsează nimeni, doar arta sa. Talentul, perseverenţa, norocul şi locul de provenienţă îl ajută pe artistul la început de drum să meargă mai departe. Critica de specialitate este un tărâm „otrăvit”.  Mulţi artişti nu au reuşit datorită acestei „critici de specialitate”.  Toţi cei care au scris dintotdeauna despre pictori, au profitat nespus de mult pe seama talentului lor. Aşa şi-au vândut mulţi critici consacraţi cărţile. Un artist care este talentat, nu va depinde niciodată de critic sau de spusele cuiva. Talentul este cel mai mare tezaur al artistului. Cei care îşi şlefuiesc  talentul începând de mici copii, vor ajunge pe culmile gloriei.

Care sunt sursele de inspiratie pentru tablourile tale? Pictezi doar ceea ce simţi, dorinţe pe care doar tu le ştii şi deci doar tu ai avea acces la descifrarea unei picturi ?

Sursele de inspiraţie diferă de fiecare dată. Fie mă inspir din feeling, fie un peisaj sau nişte obiecte pe care le găsesc prin atelier. Căteodată mă inspiră o mireasmă frumoasă. Acum când e vară şi subiectele parcă “explodează”odată cu întreaga natură. Cănd nu vreau să pictez ceva după model, lucrez din imaginaţie. Este un tărâm extraordinar. Visele devin realitate şi le pun pe pânză. Este o mare bucurie de a picta liber. Nu sunt constrânsă de nimeni şi pictez doar ceea ce îmi place. Acum există mai multe moduri de a înţelege pictura. Poţi descifra mesajul din prima sau poate exista în tablou o filosofie pe care o ştie doar artistul. Oricum aici felul de a privi este discutabil. Fiecare vede altceva într-un tablou. Toţi văd altfel.

Care sunt artiştii preferaţi?

Am mulţi artişti preferaţi. Este foarte greu să fac un enunţ. Voi exemplifica câţiva: Picasso, Michelangelo, Giotto, Dali, Renoir etc. Sunt mai mulţi decât cei pe care i-am scris.

Cum raportezi experienţa artistică personală la ideea artei văzută ca „agonie şi extaz”?

Viaţa artistului este o întreagă  plimbare între agonie şi extaz. Toţi artiştii trăiesc aceste sentimente. Arta poate fi văzută şi prin prisma agoniei şi extazului. Arta pictorului poate fi o suferinţă constructivă, acum depinde de artist. În ceea ce mă priveşte cred că arta mea este undeva între aceste stări. De multe ori simt că îmi pierd curajul de a merge mai departe, apoi mă arunc în necunoscut… Asta e părerea mea, publicul este posibil să vadă extaz sau agonie, nu ştiu ce să zic în privinţa asta…

Care e părerea ta despre pictura care copiaza fidel realitatea precum un aparat foto, aşa zisa pictură hiper realistă?

Cel  care reuşeşte un astfel de meşteşug merită să fie apreciat şi aplaudat. Sunt puţini pictori care reuşesc această performaţă. Acum depinde fiecare ce îşi propune să facă. Dacă asta doreşte artistul să facă, este ok, e treaba lui. Sunt alţii care critică astfel de meşteşuguri, dar o fac din invidie, pentru că nu reuşesc să facă ca cei care sunt dăruiţi cu asemenea talent. Totul depinde de cultura fiecărui artist în parte. Alţii văd în asta o măiestrie iar alţii un simplu studiu nesemnificativ şi lipsit de creativitate. Personal, cred că este un tărâm nou în pictură, şi s-ar putea ca, la un moment dat, în drumul meu artistic, să încerc şi această abordare. Never say never.

Cum ai defini într-o singură frază rolul sau importanţa desenului pentru pictură?

Poţi fi un desenator foarte bun dar un pictor slab sau poţi colora foarte bine fără să ştii să desenezi.

Ai simţit vreodată la terminarea unei lucrări că trebuie s-o faci de la început? Dacă da, cât de des ţi s-a-ntamplat asta? Câte lucrări finalizate sau aflate în lucru le-ai acoperit sau şters de-a lungul timpului?

Mi s-a întâmplat de multe ori să schimb un tablou. Am pictat şi mai pictez pe tablouri mai vechi. Câteodată îmi pare rău că l-am schimbat cu altceva. Tabloul pictat deasupra l-am lucrat mai bine decât pe cel de dedesubt. Am pictat peste o pânză şi de 3 sau 4 ori. Nu am avut o limită niciodată, decât atunci când nu se mai putea picta pe el datorită pastei de culoare, mult prea vâscoase.

Se poate trăi în Romania doar din pictură?

Se poate şi nu se poate. Acum este o perioadă foarte grea pentru toţi artiştii. Nu mai contează dacă eşti un pictor bun sau prost. Vând cei care au relaţii sau cei care expun în spaţii “potrivite”. Interesul pentru artă a scăzut foarte mult în ultimii ani. Nu mai contează studiile în artă cum era mai demult.  În România zilelor noastre cei care mai trăiesc din pictură sunt privilegiaţi. Este ca o loterie. Cine vinde, căştigă, cine nu, pierde. Nici în străinătate nu este mai bine. Depinde totul de galerie, locaţie şi cine recomandă artistul.  În rest…cam atât despre viaţa artistului în România.

Multumesc, Alexandra, pentru amabilitate şi  pentru timpul acordat. Baftă maximă la vernisaj ! Ne vedem acolo.

Mulţumesc. Ne vedem acolo.

Așadar, dacă sunteți curioși sau dacă doar vreți să o cunoașteți pe Alexandra, ne vedem mâine seară la ora 7 seara, la Teatrul Ioan Slavici Arad. 

Tinerii Gardieni ai Mediului

Tinerii Gardieni ai Mediului

 București, 22.06.2017. 26 de liceeni au efectuat în luna iunie 2017 câte o oră de practică în cadrul celor trei fabrici de ciment ale HeidelbergCement România, participând la monitorizarea și măsurarea valorilor indicatorilor de mediu.

Acțiunea se înscrie în a doua etapă a proiectului de responsabilitate socială “Tinerii Gardieni ai Mediului”, inițiat în anul 2013 de HeidelbergCement România, pentru a oferi elevilor de la liceele din comunitățile gazdă ocazia de a aplica practic noțiunile de conservare a mediului înconjurător în activități reale, crescând totodată gradul de transparenţă în comunicarea performanţei de mediu a companiei. Cu această ocazie, în fabricile de ciment au intrat în practică șase elevi de la Liceul Tehnologic „Aurel Rainu” din Fieni, nouă de la Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” din Deva și 11 de la Liceul „Carol I” din Bicaz, liceenii având specializare în materiale de construcții și protecția mediului și ecologie. Prima etapă a proiectului s-a desfășurat în luna mai cu participarea a 25 de elevi.

După vizitarea fabricii, a instalației de monitorizare continuă a emisiilor și a camerei de comandă, elevii au fost instruiți de responsabilul de mediu cu privire la procedurile de măsurare a indicatorilor, au vizualizat evoluțiile proceselor prin accesarea istoricului datelor și a instrumentelor care asigură monitorizarea continuă, astfel au îmbinat constructiv cunoștințele teoretice cu cele practice.

Printre indicatorii urmăriți se numără oxizii de azot (NOx), dioxidul de sulf (SO2), monoxidul de carbon (CO) și pulberile, valorile înregistrate periodic situându-se mult sub limitele admise, HeidelbergCement România investind major în ultimii ani în îmbunătățirea proceselor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și conservarea mediului înconjurător în comunitățile în care își desfășoară activitatea.

Fabrica de Ciment Fieni: medie a emisiilor înregistrate în data 09.06.2017.

Nr. crt.Indicatorul monitorizat mg/NmcValoarea măsurată mg/NmcLimita maximă admisă mg/Nmc
1.NOx312,18500
2.SO20,70400
3.CO637,412.000
4.Pulberi2,7030

 Fabrica de Ciment Chișcădaga: medie a emisiilor înregistrate în data de 09.06.2017.

Nr. crt.Indicatorul monitorizat mg/NmcValoarea măsurată mg/NmcLimita maximă admisă

mg/Nmc

1.NOx431500
2.SO267,8450
3.CO8942.000
4.Pulberi5,230

Fabrica de Ciment Tașca: medie a emisiilor înregistrate în data de 14.06.2017

Nr. crt.Indicatorul monitorizat mg/NmcValoarea măsurată mg/Nmc Limita maximă admisă mg/Nmc
1.NOx353,39500
2.SO254,4400
3.CO1.234,072.000
4.Pulberi2,0130

“Tinerii Gardieni ai Mediului” se desfăşoară în patru etape în fiecare an în toate cele trei fabrici de ciment ale HeidelbergCement România. Scopul proiectului este de a informa şi educa membrii comunităţilor gazdă asupra impactului de mediu pe care îl are un actor economic. Compania comunică transparent valorile indicatorilor de mediu, care sunt mult sub cele admise de lege în toate fabricile. Pe site-ul oficial al companiei sunt prezentate valorile indicatorilor de mediu, înregistrate în fiecare din cele trei fabrici, din 1998 până în prezent.

O altă componentă principală a programului este dezvoltarea educației privind conservarea mediului înconjurător în rândul tinerilor, oferind eleviilor cu specializare în protecţia mediului şi ecologie din comunitățile gazdă oportunitatea de a aplica practic noțiunile învățate în școală sub îndrumare specializată.

Despre HeidelbergCement România

HeidelbergCement România SA este unul dintre cei mai importanți producători de ciment, betoane și agregate de pe piața locală, membru al grupului german HeidelbergCement. Compania a luat naștere în anul 2015, prin fuziunea Carpatcement Holding S.A., Carpat Beton S.R.L. și Carpat Agregate S.A., care au fost înființate între 1998 și 2004 ca parte a investițiilor realizate în România de grupul HeidelbergCement, care depășesc 500 de milioane de euro.

HeidelbergCement România S.A. deține trei fabrici de ciment, situate la Tașca, Fieni și Chișcădaga, 19 stații de betoane, 7 cariere și 5 balastiere de agregate. Compania produce și comercializează ciment și betoane de diverse clase (de înaltă rezistență, pentru îmbrăcăminți rutiere, pentru lucrări hidrotehnice, de uz general și poriment), precum și agregate de carieră și de balastieră.

Compania are aproximativ 1.000 de angajați (ciment, betoane, agregate, transport & logistică, combustibili alternativi).

Odată cu preluarea producătorului italian de ciment Italcementi, grupul HeidelbergCement a devenit numărul 1 în producția de agregate, numărul 2 în producția de ciment și numărul 3 în producția de betoane, la nivel mondial. Grupul are aproximativ 63.000 de angajați în peste 3.000 de locuri de producție din circa 60 de țări din întreaga lume.