Bo călătorește: Road to Halkidiki

Vacanța de Paste 2019

Drumul spre Halkidiki

Dragul de BO a fost neglijat iarna asta, fapt pentru care în vacanța de Paste l-am scos la plimbare. Aici peste deal, în Halkidiki, doar vreo 1000 de kilometri. 🙂

De ce Halkidiki?

De ceva vreme tot plănuiesc să merg în Cipru sau Malta, dar pentru că în timpul sărbătorilor biletele de avion sunt scumpe ca naiba, m-am hotărât să plec în vacanță cu mașina. Iar pentru că voiam ca acolo unde mă duc să fie cald, și de ce nu să fac baie, am ales ca mijloc de transport, mașina, iar ca destinație caldă, Grecia. Dacă rămâneam la Cipru sau Malta, avem ceva probleme cu mersul cu mașina. Nu e amfibie. 🙂

Lets start

Dimineața cu noaptea în cap, ora 6 mai exact, am luat-o din loc, e un picuț de mers până la malul mării Mediterane. După calculele mele, ore 11 ore, minim.

Am ajuns la Porțile de Fier, via Hațeg-Caransebeș-Orșova, cam dupa două ore și jumătate. Drumul a fost foarte bun, dar destul de aglomerat. Plus că peste tot are doar o bandă de sens și multe curbe și serpentine. Lucru ce m-a impiedicat să fac prea multe depășiri. Totuși, două ore jumătate, destul de rezonabil.

Pentru că iubesc gara din Herculane, de câte ori am ocazia, de atâtea ori opresc să o revăd. Din păcate parcă de la an la an e mai degradată. Păcat, e minunată.

În vama de la români, nicio mașină, am stat 3 minute cred, până ne-au verificat actele. În vamă la sârbi, vreo 10 mașini, deci am stat vreo jumătate de oră.

E, acum începe distracția

Din păcate drumul prin Serbia a fost foarte urât. Până am ajuns la Nis să urcăm pe autostrada spre Grecia, drumurile sunt de coșmar. Mult spus drumuri, niște petice de drum, urmate de kilometrii întregi de urme de drum. Urme, pentru că drumul propriul zis nu exita, erau doar niște petice care acopereau și reparau alte petice. Horor.

Singurul lucru bun a fost faptul că această cale rutieră, să zic așa, nu trece prin foarte multe localități și așa mai recuperezi ceva timp pe traseu.

Să continuăm distrația de pe drum

La granița din Serbia și Macedonia, distracția e în toi. Coadă de vreo 2 kilometri pe 4, 5 rânduri. Am stat cred că mai bine de două ore, uite așa a dispărut și timpul estimat de mine și în loc de 11 ore am reușit de am ajuns în 13 ore și ceva. 🙁

Inițial am crezut că această coadă de mașini e datorată de vacanța de Paște și de faptul că lumea pleca în concediu. Nici pomeneală, deși clar erau și ceva turiști, mare majoritate a celor care erau blocați în vamă cu mine, erau sârbi care mergeau la cumpărături în Macedonia.

Da, da, și eu m-am mirat inițial, dar apoi m-am dumirit. Păi cum bre să nu mergi la cumpărături în Macedonia, când combustibilul e 4 lei iar în Serbia aproape 7 lei. Acest lucru m-a determinat să fac și eu plinul la băieții veseli din LukOil-ul macedonean. Benzinării moderne, curate și cu angajați super drăguți.

După ce am scăpat de nebunia din vama macedoneană, ne-a revenit sufletul la loc, mă apucaseră toți dracii, drumul a fost lin, plăcut și pe modelul rachet. Am alergat căluții mașinii de parcă aveau jăratec. 🙂

Apus la Mediterană

În jur de ora 19, 19 și ceva, am ajuns la destinație.

Gazda noastră ne-a întâmpinat cu o butelie de vin rose, un coș mare de fructe și frigiderul plin de suc, apă și bere, totul din parte casei. Mai multe despre locația în care am stat și ce am meșterit noi pe acolo, în articolul de mâine.

Am luat vinul și am fugit pe plajă. Bine, nu am fugit prea mult, casa era la vreo 60 de metri de plajă. Când am ajuns la malul mării am uitat de oboseala acumulată, soarele tocmai începuse să apună. Pur și simplu, WOWWWW. Am uitat de tot și ne-am bucurat de un moment feeric.

3 comentarii la „Bo călătorește: Road to Halkidiki”

Comentariile sunt închise.