Ceva bun, bun de tot

Weekend-ul trecut am avut musafiri, niște prieteni pe care nu îi mai văzusem de ceva timp.

Revedere

Pretenașii ăștia sunt oameni cu ”greutate”, berari din tată-n fiu. Pentru că oamenii erau veniți de pe drumuri, unii de departe, ca o gazda primitoare ce sunt, am aruncat la cuptor o tava de ceva vegetale. Pentru mine mai mult, pentru ei leguma preferată a românului, ceafa de porc.

Label 5

Obiceiul pe aici este ca înainte de masă să bem o tărie. Cu țuica nu mă împac, deci nu aveam așa cea în casă, am luat din bar o sticlă de whisky. Primisem prin toamnă o sticlă de Label 5 de la un pretenaș din Anglia iar acum era un moment numai bun să îl degust. Singur nu beau iar compania de acum era numai potrivită pentru a desface sticla.

După păhărelul băut înainte de masă, am savurat friptura, iar restul sticlei am ras-o în mai puțin de o oră.

Băi frate, bun bun whisky ăsta, era din 2010 și avea o aromă de te dădea pe spate. Pentru că seara era doar la început și cheful de povestit era la cote maxime, am coborât la magazinul din colțul blocului să mai iau ceva de spălat gâtlejul uscat de la atâtea amintiri depănate.

Ca un făcut, am găsit aceeași marcă de whisky, Label 5, asta așa că tot nu e bine să le amesteci. Am luat două sticle, deh, noaptea era tânără. Până dimineața, cred că era 4a.m, când am încheiat sesiunea de povestit, am reușit să le dovedim și pe acestea două.

Parte frumoasă a fost a doua zi la prânz când am făcut ochi, eram fresh, nu tu durere de cap, nu tu mahmureală. Cu alte ocazii, eram rupt și zăceam câteva ore până îmi reveneam.

Pe scurt, o seară frumoasă alături de prieteni adevărați.