Aleargă Caline, aleargă

Fiind copil, prune furam

Am citit despre Ora de sport de la DolceSport și mi-am adus aminte câte garduri săream și câte dealuri băteam în copilărie la furat de fructe.

dolcesport

Da, recunosc, am fost „infractor” în copilărie, dar dacă nu ai fost la fel înseamnă că nu știi ce gust bun are o prună, o cireașă sau un măr furat. Ăla e gustul copilărie. Fructul ciordit cu trudă, fructul pe care îl mâncai după o alergătură bună cu stăpânul pomului pe urmă, ăla era gustul VACANȚEI DE VARĂ.

Cine avea probleme cu mersul la sală atunci?

Nu eu, toată vacanța de vară alergam de bezmetici pe coclauri, prin livezile Gostatulul sau te mai miri pe unde, în căutarea următoarei ținte.

Îmi amintesc de unu GOGU din Buituri. Avea omul ăla un cireș ca în povești, imens. Dacă stăteam liniștiți și fără să facem gălăgie, nu ne vedea, atât de mare și stufos era. Dar gărgăunii din capul nostru nu puteau sta liniștiți, după ce ne umpleam burțile cu cireșe ne apucam să ne „împușcăm” cu sâmburi. Na belea, ne apucam de certat și ne auzea GOGU.

Gata veselia, gata distracția.

Avea GOGU un par mare, cât o zi de post. Care cum îndrăznea să coboare să încerce să fugă, jap câte un par pe țurloaie. Rareori rămânea unul, doi care să scape necompostat.

Tot timpul încercam să coborâm câte doi, poate poate o scăpa unul. Nu ne prea reușea, dar odată ajunși la sol, o rupeam la fugă de ziceai că dăm proba de viteză la ora de sport.

Nu știu dacă acum aș mai putea sprinta la fel, dar parcă îmi e dor de o tură ca în copilărie.

 

Duminicala romaneasca: Generatiile trecute

Alte vremuri

dumini

Poti zice: ”copilaria mea a fost mai frumoasa”, dar toate generatiile pot spune asta. Toate generatiile au avut o COPILARIE FRUMOASA, in felul lor.

Duminicala romaneasca: Copilarie

Tatiii, tu cate tablete ai avut cand ai fost mic?

Asta m-a intrebat intr-o zi juniorule meu. Asta e viata, noi ne jucam cu bidonul geamii, ei se joaca la laptop.

duminical1

Nu conteaza ce ai facut cand ai fost mic, anii fara griji din sanul familiei sunt cei mai de frumosi ani. Lipsa grijilor si timpul alaturi de prieteni erau ceva DEOSEBIT.

Cum sa se joace saraca daca nici ta-su nu a stiut macar sa deseneze SOTRONUL?

 

Amintiri din copilarie

Jocurile copilariei mele

De multe ori m-am intrebat: ”Copilaria mea a fost mai frumoasa sau copilaria juniorului meu?”

Spun asta ca nu de putine ori m-a intrebat: Tati tu cate tablete ai avut? sau Tati tu cate console ai avut?

Din pacate sau din fericire, nu am avut nici de unele.

Din pacate, daca as fi avut as fi fost un mic ”REGE” la mine in cartier. Atat de putine jucarii erau pe vremea mea, incat uneori ma jucam ”pac,pac” cu un bat de lemn in loc de pistol.

Din fericire, ne avand ”chestii” high-tech, ca cele de acum, eram obligat sa ies in fata blocului sa ma joc. Facand asta socializam, alergam, ma zbenguiam mai mult ca micutii de acum. Multi dintre ei stau cu orele in fata calculatorului iar cand iasa afara sa se joace cu alti copii nu stiu ce sa faca.

Revenind la jocurile copilariei, pot spune ca eram foarte fericit cand ne adunam si jucam:

Lapte gros – era o nebuneala, doua cete de copii se ”calareau” unii pe altii

lapte-gros

Ratele si vanatorii – doi vanatori incercau sa loveasca ratele aflate intre ei cu o minge.

Tara tara vrem ostasi – doua echipe de copii, fiecare echipa isi inlantuia coechipierii prinzandu-se de maini in asa fel incat un ”alergator” de la echipa adversa sa nu rupa lantul

taratara

Geami – dateam cu o minge de tenis de camp dupa niste cutii goale de conserve, gasite la ghena de gunoi :)))

Atinsa sau Leapsa – fugeam unii dupa altii pentru a ne atinge pana scoteam limba de oboseala 🙂

Flori, fete sau baieti – doi copii se gandeau la un numar iar restul trebuia sa il ghiceasca, cel care il ghicea lua locul unuia din cei doi initiali

Turca –  foloseam doua lemne pe care le loveam unul de altul in asa fel incat lemnul mic sa atinga cat mai tarziu pamantul, numarand de cate ori le-am lovit intre ele. In locul batului mic puteam folosi un bidon albastru, parca era de la ceva balsam de rufe 🙂

turca

Preferatul meu era ASCUNSA, avem un loc, in canal, nu ma gasea nimeni. :)))))))

Vara construiam „cazemate”. Adunam de la gunoi, da de la gunoiu, de unde din altă parte, scândură, materiale de construcții, plus alte deșeuri aruncate de vecini și le foloseam la cazemată. De multe ori rezultatul era o chestie în care ne înghesuiam prea mulți copii și ne pica în cap, dar muncă prestată era cu trudă și cu zâmbetul pe buze.

Sotron, Moara(tintar), X si O, Razboi(tarile) erau alte jocuri pe care le jucam cu placere.

Mi-am amintit cu drag de copilaria mea astazi cand a trebuit sa caut un cadou pentru un pustiulica de 5 ani. Dificila munca, atat de multe incat nu stiu ce sa aleg.