Lacul Cincis a fost mereu distractia hunedoreanului de rand. Hunedoara fiind un oras muncitoresc, cu foarte multi oameni veniti din toate zonele tarii pentru a munci in combinatul siderurgic, a dus lipsa de zone pentru petrecerea timpului liber.

Pentru gratarul din weekend sau chiar pentru concediu, hunedoreanul a preferat si inca prefera Lacul Cincis. Nimic rau in asta, dar de 25 ani de la caderea regimului comunist, in zona nu s-a facut mare lucru pentru dezvoltarea turistica, ba mai rau, cam tot a fost lasat in paragina.

Fiind copil, aveam de ales din patru locuri pentru a-mi petrece weekendul la Cincis.

  1. Puteam merge la Motel Cincis, dar aia era atunci o locatie pentru altfel de oameni, nu pentru niste copii de muncitori.
  2. La Casutele I.M.H. era ieftin, dar fiind cam prost amplasate, vara seca lacul si cam ramaneai pe uscat sau plecai sa faci o baie in alta parte.
  3. Hotelul combinatului, Casa Alba, era cea mai buna locatie pentru o duminica in familie. Aveam bazinul de inot, chiosc pentru un Brifcor sau o FruCola, o bere Hategana rece era oricand disponibila, plus un gratar unde sfaraiau micii, toate la niste preturi super bune.
  4. Ultima locatie de atunci era Campingul. Aici mergeam mai putin, pentru ca nu aveam cort.

In fiecare vara, pe malul Lacului Cincis se tineau niste zile muncitoresti, Ziua Siderurgistului, Ziua Constructorului si Ziua Minerului, doamne, ce industrie avea aceast judet! Din cauza regimului, benzina era la cartela si astfel la aceste festivitati marea majoritate a hunedorenilor ajungeau la Cincis cu autobuzele puse la dispozitie de organizatori. Bineinteles ca erau transportati ca sacii de cartofi, prindeai loc sa te urci in autobuz, bine, nu, alt drum nu mai faceau si ramaneai pe jos. Nefiind invatati cu luxul sau alte privilegii, era foarte bine sa ajungi sus la Cincis indiferent de conditii.

Drumul pana acolo dura aproape 45 de minute, autobuzele erau vechi si ponosite, iar drumul, foarte stricat.
E, acum, in zilele noastre, DRUMUL pana la zona de agrement Cincis este acelasi – dar mult, mult mai stricat si distrus. Casutele I.M.H. au fost vandute si in afara de o varuiala sunt aceleasi si tot fara apa pe timpul verii. Casa Alba arata ca acum 25 de ani, chiar mai rau, bazinul pare o balta cu broaste, terenul de fotbal parand o gradina cu buruieni.

Motelul, fiind privat acum, a fost intretinut, dar din cauza amplasarii pe varful dealului este in continuare evitat, iar Campingul este singura locatie unde s-a mai facut una-alta, este curat si acum are si un grup sanitar.

Cam astea au fost si sunt in continuare locurile preferate de hunedoreni, trist e ca in loc ca autoritatile sa dezvolte zona, au lasat-o in paragina. Cum spuneam, drumul arata ca dupa un razboi, vegetatia si padurea de pe margine aproape acopera un sens al drumului, malul apei este cam peste tot plin de gunoaie, in multe zone spinii si balariile au acoperit inclusiv zonele de picnic de odinioara.

Indiferenta autoritatilor a dus la micsorarea numarului de hunedoreni pe malul lacului, acestia preferand tot mai des alte locuri pentru petrecerea timpului liber.
 

Sa le fie RUSINE, celor care au uitat de noi, HUNEDORENII!