BO călătorește în Italia(I)

BO călătorește în Italia – DRUMUL

BO în Italia

Prima călătorie a lui BO a fost în Italia, deh, pretențios cățel, începe cu occidentul.

Cu puțin timp în urmă am fost plecați preț de 6zile în Italia, eu am mai fost, BO era la debut.

Astăzi vă povestesc cum a decurs călătoria Hunedoara(România) – Cosenza(Italia)

Primul drum cu autocarul

Ne-am trezit destul de devreme, pentru mine, BO a stat călare e troler toată noaptea, așteptând debutul său de mare călător.

La ora 05,30 am pornit din autogara Hunedoara spre aeroportul Traian Vuia Timișoara cu un autocar destul de ok. Nu am mai mers de vreo 15ani cu autocarul și chiar habar nu avem cum mai arată tipul ăsta de transport în Romania.

Din păcate călătoria Hunedoara-Timișoara durează 4ore, da, 4ore. EXAGERAT DE MULT. Am ajuns deja frânt de oboseală și cu o durere de spate îngrozitoare, scaunele autocarului fiind foarte incomode pentru o călătorie de 4ore fără pauză.

Primul zbor

Pe aeroportul din Timișoara totul a mers strună, e prima dată când nu mă bipăie „ușa aia care te verifică de metale”. Se pare că BO mi-a purtat noroc.

Am decolat spre Italia, iar în o oră și 10 minute deja aterizam pe aeroportul din Bari. Un zbor scurt și plăcut cu cei de la WizzAir. M-am și amuzat un picuț, unul dintre însoțitorii de la bord era la debut. Era primul său zbor, a fost foarte timid și stângaci, dar colegele lui l-au ajutat să treacă cu bine peste tot și omul a răsuflat ușurat la aterizare.

În aeroport la Bari, atât eu cât și BO am fost foarte surprinși de liniștea de acolo. Suspect de liniște dacă e să compar cu hărmălaia de la Timișoara. Posibil să fi fost o oră la care nu aterizau prea multe avioane, chiar ne-am mirat.

NU vreți să vă spun cât de curat era acel aeroport. Țiplă, farmacie, de la terminal, holuri, WC și chiar trotuarele de afară.

Prima călătorie cu trenul

De la aeroport am luat un tren local. Din câte am înțeles, acel tren a fost construit cu puțini ani în urmă din fonduri europene chiar cu scopul de a lega aeroportul de gara centrală. Tren modern de mare viteză, cu Wifi gratuit, unde stațiile erau anunțate și vocal și pe niște ecrane LED uriașe care erau peste tot în vagoane.  Deci se poate, la noi nu, la alții.

 

Am ajuns la gara centrală în vreo 15minute, la coborâre am pus mâna pe troler să îl cobor, nu era necesar, puteam să îl trag după mine, trenul era la nivel cu peronul și la distanță de maxim 3cm.

Peste drum de gară se află autogara, ca să  vezi, nu trebuie să bântui de nebun să îți găsești următorul mijloc de transport. Pentru a prinde legătura spre Cosenza aveam nevoie ca totul să fie fără întârziere. De la avion, la tren și apoi la autocar, marja de timp era de 10 minute între ele. Orice întârzire ne-ar fi dat totul peste cap.

Bineînțeles BO era liniștit, emoția primei sale călătorii l-au amuțit. HAHA

Toate au decurs ca unse și la 20 de minute de la aterizare ne aflam în autocarul de Cosenza. Ne aștepta un drum de peste 250km, kilometri pe care, culmea, i-am făcut în 3 ore. Are rost să compar Hunedoara-Timisoara (163km) cu Bari-Cosenza(250km)?????

O bucată destul de mare a drumului l-am făcut pe coasta de sud a Italiei, splendid, minunat, extraordinar peisaj.

Pe înserate am ajuns la destinație, pot spune că pentru prima dată după mult timp, am picat lat de oboseală. Bine, am speriat 2 beri și abia apoi am plecat la somn.

Bineînțeles că BO nu a rezistat până nu și-a clătit ochii prin împrejurimi. A găsit un portocal și a ținut morțiș să culeagă o portocală mare, cea mai mare.

Atât despre drumul spre Italia, returul a fost aproape identic, cu precizarea că de la Timisoara spre Deva am mers cu o mașină găsită pe Bla bla Car și astfel am făcut doar 2 ore în loc de 4.

Mâine că povestim ce am făcut și ce am vizitat în Italia.

De ce *Bo călătorește*?

Bo călătorește – First chapter

De unde a apărut BO?

Am găsit prin casă o cutie cu tot felul de plușuri și jucărioare de la McDonald și am răsturnat-o în mijlocul casei să văd ce bazaconii am pe acolo. De obicei jucăriorele pe care le primesc la „Mec” le dau copiilor care sunt pe acolo, totuși, dacă ajung cu ele acasă, acea cutie e locul lor. Locul în care sfârșesc până ajung să le donez.

Revin la ziua cu pricina, ziua în care l-am găsit pe BO. Printre jucărioare era și un cățeluș, unul mic, mic. Chiar ieri m-a întrebat o prietenă cât e de mare BO. E cât un pachet de țigări, atât de mic e.

Mi s-a părut foarte haios, așa mic și cu urechile mari, m-a făcut să zâmbesc.  Mi-am zis să îl iau cu mine și să îl ridic la rangul de mascotă personală, mascota călătoriilor mele.

Dacă la început l-am pozat și pus pe FB pentru amuzamentul personal, acum el a devenit nelipsit din pozele mele. Chiar mai mult, foarte mulți prieteni mă întreabă de el. Se pare că stârnește zâmbete și asta mă bucură. Nu uitați să zâmbiți, zilnic dacă se poate.

Așadar, de la apariția sa, BO a făcut câteva călătorii, călătorii despre care am să vă povestesc în curând. Vă las totuși două  poze ca teaser, asta să vedeți cam pe unde a fost deja pișicherul.

Vă mulțumesc că l-ați primit cu brațele deschise, BO vă mulțumește și el și promite să vă arate locurile frumoase pe care le vizitează

Timpul meu e prețios

Cât de mult contează hainele tale?

Nu mă îmbrac la țol festiv atât de mult pe cât mi-aș dori, dar atunci când o fac prefer să fiu ca scos din țiplă. Costumul, cămașa și cravata trebuie să fie elegante, curate și tot timpul pregătite. Ca să nu mai vorbesc de paltonul de rigoare, acum că tot suntem în sezonul rece.

Peste câteva zile trebuie să plec până la București cu ceva treburi și am nevoie și de ținuta office. Tot timpul după ce o folosesc o spăl și o aranjez cum se cuvine în dulap, atâta tot că au trecut vreo 3 săptămâni de la ultima folosire și vreau să fie perfectă.

Am căutat pe internet o curățătorie profesională pentru a-mi împrospăta ținuta. Ținuta este pregătită, dar vreau să o am „aerisită” dacă pot să spun așa. Hainele în dulap, chiar dacă am tot felul de săculeți odorizanți, capătă un iz de aer stătut/închis iar eu pentru București le vreau fresh.

Pentru că mă duc cu o zi înainte pentru a fi odihnit la întâlnire, am căutat o curățătorie haine în București. Am găsit un site drăguț care m-a convins să apelez la ei de cum ajung la București. Hainele mele au să fie gata în 4 ore.

Nici nu îmi bat capul cu spălatul, călcatul, împachetatul acasă, iar pe drum nu voi sta stresat că se șifonează sau ceva.

 

Acum vin și întreb, de ce ai alege serviciile unei curățătorii?

„Trăim într-o era a vitezei, când toată lumea este pe fugă și nu avem timp nici măcar de noi, dar mai ales de hainele noastre. Tot mai multe persoane preferă să își lase rufele la o curățătorie decât să piardă timp prețios spălându-le sau călcându-le. Acolo, chiar și cele mai încăpățânate pete își găsesc sfârșitul, articolul vestimentar arătând ca nou.

Acest serviciu poate fi considerat un moft, dar când ești plecat de acasă de la prima ora și ajungi undeva târziu în noapte acasă, realizezi că nu ai foarte multă mâncare în frigider, copiii vor să petreacă timp cu tine, și pe deasupra – coșul de rufe este plin… ce faci în această situație? Să nu mai menționam de timp liber pentru tine. Acela a ieșit din prima din ecuație. Ei bine, apelezi la o curățătorie, nu?
Gândește-te puțin… cum ar fi dacă în timp ce răspunzi la mail-uri, îți amintești că nu mai ai cămăși călcate pentru mâine? Se instalează puțin panica, nu-i așa? Dar dacă ți-aș spune că există o curățătorie care vine la tine acasă (sau poate la birou), îți ridică hainele, le curăță, calcă sau chiar retușează și ți le și aduce înapoi?”

Apelând la cei de *LaUmeraș*, așa se numesc cei care mă vor „salva”, o să economisesc timp prețios și am să fiu într-o formă de zile mari. Bineînțeles, secretul unei întâlniri reușite ține de mine, dar de ei depinde prima impresie când am să intru pe ușă.

P.S. Am și calculat costurile, în jur de 30 de lei. Pentru banii ăștia am să încep să visez că într-o zi *La Umeraș* vor ajunge o rețea NAȚIONALĂ.

Baftă maximă.