Hoțul strigă hoții

Un nimic ce se crede mare

De vreo câteva luni încoace un terchea-berchea aciuat pe meleagurile transilvane, hăhăie și plânge toată ziua că „l-am părăsit și l-am furat/copiat. Adică, eu credeam că suntem prieteni, iar el doar avea nevoie de un fraier care să muncească pentru el.

Bineînțeles că acum se cacă pe el toată ziua și dă cu pietre în mine, dar noi ardelenii ne prindem mai greu, dar și când ne prindem, să te ferești nu mai exista cale de întors. Totuși speram ca după atât timp trecut să înceteze cu mizeriile. NU POATE, atât știe, atât face.

Am tot tăcut, am tot tăcut, am crezut că năpârca își revine, dar se pare că alcoolul nu îl lasă, iar noaptea când e mort de beat reîncepe cu gunoaiele și atacurile. E și logic, fiind un gunoi, ce pretenții să avem. Credeam că odată schimbată garderoba, de la tricoul decolorat care l-a consacrat la cămașa de la second-hand, se mai calmează și realizează că e un prost.

Din păcate nu s-a întâmplat.

hotul striga hotii

Hoțul strigă hoții

Am avut împreună cu el niște proiecte frumoase, proiecte de promovare a județului Hunedoara, proiecte foarte reușite. Pentru că eu am continuat acele proiecte și după ruperea relațiilor cu el, a început să urle ca din gură de șarpe că i-am furat proiectele. Bineînțeles că boschetul nu spune și faptul că proiectele nu erau ale lui, nu le-a inventat el. Proiectele le făceau și alte persoane în țară, nu inventasem noi coada la prună.

Hoţul strigă: hoţii? E normal, într-un climat concurenţial.

După logica lui, dacă în Hunedoara cineva își deschide o afacere, o langoșerie, orice altă persoană care deschide la rândui o langoșerie, e HOȚ.

Probabil ar dori să îi plătesc drepturi de autor, nu m-ar mira. Un bax de bere la PET și stăteam liniștit, aia e unitatea lui de măsura. Cred că eu am greșit că nu am ascultat de oamenii care îl cunoșteau mai de mult, oameni care îmi spuneau ce om de nimic este.

Ce e trist?

Trist e faptul că deși le-a demonstrat multora ce lichea este, oamenii ăia îmi reproșează că l-au cunoscut prin mine. Poate au dreptate, cât timp girez astfel de oameni, ar trebui să îmi asum. Dar dacă eu vin cu vărul meu la tine în casă și el se cacă pe masă, probabil ar trebui să te gândești să îl dai tu afară din casă, nu eu.

P.S. Încă o dovadă că e un impostor care spune doar jumătăți de măsură este așa zisul grup civic pe care îl păstorește. Grupul e la rândui „plagiat” după un grup din Deva. Bineînțeles că el recunoaște asta, dar nu tot furt e după logica lui.

Centrul de Print Hunedoara

Alma-Print, oamenii de care ai nevoie

Acum câteva zile mă bătea un gând nebun, voiam un tricou personalizat. Am cugetat, am căutat pe net, într-un final m-am decis. Nu este creație personală, ce drac trăim în țara lui Copy-Paste, am găsit pe net un tricou cu schepsis. Voiam un tricou dat dracu, un tricou așa ca situația în care ne aflăm noi ca nație. Mereu în căcat, dar cu zâmbetul pe buze

centrul de print

Alma-Print #centruldeprint

Dacă tot m-am hotărât ce vreau, am luat legătura cu prietenii de la Alma-Print și am dat drumul la treabă. Zic prietenii de la Alma-Print, pentru că de fiecare dată când am avut nevoie de ceva au rezolvat problema prompt și în cel mai scurt timp. De altfel așa a fost și acum, în două zile tricoul meu a fost GATA, pregătit de defilare.

Înainte de a vă arăta tricoul, sunt mega mândru de el, vreau să vă spun că tot la cei de la Alma-Print am apelat și în timpul campaniei electorale din vara atunci când am inițiat proiectul Nu votezi, Nu contezi. Asta așa ca fapt divers.

centrul de print

Tricou de Cinema City

Să se audă tobele, urmează tricoul cu pricina. Este un tricou care e bun de purtat chiar și la cinema la vreo premieră mondială. De altfel, sunt 100% convins că o să vă placă.

Deseară când ies la un ceai, berea e fudulie pentru mine, deocamdată, promit că îl dau la toată lumea care vrea să facă poze cu The GoodFather.

Dacă îl bagă DNA-ul la bulău, pe el și încă vreo 2,3 din fruntea statului, sigur se poate face un serial PRO. Serial cu și despre băieții ăștia deștepți de ne călăresc de vreo 27 de ani încoace.

Duminicala românească: Învățăminte

Luptă pentru ce e al tău

Ne conduc putorile, zdrențele și năpârcile, parveniții, oportuniști și lichelele.

Zilele trecute am stat de vorbă cu cineva care e mai umblat ca mine, mai informat să zic așa. De fapt, mai mult a vorbit el, eu doar am ascultat. După acestă întâlnire, cred că vreo 2 ore nu am mai fost bun de nimic. Câte a putut să îmi spună, am rămas îngrozit. De la lucruri mărunte de viață, la politică, de la educația noii generații de tineri, la corupție și multe altele.

Pur și simplu m-am îngrozit și nu am mai fost bun de nimic.

Ce oameni ne conduc, ce nonvalori sunt acolo sus, ce lupte trebuie să ducă un om cinstit să se poată face remarcat.

Cât de simplu parvine un lipitor de afișe și câtă muncă trebuie să depună un om citit.

Ce compromisuri fac politicienii pentru a fi în grațiile unor șefi analfabeți.

Ce nervi trebuie să ai ca muritor de rând și ce relaxant e să fi pupător în cur.

Ce capete deștepte sunt plecate în fața șefului idiot.

Ce minciuni, secrete, povești murdare sunt țesute în jurul celor care ne conduc.

Ce prieteni par unii în poze și de fapt se mănâncă între ei.

Ce prietenii leagă ciolanul.

Ce promisiuni încalcă unii pentru a nu supăra șeful.

Ce oameni de nimic ajung după ce își văd scopul atins.

Pot continua până în pânzele albe cu astfel de exemple, mă reapucă greața. O greață care de câteva luni îmi tot dă târcoale, o greață care speram să nu o mai am niciodată. Oamenii în care am crezut se mulează atât de bine pe cele scrise mai sus încât spun cu mâna pe inimă „România/Hunedoara nu mai are nicio șansă să mai fie vreodată un loc ideal de trăit”.

Îmi iubesc țara și orașul cum puțini o fac, fapt pentru care nu m-am gândit NICIODATĂ să plec de aici sau să emigrez, dar de 6 luni încoace gândul ăsta îmi vine tot mai des în minte. TRIST, triste vremuri trăim și vor veni și mai triste.

Sunt undeva la limită și trebuie să iau o hotărâre cât de curând, fie rămân și lupt în continuare, fie îmi bag picioarele în tot, fie renunț și devin nepăsător la mizeria societății în care trăim. Doar prima variantă mă caracterizează, dar încep să mă satur de TOT.

Probabil sunt doar depresiv că iarna a revenit peste noi. Așteptam primăvara.

Papa bun, pe drum

Drumul spre casă

După o nouă repriză de relaxare la ștrandurile termale *Apollo din Felix*, ne-am făcut bagajele și am plecat spre casă. Bineînțeles tot via Arad, nici la întoarcere nu ne-am încumetat să venim pe Vârfurile, deși afară era frumos și drum era curățat. Din păcate și drumul european Arad-Deva e o mizerie de potecă plină de gropi. După dezăpezire au apărut sute de cratere în asfalt.

Pauză de masă la Restaurant Millenium

La vreo oră de mers de Oradea, înspre Arad, se află Motel-Restaurant Millenium. O locație frumoasă, rustică și cu un meniu foarte bogat și diversificat.

Ambianța interioară te duce cu gândul la vechile hanuri. Totul e din lemn, cu ștergare autentice pe masă, pereții sunt plini cu obiecte vechi și foarte frumos restaurate.

Semnul ăla de Exit nu e binevenit acolo, dar ardei puși acolo la uscat mi-au plăcut la maxim.

Mâncarea a fost foarte bună.

Am comandat ceva de băut și în nici 10 minute felul unu ne era deja servit. Ciorbele de burtă și cele de legume au fost de-a dreptul „dumnezeiești”.

Chelnerul a fost tot timpul atent, a văzut din timp că am rămas fără șervețele, a fost mereu pe fază pentru a ne reumple paharele. Impecabil

La nici 3 minute după debarasarea mesei de felul întâi, a și venit cu felul doi. Varza roșie călită, ciolanul și pieptul de pui la grătar, minunății culinare.

Patru adulți am plătit 126 lei, felul unu, felul doi, desert(clătite ca la mama acasă) plus bere, suc și cafele. Mâncarea fiind foarte multă și bună, chiar mi s-a părut un preț bun, bun.

Vara cred că e raiul pe pământ

Înainte de a pleca, am făcut o plimbare prin spatele restaurantului. Superb.

Intrarea.

Loc de joacă

Foișorul și lacul cu lebede.

 

Concluzia

Dacă treceți prin zonă și vreți să mâncați ceva bun într-o atmosferă de basm, nu ezitați să vă opriți la Motel-Restaurant Millenium. Personal profesionist, locație superbă, atmosferă de basm, mâncare foarte bună.

Pensiunea Sunrise

Pensiunea Sunrise, Sînmartin-Oradea

După cum vă spuneam în articolul de ieri când am scris despre Nymphaea AquaPark, weekendul trecut am fost într-o mini vacanță.

Pensiunea SUNRISE

Ne-am cazat la Pensiunea Sunrise, o locație frumoasă și cochetă, aflată într-o zonă liniștită a Sînmartin/Oradea. O construcție nouă de trei stele, cu camere mari, sala de mese spațioasă și cu gazde primitoare. Sînmartin este o localitate lipită de Oradea și de Băile Felix, anul trecut chiar autoritățile locale au făcut un referendum pentru alipirea Sînmartinului de Oradea.

Adresa: Sinmartin
str. Mihai Eminescu nr. 41
jud. Bihor
Coordonate GPS: 46.998357, 21.967993

Telefon: 0771021784
E-mail: sunrise.villa@yahoo.com

Pun aici câteva poze pentru a vedea superba locație în care am locuit timp de 3 zile.

Foișorul de lângă piscină

Piscina extrioară

Tuia și brăduții care străjuiesc întreaga proprietate.

Camera în care am stat.

Baia din cameră

Deși nu am stat foarte mult în cameră, fiind ocupat cu piscinele și alte chestii în aer liber, m-am simțit foarte bine acolo.

Locația e la 10lei distanță cu taxiul de ștrandurile din Băile Felix și la 20 de lei de Lotus Mall Oradea. Deci, lăsați mașinile în curtea pensiunii, nu merită bătaia de cap pentru găsirea unui loc de parcare, care oricum îl plătiți tot cu 10lei.

Recomand cu drag această pensiune.

Urăsc minciuna

Minciuna are picioare scurte

Frumos proverb

Dacă e să urăsc ceva pe lumea asta, atunci acel lucru e minciuna. Minciuna aia perversă, aia care doare și rănește. Minciuna care te face să ai așteptări, minciuna care te dezamăgește și te face să își pierzi încrederea în oameni.

Deși minciuna e de un singur fel, nu există minciună mare sau mică, unele sunt chiar nevinovate. Minciuni nevinovate sunt cele peste care treci râzând, minciuni pe care le folosim cu toții pentru a ascunde mici chestii.

Mincinosul de lângă tine

Nu pot trece peste minciuna spusă de un neam sau un prieten bun. NICIODATĂ nu am putut. Dezamăgirea e atât de mare încât uit de tot. De tot ce a însemnat acea persoană. Cred că nimic nu mă deranjează mai mult decât MINCIUNA spusă de cineva de lângă mine.

Adevărul doare, dar e mult mai suportabil ca MINCIUNA. Pot trece mult mai ușor peste un adevăr care doare decât peste o minciuna amăgitoare.

Așadar, dacă ai ceva să îmi spui, spune-mi verde în față. Poate o să mă supăr, dar în mod cert după un timp o să te iert. Dar dacă aflu vreodată că m-ai mințit, m-ai păcălit sau mai al dracu, m-ai folosit, să faci bine să te ferești de mine.

Roata se învârte chiar dacă e pătrată.

Cum am slăbit 15kg?

De la 116 la 101 kilograme

15kg în 40 de zile

Cum o lună și ceva în urmă am luat o decizie, o decizie mare pentru mine. Nu mai făcusem asta NICIODATĂ. Am decis că e timpul să slăbesc, eram deja obez și începusem să simt asta.

Momentul ZERO

Într-o după-masă am avut ceva de dus la socru iar liftul era defect. El locuiește la etajul 6 și era musai să ajung la el. Am luat-o încet pe scări, că doar nu m-a făcut mama în lift. Pe la etajul trei am simțit că mi se înmoaie picioarele și a trebuit să mă opresc, eram terminat, nu mai puteam urca nicio treaptă.

M-am speriat, chiar panicat, nu pățisem așa ceva în viața mea.

În acel moment am luat următoarea decizie, „Trebuie să fac ceva să slăbesc, altfel mă duc către Valhalla”.

Zis și făcut, din acel moment am început să am grijă de mine.

Ce am făcut? Cum am reușit?

  1. Am renunțat la cola, beam mai mult de un litru pe zi.
  2. Am renunțat la mesele de seară, mâncam chiar și noaptea. Veneam seara de la bar și rupeam frigiderul.
  3. Am terminat-o cu produsele de patiserie, covrigi, forneti, chestii de astea.
  4. De la 4,5 beri pe zi am trecut la 2 pe săptămână.
  5. Mănânc multe fructe și legume.
  6. Mezelurile erau moartea mea, sandwich-urile la toaster erau mâncarea de dimineață
  7. Beau multă apă, peste 2 litri pe zi.
  8. Când ies în oraș nu beau cola, cafea sau alcool, beau ceai. De preferat cu miere nu cu zahăr.
  9. De două săptămâni mă duc la bazin și saună.
  10. Pentru deplasările mici din oraș merg pe jos, toată ziua eram cu curul în mașină.
  11. Nu mai lenevesc în pat dimineața, la ora 7 sunt în picioare.
  12. Am înlocuit pizza și pastele, după care eram înnebunit când mâncam în oraș, cu salatele de crudități sau cu smoothie de fructe.

Cam astea sunt principalele schimbări în regimul meu de viață. Sunt atent la ce mănânc și fac mișcare. Cu un pic de ambiție și o sperietură mare în cazul meu, totul e posibil.

Sunt atât de mândru de mine încât povestesc cu drag la toată lumea această mega realizare din viața mea. Iar faptul că lumea mă laudă, mă face să continui.

Bineînțeles că sunt și cârcotași care au găsit ceva de obiectat, doar nu-i așa, ROMÂNUL SE PRICEPE LA TOATE. Că brânza pe care o mănânc e prea grasă, că măslinele sunt prea negre, că omleta trebuie să fie făcută doar din albuș și câte și mai câte. Puțin îmi pasă, nu țin nicio dietă, doar sunt atent la ceea ce mănânc și beau.

SUNT MAI ATENT LA MINE.

Am fost nevoit să îmi cumpăr haine. Haine și cu 4 numere mai mici față de acum o lună. Pantalonii, blugii, cămășile și bluzele stau pe mine ca pe gard. Am făcut două găuri noi la curea.

Ce mult îmi place să mă laud.

De ce urăsc iarna?

De ce urăsc iarna?

Hmm, cu ce să încep?

  • ziua e scurtă ca naiba, când e cerul înnorat nici nu știi când e dimineață și când e seara
  • frig ca dracu, toată lumea e înfofolită și mereu pe fugă spre casă
  • dezghețatul mașinii dimineața
  • veșnica surprindere a autorităților la prima ninsoare
  • șapte mii de haine pe tine doar să cobori să cumperi o pâine
  • trebuie să ai la îndemână două tone de șervețele nazale
  • ochelarii se aburesc ca dracu și 10 minute sunt chior când intru undeva

  • dacă ninge prea puțin sau a doua zi se încălzește, s-a dus dracu și zăpada. Tot ce rămâne e o zoaie murdară și jegoasă.
  • berea de la terasă se transformă într-o cană cu ceai pentru că ești răcit ca dracu și îți curg mucii
  • nu piscină, nu pescuit, nu grătare, nu nimica, doar stai în casă cu ochii beliți la TV sau pe laptop
  • facturi astronomice la gaz metan și electricitate
  • trebuie să plătesc rovinieta și asigurarea la mașină
  • toată lumea e morocănoasă și stresată

  • te calci în picioare la mall, cinema sau vreo piscină interioară, ne având de unde alege, toți merg în aceleași locuri
  • sărbătorile de iarnă mă deprimă la maxim. Trecând peste faza cu adunarea familiei în jurul mesei de Crăciun, totul mă deprimă. De la alergatul după cumpărături/cadouri la letargia în care intră lumea după sărbători.
  • țiganii care fac pe colindătorii așa cu vreo 10 zile înainte. Zilnic același ritual de „cerșeală grețoasă” prin toate cartierele și piețele orașului.

Cred că dacă mai stau un pic să mă gândesc mai găsesc niște motive, dar deja îs prea tare deprimat să le mai caut.

Din ce în ce mai mult îmi doresc să plec într-o țară caldă și să vin acasă doar VARA. Iubesc vara de mor. Iubesc soarele mai ceva ca SuperMan.

Sacul lui Moș Crăciun

Dăruiește din suflet

Anul acesta familii nevoiașe cu ai lor copilași vor avea șansa la fel ca orice familie să simtă spiritul Crăciunului.
Sacul lui Moș Crăciun este un proiect care vrea să aducă bucurie. Nimic nu se compară cu sufletul trist al unui copil care nu înțelege de ce Moșul vine doar la unii.

Așa că, timp de o lună, fiecare dintre noi poate ajuta ca sacul să fie cât mai plin.

mos craciun

Cum putem ajuta: Distribuind acest event(Sacul lui Moș Crăciun) să știe cât mai multă lume despre el, prin idei/sfaturi, prin donații. Suma de bani adunată la final va fi împărțită în mod egal și vor fi cumpărate jucării și mâncare/cozonac(specific Crăciunului). Fiecare dintre noi poate deveni organizatorul acestui proiect.

Jucăriile vor fi duse în 22 decembrie, pentru ca Moșul să poată pună jucăriile sub brad în ajun.

Toți avem acasă lucruri care ne prisosesc, de ce să nu le dăruim celor care au mai mare nevoie de ele decât avem noi?

Mic cu mic se face mare

Asta era vorba bunicului meu din partea mamei. Un pic de la tine cu un pic de la mine și multe alte picuri de la toți vom reuși să aducem magia sărbătorilor de iarna în casele unor oameni sărmani.

O haină pe care nu o mai folosești, o jucărie pe care micuțul tău a „părăsit-o”, o conservă de mâncare cu 3lei, un sac de var, un scaun uitat prin debara, toate aceste pentru mulți dintre noi nu înseamnă NIMIC. Din păcate, poate pentru la fel de mulți, toate acestea înseamnă SPERANȚĂ. SPERANȚA  că nu au fost uitați de concetățeni, de vecini, de lume.

societatea civila

Miercuri, că tot e zi liberă, vă așteptăm la centrul nostru civic, dacă îi pot spune așa, să aduceți absolut orice doriți și nu mai folosiți. La final vor fi făcute pachete cu tot ce adunăm, iar dacă din poveștile familiilor sărace una vă va impresiona în mod special, puteți aduce lucruri cu…dedicație pentru un copil anume. Dacă se vor aduna prea multe haine și lucruri, le vom aranja acolo și două zile pe săptămână centrul va fi deschis pentru public, oamenii își vor putea alege singuri ce le place.
Biroul e localizat în piața mică la etaj, voi pune miercuri dimineața restul detaliilor.

ÎMPREUNĂ PUTEM REUȘI SĂ FACEM CRĂCIUNUL 2016 SĂ FIE CEL MAI FRUMOS.

De la 37 la 60

5 lucruri de făcut până la 60 de ani

Când e vorba despre fructe suntem foarte pretențioși. Doar cele mai gustoase fructe trec de controlul de calitate extrem de riguros dezvoltat de YO, pentru a fi siguri că doar cele mai bune fructe sunt selectate. Fructele sunt hrănite cu dragoste până sunt coapte și zemoase și gata pentru a fi culese.

siropuri yo

După ce au fost culese, ne asigurăm că își păstrează forma și aroma de fructe originale: ca Sirop de fructe YO, în sticlele YO. Și astfel puteți savura cele mai gustoase fructe, înghițitură după înghițitură, tot timpul anului.

5 dorinte

De ce scriu de Siropurile Yo? Siropurile împlinesc 60 de ani și mi-a zburat mintea la ce aș mai vrea să fac în următorii ani până la vârsta de 60 de ani.

My bucket list

  1. Casă la țară.
  2. Să citesc mai multe cărți, măcar una la 6 luni.
  3. Să călătoresc mai mult, să ajung în Caraibe.
  4. Să îmi ajut juniorul să se realizeze în viață.
  5. Să fac un drum până pe litoralul românesc cu bicicleta.

NU cred că sunt irealizabile, dar e bine să avem astfel de țeluri, obiective pe termen lung. Vezi viața cu alți ochi, ca să zic așa, plus eu mai am peste 20 de ani să le realizez.

Încercați, este un exercițiu de imaginație foarte frumos. Ce ușor îți zboară gândul la multitudinea de lucruri pe care nu le-ați realizat, nici nu vă vine să credeți.