Nu am mai ras asa de ceva vreme

Numele lui e Marian Godina, alias Ion Creanga 2015 si susține că este polițist în Brașov.

Ceea ce povesteste este genial, un umor romanesc demn de ”Amintiri din copilarie”.

”Era vreo două ceasul, a patra noapte de schimbul trei dar nu eram obosit. O aveam ca parteneră pe Monica, o fată frumoasă de 20 de ani, o polițistă tânără și foarte isteață, proaspăt ieșită de pe băncile școlii. Deci, nici plictisit nu eram.

Conduceam Loganul pe străzile Brașovului, când o voce din stație ne-a direcționat în Noua, lângă Grădina Zoologică. Accident rutier. Am plecat în viteză spre locul indicat și în timp scurt am ajuns acolo. Un stâlp din beton culcat la pământ, fire de electricitate pe jos, un Matiz făcut acordeon și încă fumegând în mijlocul drumului, un echipaj SMURD, iar lângă Matiz, rezemat de un gard, un bărbat cu ochelari. Cam asta era sceneta. În SMURD se acordau îngrijiri unei persoane așa că m-am dus spre cel rezemat de gard. Mi-am dat ușor seama că nu se sprijinea din cauza oboselii, nici că ar fi fost rănit. Era os.

– Bună seara! Dumneavoastră ați condus?
– Că doar nu mama!
– Sunteți lovit? Vreți la spital?
– Ei vreau in p…!

Deși nu îmi plac oamenii beți, asta chiar era comic și simpatic. Nu avea nicio repulsie față de noi, colabora și nu făcea scandal, nici vorbă să fie nevoie de cătușe. Era mic si grăsălan, la vreo 40 de ani, cu ochelari de tocilar. Îl chema Petrică. Se vedea pe el că nu e prost. Rostea cuvantul „p…” cam cu aceeași frecvență cu care clipea, fără nici o jenă față de colega mea, care era, de altfel, la fel de amuzată de omuleț ca și mine.

Matizul era numai bun de dus la Remat. Nu se mai înțelegea mare lucru din el. Am urcat să iau actele din torpedou și am simtit că cineva râjește la mine. Era de fapt o proteză dentară cazută pe preș, probabil de la pasagerul din dreapta, cel care era in SMURD. L-am chemat pe șofer si i-am spus să o ia și să i-o ducă la spital prietenului că sigur o va căuta a doua zi. „Bag p…-n dinții lui și în gura lu’ ăla care ar pune mâna pe dintii lui.” Raspunsul lui m-a liniștit repede.

Terminasem treaba la fața locului și noi, și cei de la Electrica, pe care îi chemasem să ridice firele căzute. L-am urcat pe șoferul turmentat în masina și am plecat spre Spitalul Județean unde urma să îi fie luat sânge pentru alcoolemie. După aproximativ 200 de m, am observat că și alte fire de electricitate sunt căzute, asa că am accelerat să îi pridem din urmă pe cei de la intervenții, care plecaseră înaintea noastră. Am ajuns în spatele mașinii de la Electrica și am pornit girofarurile. Șoferul acesteia își continua drumul liniștit așa că am pornit și sirenele. Nimic. Îi dădea mai departe liniștit, nu vedea, nu auzea. Am tras în paralel cu el și am deschis geamul, dar până să îi spun eu ce aveam de zis, l-am auzit pe Petrică, de pe bancheta din spate: „da oprește-n morții mă-tii la semnalele acustice si luminoase ale mașinii de Poliție, ești surd în p… mea ? că acum îți iau permisul! Justițiarul de Petrică se pare că știa bine Codul Rutier, mai puțin partea cu alcoolul și condusul. Pe drumul spre spital am aflat povestea accidentului..

– A venit boul ăsta de prieten al meu că el vrea să îl duc să îl învăț să conducă, în p.. mea.p…
– Păi la ora 2 l-a apucat cheful de învâțat să conducă?
– Pai eu v-am zis că e bou, în p… mea. Și am zis să îl duc la pădure pe drumurile alea, să învețe acolo. Iar până acolo să conduc eu. Iar când am ajuns aici, nu știu în p… mea, m… aia de la RAT cu stâlpul lor în p… mea. Am făcut mașina praf. Și ieri îi făcusem plinul, în p… mea. Oricum nevastă-mea e de vină pentru astea. P…p…p…
– Ce treabă are femeia?
– Pai atât m-a f…, că i-am cerut cheile și nu voia să mi le dea. Că-s beat, că p… mea, că unde plec eu cu mașina beat la ora asta…
-Și ce vină are ea? Ea te sfătuia de bine.
– Păi dacă zicea: „poftim dragul meu cheile, să conduci prudent”, nu se mai întâmpla nimic în p… mea, dar așa…am plecat nervos și stresat.
Am ajuns la spital și am intrat în unitatea de urgență cu Petrică, explicându-i că trebuie să i se recolteze sânge și să fie văzut de un medic.
– Ce medic?? Newton ăsta de aici ?, zise Petrică cu voce tare, arâtând cu degetul spre medicul de acolo.

De câțiva ani mă perindam pe la spitalul ăla și de câte ori vedeam acel medic mă chinuiam să îmi dau seama de unde îl stiu și cu cine seamănă. A fost nevoie de un om beat ca să îmi vină în minte manualul de fizică de-a zecea pe care era poza lui Newton și care semăna leit cu doftorul. Erau ceva urgențe la ora aia, așa că trebuia să așteptăm. Stăteam cu Petrică în spital, când dintr-o ambulanță coboară un alt bețiv, cu ochii umflați și plin de sânge. Întotdeauna doi bețivi se vor cunoaște din priviri, va fi între ei un fel de dragoste la prima vedere și vor reuși să comunice mult mai bine decât doi oameni lucizi. Brancardierul a parcat scaunul, pe care era, bețivul bătut exact lângă scaunul pe care aștepta cuminte Petrică, să-i fie înțepată vena.

– Ce-ai pățit frate?
– Am fost la un meci, sunt suporter.
– Și ți-ai luat-o în benă, în p… mea? Cine ți-a rupt fălcile?
Dialogul celor doi noi prieteni a fost întrerupt de dr. Newton care l-a chemat pe Petre la examenul medical.
-Știți ce zi e azi ?
-E noapte-n p… mea, nu mai e zi.
Eu si Monica eram cu gura până la urechi de râs și ne abțineam din respect pentru doctor, care de altfel nu-i gusta deloc glumițele lui Petrică. Mai pufneam din când în când dar ne întorceam cu spatele.
– Ce greutate aveți ?
– Da ce p… mea, aștia m-au adus să mă vândă ca pe porci, în p… mea? P…
– V-ați lovit în accident?
– Nu.
– Dar văd că țineți mâna pe lângă corp.
– Și unde vrei s-o țin? La p…? Doctorul îl prinde de mână iar Petrică începe să zbiere.
– Ați zis că nu sunteți lovit.
– Păi sunt, dar nu din accident, în p… mea
– Dar ce-ați pățit?
– Am cazut din cireș, în p… mea.
– Ați consumat alcool?
– Da, în p… mea, ție ți se pare că-s treaz?
– Ce ați consumat?
– Diverse.
– Diverse, ce?
– Diverse-n p… mea !! Scrie acolo: d i v e r s e.

Eu nu am mai rezistat, am lăsat-o pe Monica să asiste în continuare la examinare și am fugit în mașina de poliție râzând în hohote. Mă gândeam că nu sunt suficient de matur și știam că nu ar trebui să mă amuze asta, dar chiar aveam o criză de ilaritate. Râdeam în mașină cu lacrimi, când s-a deschis portiera și am auzit-o pe Monica râzând la fel ca mine. Venise și ea să râdă, iar acum ne chinuiam amândoi să ne oprim din râs, să ne reluăm fețele oficiale și să intrăm înapoi în spital la Petrică și la Newton. Făceam câțiva pași spre urgență și ne luă iar râsul. Când se calm unul, începea celălalt. Într-un final am reușit să fac pe seriosul, să semnez actele, să îl iau pe Petrică și să mergem la Poliție. Doctorul se uita urât la mine și acum, când mă vede. Trăiește cu impresia că sunt un prost și că bancurile cu politiști sunt reale. Nu îl pot acuza și îl înțeleg. Dar sunt convins că Petrică ar fi colaborat mai bine cu el dacă nu ar fi avut moaca atât de sobră și dacă ar fi abordat și el un registru mai familiar și mai amuzant.

M-am întâlnit cu Petrică de curând. Mi-a povestit că a primit doi ani cu suspendare și că a dat examen iar și și-a redobândit permisul. Prietenul lui nu a mai vrut să învețe să conducă și e stirb și acum…nu a mai avut bani de o lucrare dentară nouă. Matizul e la Remat, benzina a scos-o a doua zi după accident și a vândut-o cu un milion jumătate.

– Și acum după toate astea, mai conduci băut?                                                                                   – Normal.. în p… mea ! !”

Pur si simplu FABULOS :))))))