Hoțul strigă hoții

Un nimic ce se crede mare

De vreo câteva luni încoace un terchea-berchea aciuat pe meleagurile transilvane, hăhăie și plânge toată ziua că „l-am părăsit și l-am furat/copiat. Adică, eu credeam că suntem prieteni, iar el doar avea nevoie de un fraier care să muncească pentru el.

Bineînțeles că acum se cacă pe el toată ziua și dă cu pietre în mine, dar noi ardelenii ne prindem mai greu, dar și când ne prindem, să te ferești nu mai exista cale de întors. Totuși speram ca după atât timp trecut să înceteze cu mizeriile. NU POATE, atât știe, atât face.

Am tot tăcut, am tot tăcut, am crezut că năpârca își revine, dar se pare că alcoolul nu îl lasă, iar noaptea când e mort de beat reîncepe cu gunoaiele și atacurile. E și logic, fiind un gunoi, ce pretenții să avem. Credeam că odată schimbată garderoba, de la tricoul decolorat care l-a consacrat la cămașa de la second-hand, se mai calmează și realizează că e un prost.

Din păcate nu s-a întâmplat.

hotul striga hotii

Hoțul strigă hoții

Am avut împreună cu el niște proiecte frumoase, proiecte de promovare a județului Hunedoara, proiecte foarte reușite. Pentru că eu am continuat acele proiecte și după ruperea relațiilor cu el, a început să urle ca din gură de șarpe că i-am furat proiectele. Bineînțeles că boschetul nu spune și faptul că proiectele nu erau ale lui, nu le-a inventat el. Proiectele le făceau și alte persoane în țară, nu inventasem noi coada la prună.

Hoţul strigă: hoţii? E normal, într-un climat concurenţial.

După logica lui, dacă în Hunedoara cineva își deschide o afacere, o langoșerie, orice altă persoană care deschide la rândui o langoșerie, e HOȚ.

Probabil ar dori să îi plătesc drepturi de autor, nu m-ar mira. Un bax de bere la PET și stăteam liniștit, aia e unitatea lui de măsura. Cred că eu am greșit că nu am ascultat de oamenii care îl cunoșteau mai de mult, oameni care îmi spuneau ce om de nimic este.

Ce e trist?

Trist e faptul că deși le-a demonstrat multora ce lichea este, oamenii ăia îmi reproșează că l-au cunoscut prin mine. Poate au dreptate, cât timp girez astfel de oameni, ar trebui să îmi asum. Dar dacă eu vin cu vărul meu la tine în casă și el se cacă pe masă, probabil ar trebui să te gândești să îl dai tu afară din casă, nu eu.

P.S. Încă o dovadă că e un impostor care spune doar jumătăți de măsură este așa zisul grup civic pe care îl păstorește. Grupul e la rândui „plagiat” după un grup din Deva. Bineînțeles că el recunoaște asta, dar nu tot furt e după logica lui.

Centrul de Print Hunedoara

Alma-Print, oamenii de care ai nevoie

Acum câteva zile mă bătea un gând nebun, voiam un tricou personalizat. Am cugetat, am căutat pe net, într-un final m-am decis. Nu este creație personală, ce drac trăim în țara lui Copy-Paste, am găsit pe net un tricou cu schepsis. Voiam un tricou dat dracu, un tricou așa ca situația în care ne aflăm noi ca nație. Mereu în căcat, dar cu zâmbetul pe buze

centrul de print

Alma-Print #centruldeprint

Dacă tot m-am hotărât ce vreau, am luat legătura cu prietenii de la Alma-Print și am dat drumul la treabă. Zic prietenii de la Alma-Print, pentru că de fiecare dată când am avut nevoie de ceva au rezolvat problema prompt și în cel mai scurt timp. De altfel așa a fost și acum, în două zile tricoul meu a fost GATA, pregătit de defilare.

Înainte de a vă arăta tricoul, sunt mega mândru de el, vreau să vă spun că tot la cei de la Alma-Print am apelat și în timpul campaniei electorale din vara atunci când am inițiat proiectul Nu votezi, Nu contezi. Asta așa ca fapt divers.

centrul de print

Tricou de Cinema City

Să se audă tobele, urmează tricoul cu pricina. Este un tricou care e bun de purtat chiar și la cinema la vreo premieră mondială. De altfel, sunt 100% convins că o să vă placă.

Deseară când ies la un ceai, berea e fudulie pentru mine, deocamdată, promit că îl dau la toată lumea care vrea să facă poze cu The GoodFather.

Dacă îl bagă DNA-ul la bulău, pe el și încă vreo 2,3 din fruntea statului, sigur se poate face un serial PRO. Serial cu și despre băieții ăștia deștepți de ne călăresc de vreo 27 de ani încoace.

Duminicala românească: Învățăminte

Luptă pentru ce e al tău

Ne conduc putorile, zdrențele și năpârcile, parveniții, oportuniști și lichelele.

Zilele trecute am stat de vorbă cu cineva care e mai umblat ca mine, mai informat să zic așa. De fapt, mai mult a vorbit el, eu doar am ascultat. După acestă întâlnire, cred că vreo 2 ore nu am mai fost bun de nimic. Câte a putut să îmi spună, am rămas îngrozit. De la lucruri mărunte de viață, la politică, de la educația noii generații de tineri, la corupție și multe altele.

Pur și simplu m-am îngrozit și nu am mai fost bun de nimic.

Ce oameni ne conduc, ce nonvalori sunt acolo sus, ce lupte trebuie să ducă un om cinstit să se poată face remarcat.

Cât de simplu parvine un lipitor de afișe și câtă muncă trebuie să depună un om citit.

Ce compromisuri fac politicienii pentru a fi în grațiile unor șefi analfabeți.

Ce nervi trebuie să ai ca muritor de rând și ce relaxant e să fi pupător în cur.

Ce capete deștepte sunt plecate în fața șefului idiot.

Ce minciuni, secrete, povești murdare sunt țesute în jurul celor care ne conduc.

Ce prieteni par unii în poze și de fapt se mănâncă între ei.

Ce prietenii leagă ciolanul.

Ce promisiuni încalcă unii pentru a nu supăra șeful.

Ce oameni de nimic ajung după ce își văd scopul atins.

Pot continua până în pânzele albe cu astfel de exemple, mă reapucă greața. O greață care de câteva luni îmi tot dă târcoale, o greață care speram să nu o mai am niciodată. Oamenii în care am crezut se mulează atât de bine pe cele scrise mai sus încât spun cu mâna pe inimă „România/Hunedoara nu mai are nicio șansă să mai fie vreodată un loc ideal de trăit”.

Îmi iubesc țara și orașul cum puțini o fac, fapt pentru care nu m-am gândit NICIODATĂ să plec de aici sau să emigrez, dar de 6 luni încoace gândul ăsta îmi vine tot mai des în minte. TRIST, triste vremuri trăim și vor veni și mai triste.

Sunt undeva la limită și trebuie să iau o hotărâre cât de curând, fie rămân și lupt în continuare, fie îmi bag picioarele în tot, fie renunț și devin nepăsător la mizeria societății în care trăim. Doar prima variantă mă caracterizează, dar încep să mă satur de TOT.

Probabil sunt doar depresiv că iarna a revenit peste noi. Așteptam primăvara.

LangoCherie

O gogoașă, un langoș, ceva de băgat pe sub nas

De la prieteni am tot auzit de LangoCherie, o langoșerie din Timișoara și voiam neapărat să pap ceva de la ei, prea au lăudat locația și ale ei produse.

Cred că iarna asta am fost de 4,5 ori în Timișoara și de fiecare dată am vrut să trec pragul LangoCheriei. Nu știu cum s-a nimerit dar de fiecare dată a fost închis. Nu știu motivul, dar am avut ghinion. Asta până săptămâna trecută când am revenit la Timișoara și am reușit să mănânc pentru prima dată atât de lăudatele produse.

timisoara

Locația

Amplasată aproape de centrul Timișoarei, pe una din aleile din spatele Operei, are parte de un vad bunicel. Odată clienții formați cred că o să fie o mini-afacere de succes. Din câte am aflat nu este deschisă de foarte mult timp.

Locația e micuță și cochetă, nu cred că este nevoie de mai mult spațiu, consumatorii de astfel de specialități nu stau la masă să consume. Cumpără fie la pachet, fie pleacă cu gogoașa în mână, servind-o caldă pe drum spre școală sau serviciu.

Produsele

Am mâncat un langoș Specialitatea Casei, ceva cu roșii, brânză, și șuncă, cred că avea și șuncă. Sincer, nu m-a dat pe spate, un langoș normal, banal, simplu. Nu poți avea mari așteptări de la un langoș, dar măcar mi-am făcut damblaua.

Nu pot să zic wowww, recomand, mergeți neapărat că e THE SHIT, dar dacă vrei să mănânci un langoș ca să îți amintești de copilărie, nu ezita să papi unul. Au mai multe feluri, cu diverse umpluturi, să zic așa.

I-am căutat pe Facebook să găsesc meniul, să vă recomand și alte produse, din păcate nu am găsit, asta e. Poate ajungeți la Timișoara și le treceți pragul. Totuși am găsit niște poze din filmul Moromeții care mi-au plăcut tare mult. Oamenii și-au făcut reclamă folosindu-se de personajele din acel film. Foarte ingenios.

Poftă mare și aștept comentarii de la cei care au fost acolo și au păpat altceva. Poate data viitoare am să încerc alt produs al celor de la LangoCherie.

Piesa de sâmbătă: Ne facem auziți

VUNK și Ai noștri – Ne facem auziți

O piesă care te mișcă, o piesă mobilizatoare.

nu ne dam batuti

NU sunt fan VUNK, dar această piesă îmi place la nebunie, pur și simplu superbă.

RESPECT TUTUROR

Doar împreună pună țara pe un făgaș normal. După 27 de ani de nimic, avem nevoie de un nou moment zero. Poate de data această o să fie ceea ce trebuie pentru acest popor mult prea încercat.

Nu contest rezultatul alegerilor din 11 decembrie, dar poate data viitoare ai să ieși din casă să îți faci datoria de cetățean al acestei țări. Poate data viitoare ai să votezi persoane capabile, persoane implicate, nu liste pline de nulități, nu simpli ridicători de mână.

Reforma trebuie să vină din interior, din interiorul partidelor politice, din interior societății civile, din interiorul nostru(să vrem cu adevărat o schimbare, nu o spoire).

La mulți ani Blogal Initiative

6 ani, la mai mare!

Îi cunosc pe cei de la Blogal Inițiative de vreo 3 ani, oameni faini, oameni mișto. Am interacționat cu ei de nenumarate ori pe la diverse evenimente. Evenimente organizate de ei sau de mine, nici măcar nu contează. Tot timpul au fost de nota 10+.

Am început să scriu la concursurile lor la vreo câteva luni bune după ce mi-am făcut blog, din simplu motiv că platforma lor e cu mult mai mult decât ceva unde scrii niște articole și speri să câștigi marele premiu.

Ce e acel ceva ce m-a făcut să scriu la Blogal Initiative?

Acel ceva e atmosfera de „family” de acolo, atmosfera de prietenie înainte de toate. Toată lumea e prietenă cu toată lumea. Majoritatea citesc articole cu care sunt în competiție și învață de acolo tainele unui advertorial câștigător/reușit.

Blogal Initiative îți poate deschide ușa către agențiile la care toți râvnesc să ajungă. Agenții care îți vor aprecia stilul și te vor contacta de multe ori tocmai pentru că ai „școala blogal”. Pot spune că Blogal Initiative este o rampă de lansare. Blogerii  pot crește participând la concursurile și campaniile lor.

Prin ei am reușit să îmi fac prieteni în întreaga țară. În București, Cluj-Napoca, Craiova, Timișoara, Arad, Focșani, Sibiu și multe alte orașe mi-am găsit prieteni cu care țin legătura și în viața de zi cu zi. Asta mulțumită celor de la Blogal Initiative.

LA MULȚI ANI BLOGAL INITIATIVE, continuați tot așa. Baftă maximă în continuare.

Să auzim de bine și la anul care vine.

Povești la saună

Folclor hunedorean

În ultima vreme am mers foarte des la bazinul de înot, aproape zilnic. Cam o oră și jumătate de înot și saună. Două reprize de înot și două de saună. 15 minute saună, 15 ture de bazinul mare înot. Este mai mult decât suficient, pe frigul ăsta nu prea îmi vine să alerg. Plus, după atletism, înotul e cel mai recomandat sport pentru sănătate.

hunedoara

Povești la saună

Săptămâna asta a fost mai mereu plin la bazin, seara, atunci merg. Nu știu cum s-a nimerit, dar în ultima vreme au apărut tot felul de trepăduși care doar atârnă pe acolo, nici nu înoată, nici nu stau la saună ma mult de 3 minute. Se plimbă și se foiesc de colo colo, doar pentru a se lăuda că fac și ei mișcare.

Stați dracu acasă dacă veniți doar să admirați peisajul.

Revenind la poveștile de la saună. Într-o seară la saună a intrat un grup gălăgios de tineri, hăhăiau și se distrau nevoie mare. Făceau mișto de unul dintre ei.

La un moment dat au făcut liniște, vorbea „boschetul șef”, cred. Toți îl ascultau ca pe Jesus. Puțoiul se lăuda că pleacă la schi în Italia două săptămâni. Ceilalți plini de admirație, parcă ar pleca la război contra extratereștrilor.

***-Plec două săptămâni la schi în Italia să mă relaxez, nu de alta dar am avut niște zile pline în ultima vreme. (puțoiul șef)

-Fain frate, bravo ție. (unul de lângă el)

-Da, să văd cu cine mai merg că încă nu știu, că e scump și nu toți au banii ăia. Apropo, nu știe careva un coșar, trebuie să curăț șemineul? (puțoiul șef)

-Am eu un număr de telefon, am curățat la bunica la țară soba, dar costa 100 de lei. (altul de lângă el)

-Mergi bă de aici că e scump ca dracul, anul trecut am curățat șemineul cu 80 de lei. (puțoiul șef)***

bazin hunedoara

Nu m-ai continui dialogul, m-am lămurit cu ce mari afaceriști împart sauna, doar persoane importante. Copii de bani gata care se laudă cu vacanțe de două săptămâni la schi în Italia, dar se cacă pe ei pentru 20 de lei pentru un coșar, doar pentru a părea descurcăreți și șmecheri.

Te doare mintea ce vine din urmă, nici nu are rost să ne mai gândim că ăștia vor munci să ne poată plăti nouă pensiile. Dar poate avem noroc chior și dăm peste un guvern ca cel de acum, dăm un tun de niște milioane de euro pe la 50 de ani și după 6 luni ne grațiază. Suntem rezolvați.

Dacă tot pierzi timpul cu drumul până la bazin, dă din mâini nu din gură.

Crăciun la Straja

Ce dezamăgire!

Între Crăciun și Anul nou am fost 3 zile la munte, mai exact la Straja-Hunedoara. Nu am mai ajuns acolo de vreo 5 ani și așteptam să văd schimbări majore, în bine.

Straja o știam ca pe o stațiune „modestă dar ieftină”, din păcate e la fel de modestă dar acum e scumpă. Prea scumpă pentru ceea ce îți oferă.

Cazare scumpă, camere de 3 pe 4 la 150 lei pe noapte.

Mâncare scumpă, un prânz modest, ăla tradițional românesc(ceafă cu cartofi prăjiți) o cârcă de bani.

De vinul fiert sau de bere ce să mai zic. Cană așa mică nu am văzut în viața mea, cred că am băut ceai din cești mult mai mari. 6 lei o doza de bere banală, iar vinul 5 lei vreo 180 de ml, cred că nu era mai mult.

Pârtiile e drept că erau OK, ceea de sub telegondolă tot strâmbă, copiii cu sania ajungeau mereu în stâlpi.

Nu știu ce să zic, poate pentru că era în full sezon și în timpul sărbătorilor. Poate că în rest oamenii de acolo își revin și au prețuri decente, poate.

Aaa, să nu uit, drumul era curățat până sus, cu o mică excepție. Zona de la intrarea în stațiune era acoperită de o chestie maro, ceva zăpadă amestecată cu cenușă, pământ sau nu știu ce. Ar putea să o îndepărteze și pe aia, nu de alta dar cred că nu erau mai mult de 100 de metri de curățat.

Peisajul e superb, nimic de zis. Acoperă toate neajunsurile.

Urăsc minciuna

Minciuna are picioare scurte

Frumos proverb

Dacă e să urăsc ceva pe lumea asta, atunci acel lucru e minciuna. Minciuna aia perversă, aia care doare și rănește. Minciuna care te face să ai așteptări, minciuna care te dezamăgește și te face să își pierzi încrederea în oameni.

Deși minciuna e de un singur fel, nu există minciună mare sau mică, unele sunt chiar nevinovate. Minciuni nevinovate sunt cele peste care treci râzând, minciuni pe care le folosim cu toții pentru a ascunde mici chestii.

Mincinosul de lângă tine

Nu pot trece peste minciuna spusă de un neam sau un prieten bun. NICIODATĂ nu am putut. Dezamăgirea e atât de mare încât uit de tot. De tot ce a însemnat acea persoană. Cred că nimic nu mă deranjează mai mult decât MINCIUNA spusă de cineva de lângă mine.

Adevărul doare, dar e mult mai suportabil ca MINCIUNA. Pot trece mult mai ușor peste un adevăr care doare decât peste o minciuna amăgitoare.

Așadar, dacă ai ceva să îmi spui, spune-mi verde în față. Poate o să mă supăr, dar în mod cert după un timp o să te iert. Dar dacă aflu vreodată că m-ai mințit, m-ai păcălit sau mai al dracu, m-ai folosit, să faci bine să te ferești de mine.

Roata se învârte chiar dacă e pătrată.

Duminica Crăciunului

Sărbători fericite

Moş Crăciun cu suflet bun, să v-aducă în Ajun, carduri VISA Diamant, carnavaluri pe la Rio, brazilience-n custodie. Haide, gata cu visatul, că s-a ars şi cozonacul!

craciun

Bogăţie câtă vreţi, sănătate pentru toţi, iar la anul care vine să vă fie şi mai bine. Să vă fie casa, casă, cu bucate noi pe masă, Moş Crăciun cu sacul plin, drumu-n viaţă cât mai lin.

SĂRBĂTORI FERICITE!