Duminicala românească: Învățăminte

Luptă pentru ce e al tău

Ne conduc putorile, zdrențele și năpârcile, parveniții, oportuniști și lichelele.

Zilele trecute am stat de vorbă cu cineva care e mai umblat ca mine, mai informat să zic așa. De fapt, mai mult a vorbit el, eu doar am ascultat. După acestă întâlnire, cred că vreo 2 ore nu am mai fost bun de nimic. Câte a putut să îmi spună, am rămas îngrozit. De la lucruri mărunte de viață, la politică, de la educația noii generații de tineri, la corupție și multe altele.

Pur și simplu m-am îngrozit și nu am mai fost bun de nimic.

Ce oameni ne conduc, ce nonvalori sunt acolo sus, ce lupte trebuie să ducă un om cinstit să se poată face remarcat.

Cât de simplu parvine un lipitor de afișe și câtă muncă trebuie să depună un om citit.

Ce compromisuri fac politicienii pentru a fi în grațiile unor șefi analfabeți.

Ce nervi trebuie să ai ca muritor de rând și ce relaxant e să fi pupător în cur.

Ce capete deștepte sunt plecate în fața șefului idiot.

Ce minciuni, secrete, povești murdare sunt țesute în jurul celor care ne conduc.

Ce prieteni par unii în poze și de fapt se mănâncă între ei.

Ce prietenii leagă ciolanul.

Ce promisiuni încalcă unii pentru a nu supăra șeful.

Ce oameni de nimic ajung după ce își văd scopul atins.

Pot continua până în pânzele albe cu astfel de exemple, mă reapucă greața. O greață care de câteva luni îmi tot dă târcoale, o greață care speram să nu o mai am niciodată. Oamenii în care am crezut se mulează atât de bine pe cele scrise mai sus încât spun cu mâna pe inimă „România/Hunedoara nu mai are nicio șansă să mai fie vreodată un loc ideal de trăit”.

Îmi iubesc țara și orașul cum puțini o fac, fapt pentru care nu m-am gândit NICIODATĂ să plec de aici sau să emigrez, dar de 6 luni încoace gândul ăsta îmi vine tot mai des în minte. TRIST, triste vremuri trăim și vor veni și mai triste.

Sunt undeva la limită și trebuie să iau o hotărâre cât de curând, fie rămân și lupt în continuare, fie îmi bag picioarele în tot, fie renunț și devin nepăsător la mizeria societății în care trăim. Doar prima variantă mă caracterizează, dar încep să mă satur de TOT.

Probabil sunt doar depresiv că iarna a revenit peste noi. Așteptam primăvara.