Duminicala: La Mall

Ce facem weekendul astă?

Am mai scris despre asta și de atunci nimic nu s-a schimbat. La Hunedoara fie plouă fie e soare, NU AI CE FACE ÎN TIMPUL LIBER.

Cele două, trei paranghelii făcute pe sute de milioane sunt inutile și fără efect. Doar mici, bere, Hațegana și populism ieftin marca PSDan.

Astăzi nu mă interesează faptul că nu ai unde să îți petreci timpul liber în Hunedoara, ar am găsit o poezie tare haioasă scrisă de Flick-omul rimă ți m-am gândit că o să descrețească un pic frunțile.

flick

Îți trebuie un pic de atenție să o descifrezi, dar mie mi-a plăcut mult.

Weekend frumos, cer senin și distracție alături de cei dragi!

Duminicala: Olguța proasta famigliei

Proasta de la Ministerul Muncii

Săptămâna aceasta am redescoperit valoarea miniștrilor PSD, mulți, proști și încrezuți peste măsură.

Deși subiectul este unul sensibil, oamenii ăștia nu au ieșit în stradă de plictiseală, poezia e haioasă. Asta în comparație cu prestația JENANTĂ a Olgăi din capul satului la ONU.

flick

Poate sunt unii care nu au vizionat prestația de mare om de stat. Videoclipul următor e relevant peste măsură, pentru calitățile pe care le deține duduia ministru.

Lume rea dom’le, lume rea.

Duminică plăcută alături de cei dragi, iar dacă vă e dor de *Cascadorii Râsului* de pe vremuri, mai vizionați odată clipul de mai sus. 🙂

Duminicala: Nu-i dreptate

Tristul adevăr al zilelor noastre

Am stat un pic să mă gândesc ce aș putea scrie cu privire la subiectul poeziei lui Flick, nu am ce completa. Adevărul trist al societății în care trăim, aici a ajuns România condusă de 27 de ani de aceleași lepre, aceleași năpârci puse pe căpătuială.

Politicieni, cocalari, pițipoance, lipitori de afișe, nepoți, secretare, oportuniști de sezon, toți sunt rezultatul a 27 de ani de PARVENIRE și CIORDEALĂ, de INCULTURĂ și NEPOTISM, de NONVALORI și INDIFERENȚĂ.

nepotism

NU-I DREPTATE și nici prea curând vom vedea asta.

Să auzim de bine.

Duminicala românească: Învățăminte

Luptă pentru ce e al tău

Ne conduc putorile, zdrențele și năpârcile, parveniții, oportuniști și lichelele.

Zilele trecute am stat de vorbă cu cineva care e mai umblat ca mine, mai informat să zic așa. De fapt, mai mult a vorbit el, eu doar am ascultat. După acestă întâlnire, cred că vreo 2 ore nu am mai fost bun de nimic. Câte a putut să îmi spună, am rămas îngrozit. De la lucruri mărunte de viață, la politică, de la educația noii generații de tineri, la corupție și multe altele.

Pur și simplu m-am îngrozit și nu am mai fost bun de nimic.

Ce oameni ne conduc, ce nonvalori sunt acolo sus, ce lupte trebuie să ducă un om cinstit să se poată face remarcat.

Cât de simplu parvine un lipitor de afișe și câtă muncă trebuie să depună un om citit.

Ce compromisuri fac politicienii pentru a fi în grațiile unor șefi analfabeți.

Ce nervi trebuie să ai ca muritor de rând și ce relaxant e să fi pupător în cur.

Ce capete deștepte sunt plecate în fața șefului idiot.

Ce minciuni, secrete, povești murdare sunt țesute în jurul celor care ne conduc.

Ce prieteni par unii în poze și de fapt se mănâncă între ei.

Ce prietenii leagă ciolanul.

Ce promisiuni încalcă unii pentru a nu supăra șeful.

Ce oameni de nimic ajung după ce își văd scopul atins.

Pot continua până în pânzele albe cu astfel de exemple, mă reapucă greața. O greață care de câteva luni îmi tot dă târcoale, o greață care speram să nu o mai am niciodată. Oamenii în care am crezut se mulează atât de bine pe cele scrise mai sus încât spun cu mâna pe inimă „România/Hunedoara nu mai are nicio șansă să mai fie vreodată un loc ideal de trăit”.

Îmi iubesc țara și orașul cum puțini o fac, fapt pentru care nu m-am gândit NICIODATĂ să plec de aici sau să emigrez, dar de 6 luni încoace gândul ăsta îmi vine tot mai des în minte. TRIST, triste vremuri trăim și vor veni și mai triste.

Sunt undeva la limită și trebuie să iau o hotărâre cât de curând, fie rămân și lupt în continuare, fie îmi bag picioarele în tot, fie renunț și devin nepăsător la mizeria societății în care trăim. Doar prima variantă mă caracterizează, dar încep să mă satur de TOT.

Probabil sunt doar depresiv că iarna a revenit peste noi. Așteptam primăvara.

Duminicala: Neologisme

Așa sau așa?

NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme. *-sursa

Adevărul e că s-a umplut limba română de cuvinte noi. Asta e mersul, globalizarea e pe noi. Unele sunt bine venite și utile altele nu, rămâne de văzut cât de folosite sunt și care vor ajunge să facă parte din limba română în mod constant.

Duminică plăcută tuturor alături de cei dragi.

Duminica Crăciunului

Sărbători fericite

Moş Crăciun cu suflet bun, să v-aducă în Ajun, carduri VISA Diamant, carnavaluri pe la Rio, brazilience-n custodie. Haide, gata cu visatul, că s-a ars şi cozonacul!

craciun

Bogăţie câtă vreţi, sănătate pentru toţi, iar la anul care vine să vă fie şi mai bine. Să vă fie casa, casă, cu bucate noi pe masă, Moş Crăciun cu sacul plin, drumu-n viaţă cât mai lin.

SĂRBĂTORI FERICITE!

Duminicala: Un afiș frumos

Holul Poliției Hunedoara

Zilele trecute am avut ceva treabă în clădirea poliției Hunedoara și am zărit pe un perete un afiș foarte frumos care mi-a atras atenția.

sediul politiei

Așa mult îmi doresc să văd astfel de afișe în toate instituțiile din România, nici nu vă gândiți.

Prefer să văd un afiș ca acesta și să îmi înseninez ziua, decât chestii tehnice pe care oricum nu prea le înțelege nimeni și tot la ghișeu întrebi ce te interesează.

Nu știu pentru cine și cu ce scop e pus acest afiș, dar cel care la pus acolo merită toată aprecierea mea. JOS PĂLĂRIA.

Sigur nu a fost vreo sarcină de serviciu, ci doar un impuls al unui angajat model. Un angajat care vrea să muncească într-un mediu FRUMOS.

 

FELICITĂRI și promit că dacă mai ajung pe acolo am să aflu povestea acestui afiș.

Duminicala: Adio BD

Brigada Diverse s-a reunit

Săptămâna care se încheie astăzi a fost una foarte tristă. Doi mari artiști ne-au părăsit PREA DEVREME. Ioan Gyuri Pascu și Sebastian Papaiani.

Dacă pe primul l-am apreciat pentru activitatea lui în Grupul Divertis, pe cel de al doilea l-am iubit pur și simplu.

SEBASTIAN PAPAIANI

Sebastian Papaiani a fost unul dintre actorii mei preferați. Am crescut cu filmele lui, am râs cu lacrimi la multe din rolurile lui. Chiar și acum după zeci de ani de la primele vizualizări, tot cu drag mă uit la Brigada BD și la Toate pânzele sus, filmele mele preferate și în ambele a jucat MARELE PAPAIANI.

papaiani

MAESTRE, NU TE VOM UITA NICIODATĂ.

Mereu mă înseninează imaginile acestea.