Jidvei Shop, magazinul tău de vinuri

Ana Chardonnay by Jidvei

„Jidvei (www.jidvei.ro), cel mai mare producător de vin din România, deține cea mai mare plantație viticolă din țară și cea mai mare podgorie din Europa cu proprietar unic, având 2.500 de hectare de vie.

Grupul Jidvei dispune de patru crame cu o capacitate de stocare de peste 328.000 de hectolitri, dotate cu cele mai performante echipamente, situate la Jidvei, Blaj, Bălcaciu și Tăuni. Construită în anul 1974, Crama Jidvei este cea mai mare dintre cele patru, având o capacitate de stocare de 21.5 milioane de litri. Crama Blaj (1989) găzduiește vinoteca în care se regăsesc cele mai vechi vinuri din gama Castel, iar Crama Bălcaciu (1958) vinurile spumante și distilatele de vin. Crama Tăuni (2014) este cea mai mare cramă gravitațională din Europa și singura din România de acest tip.

Recent, Jidvei a deschis magazinul online , unde se pot comanda vinuri din colecțiile exclusiviste Mysterium și Owner’s Choice. Dacă în cazul gamei Mysterium se remarcă eticheta sticlelor de vin asemeni unui labirint ce te provoacă să descoperi tainele băuturii, gama Owner’s Choice atrage atenția chiar prin denumirile produselor sale: Ana și Maria, întocmai ca pe fetele proprietarului cramelor Jidvei.”

Am fost provocat de cei de la Jidvei să aleg un vin de pe noul lor site de vinuri și am ales vinul Ana Chardonnay by Jidvei.

Am ales acest vin în special pentru că sunt un gurmand pasionat de mâncărurile din pește. Nu cred că este un vin mai nimerit pentru a însoți un somon bine preparat la o cina deosebită alături de persoana iubită.

Club Ego Hunedoara

Super Party la Club EGO HUNEDOARA

După o secetă de peste 3  ani de zile, la Hunedoara se deschide un nou loc de distracție pentru tineri. Clubul Ego, despre el e vorba, se află în incinta Hotelului Rusca, locație care în trecut a mai fost polul „vieții de noapte” a Hunedoarei.

Să fie într-un ceas bun și sperăm că hunedorenii vor aprecia noul club, astfel nu vom mai fi nevoiți să plecăm la Deva sau la Orăștie pentru a ne petrece timpul liber.

Chiar eram de râsul lumii, orașul care dă numele județului nu avea nicio locație în care să dansezi, să bei un cocktail, sau să asculți o muzică bună.

 Grand Opening, CLUB EGO, 7 OCTOMBRIE, DJ KLAUS, distracție GARANTATĂ. 

Doamnele și domnișoarele au intrarea gratuită, iar primele 50 de persoane au shoturi gratis la bar.

 

Viața fără regrete?

Clipa de neatenție

Am fost provocat de cei de la Dacris să vă povestesc ce moment din viața aș schimba dacă aș putea, dacă aș avea puterea să rescriu un moment anume din trecut.

dacris

Totuși, cine e DACRIS?

Aproape sigur au ajuns și la tine la birou, direct din depozitele Dacris, unul dintre cei mai mari furnizori de papetărie din România, diferite produse ale lor.

Compania are peste 24 de ani de experiență în domeniu. Poate că nu îi știi fix după nume, dar sigur le cunoști produsele. Pilot Frixion, de exemplu, rollerul minune care scrie, șterge și rescrie este importat exclusiv în România de către Dacris.

Anul acesta pixul Frixion împlinește 10 ani, ocazie cu care cei de la Dacris au făcut un video inspirațional pe care te invit să-l urmărești aici:

Ce aș schimba?

De la o vreme de foarte multe ori am stat și m-am întrebat „de ce am revenit în Hunedoara după anii petrecuți în Timișoara”?

Sincer, pentru că „NICĂIERI NU-I CA ACASĂ”.

Regretele vin de la faptul că am ajuns să fiu foarte dezamăgit de TOT ce se întâmplă în acest oraș. De la oamenii care s-au schimbat în rău până la nulitățile care au ajuns să decidă viitorul acestui oraș.

Locuitorii sunt tot mai reci, mai urâcioși, mai răi, iar conducători sunt tot mai „inutili”, asta ca să nu folosesc cuvinte mai grele, mai colorate, cuvinte pe care le merită din plin.

Așadar, aș schimba acel gând care m-a făcut să revin ACASĂ. Pentru asta am să mă bat cu toți cei care m-au făcut să regret aceea decizie.

Ce păpăm la film?

Gelato la TV

Când ești în fața televizorului, de obicei îți vine cheful de mâncat/ronțait ceva. Unii preferă popcorn, alții semințe, unii un sandwich mare cu ce găsesc prin frigider………dar, vară fiind, unii preferă ceva rece. Bere, suc sau inghețată.

Recent am descoperit că „gelato„ este un pic diferit de inghețata normală, inghețata pe care o mâncăm în mod normal. Nu știam că sunt diferite, credeam că este o altfel de înghețată și atât.

Sivero Maria, un gelato deosebit

„Siviero Maria este recunoscut drept un gelato de care să te bucuri alături de familie, în special în momentele în care stați împreună și faceți binging cu serialul preferat.

Acum vara nu prea am timp de stat prin casă, prefer să mă bucur de răcoarea unei piscine sau vreun gratar în natura. Gratar aka niscaiva buruieni/legume, nu ceafă de porc sau alte porcării.

Totuși, seara când is obosit și nu am chef de ieșit în oraș, prefer să vizionez câte un episod, două din serialul meu preferat ”Toate pânzele sus”.

Nu mă pot plictisi NICIODATĂ de glumele lui Ismail, Jean Constatin face un rol magistral.

Chiar acum mă gândesc la o faza haioasă. După ce au trecut cu bine printr-o furtună periculoasă, echipajul îi cere lui Ismail „ceai cu rom”, iar el spune: „facem ceai cald, cu mult rom faceam”.

Afară fiind cald ca naiba, nu vreau să beau ceai, dar un gelato mare cu aromă de rom ar merge la fix. Nu de alta dar astăzi am stat toată ziua între 4 pereți înconjurat de toate echipamentele electronice din lume. Două telefoane, o tabletă, un laptop și un desktop.

Îmi crapă crapul și o pauză e bine venită.

Hmmm, știu ce fac în seara asta…………..

În căutarea zânelor

Castelul de Lut Valea Zânelor

Acest „castel” este rețeta perfectă a ceea ce înseamnă „puterea Facebook” în online-ul de astăzi.

Pentru cei care mai cred că promovarea pe FB este un moft sau o prostie. Luați lecții de la cei care au gândit *Castelul de Lut – Valea Zânelor*. O locație care are din ce în ce mai mulți vizitatori, vizitatori care au auzit de locație doar prin prisma pozelor văzute pe FB.

Poze cu piți(zâne) = rețeta succesului

Toate fătuțele care și-au pus poze pe FB de la Castelul de Lut au ajutat la crearea acestui brand, din nimic. Acolo nu este nimic deosebit, poate clădirea privită de afară.

Am așteptat vreo 10 minute să fac poza de mai sus, mai mereu apărea cineva în cadru.

Înăutru, dacă pot spune așa, doar o cameră era deschisă când am fost eu, este șantier. O cameră prost luminată, cu cabluri atârnând din pereți, chirpici(praf și pământ) pe jos și o mână de paie aruncate peste tot. Paiele probabil erau rămase în urma procesului tehnologic al chirpiciului. Wowww, cum sună asta „procesul tehnologic de creare a chipiciului”. !!!!!!!!!!!!

Recunosc, privit de afară e foarte fain, dar ATAT. 

Curtea din spate este de fapt o pajiște denivelată, 4 sălcii lângă un râuleț și  cam aia e tot. Barul de pe pajiște este și chioșc de suveniruri, prost calculată strategia asta de a combina o cafea lungă la 8 lei cu o bandană la 25 lei.

Aaaaa, era să uit, drumul până acolo e CATASTROFAL. Cum intri pe drumul de acces spre castel cum adio și nu am cuvinte.Adio drum. Vreo 3 kilometri de suspinat și de terminat bucșe. TRIST, povestea asta cu Castelul Zânelor poate anima un pic viața celor din Porumbacul.

Dacă ai drum spre Sibiu poți da o fugă până acolo, dar să mergi doar pentru „Castelul de Lut”, mai bine stai liniștit acasă.

OktoberFest în septembrie

7 – 17 Septembrie Brașov România

Cel mai mare festival din lume dedicat berii, Oktoberfest, are loc anual și în România, la Brașov, cu ajutorul celor de la Ciucaș. Puțini știu însă că, în ciuda numelui, Oktoberfest nu mai este de mult un festival așteptat în luna octombrie. Anul acesta el va avea loc între 7 și 17 septembrie și își va muta locația în zona fostului Stadion Municipal din Brașov. Manifestarea de anul acesta va fi mai mare ca oricând, cu mai mulți invitați, mai multe produse tradiționale nemțești, mai multe locuri de entertainment și mai multe puncte de vânzare a berii.

Când, unde și cu cine prefer să beau o bere rece?

O bere rece e binevenită tot timpul, fratele Chinezul știe ce vorbesc. Nu contează când, unde, dar contează foarte mult cu cine.

Berea nepovestită e pierdere de vreme. Ea nu vine niciodată singură dacă cel cu care o împarți e pe aceeași lungime de undă cu tine, mai ales când vine vorba de rolul ei în viața băutorului de bere.

Așadar, bere rece, nu contează locația, plus Chinezul coleg de „suferință”, rețeta perfectă pentru un festival de bere.

Cam așa a fost anul trecut, anul acesta se anunță mult mai multe surprize și bineînțeles bere, multă bereeeee.

Nu uita să-i anunți pe toți ai tăi că Oktoberfest are loc anul acesta între 7 și 17 septembrie în Brașov, este organizat cu ajutorul celor de la Bere Ciucaș și își mută locația în zona fostului Stadion Municipal.

Weekend în Hunedoara

Ce putem face în acest weekend?

1. Dacă vreți să petreceți un pic de timp în aer liber, în natură departe de gălăgia din orașe, mergeți la *Cinciș SummerFest*.

Cinciș SummerFest a ajuns la ediția cu numărul 5 și de la an la an este tot mai cunoscut, tot mai mare, iar participanții sunt tot de la an la an tot mai mulți.

● Camping gratuit 
● Food Area
● Accesul cu alcool interzis 

● Suport : 
25 lei / ZI
40 lei / WEEKEND

REGULAMENT !!!

1.Accesul in cadrul festivalului se va face doar pe baza de bratara pentru 1 zi, respectiv 2 zile.
2.Bratarile se pot achizitiona in ziua festivalului de la intrare.
3.NU este permis accesul cu alcool, substante narcotice si arme!
4.Accesul la CAMPING este gratuit doar in baza bratarii pentru festival. 5.Accesul cu animale de companie este PERMIS, va rugam sa le supravegheati pe cat posibil!
6.Protejati natura din jurul vostru, noi vom face asta!:)
7.Va rugam sa aruncati gunoiul in locurile special amenajate !!!
8.Purtarea bratarii este obligatorie pe toata durata festivalului,iar aceasta poate fi verificata de organizatori la cerere.
9.Totodata purtarea bratarii va garanta intrari si iesiri nelimitate pe toata suprafata festivalului.
10.Ruperea,deteriorarea sau pierderea bratarii atrage interzicerea accesului pe perimetrul festivalului.

Have fun.

2. Clubul Tarabostes-Geoagiu Băi vă așteaptă la *Tarabostes Summer Night*

Once you have a story, you never forget it! Bucură-te de petrecerile pe care le organizăm împreună, așa încât să îți amintești această vară pentru mult timp!
Ne vedem deseară, începând cu ora 23:00!

Music: Dj Luciano & Andru Cimpoesu
Rezervări: 0761229766/ 0727042111
Bilet: 20 Ron
Dress code: Casual

Lets partyyy

3.#Rezistăm prin mișcare

Un concept nou pe meleagurile hunedorene, ceva inedit, cine știe poate prinde și o să avem astfel de chestii mai des.

În 22 iulie vă aşteptăm în număr cât mai mare să#rezistămprinmişcare la cel mai important eveniment de fitness organizat în Hunedoara.
Evenimentul va fi condus de senzaţionalul Mihai Mike Petreanu.

Un pic de mișcare nu strică nimănui, avem destui „elefanți” care au nevoie de asta.

Aaaa, era să uit, poate vrei să redescoperi centrul vechi. E la fel de mizer ca acum un an, clădirile stau să cadă iar micicăreala e mai în floare. Ieri NOAPTE au răsunat manelele în tot orașul și culmea, nu a venit poliția locală să îl amendeze pe cel care e „bulibașul” satului HD de mai bine de un an.

Antalya by Prestige Tours(3)

Infotrip 2017 – Antalya(3)

Cum ne-am petrecut timpul liber în Antalya?

Ziua 1

După un zbor de 2 ore și încă vreo 45 de minute cu autocarul, ne-am pogorât la Dosinia, un hotel nou finalizat anul acesta.

Bineînțeles că am făcut un duș rapid și am pornit să bântuim împrejurimile. Am descoperit restaurantul, piscinele, amfiteatrul, plaja și marea.

Pentru că se lăsase seara am făcut o scurta plimbare pe plajă iar mai apoi ne-am îndreptat care amfiteatru. O scena mare, niște sute de scaune, cam o sută de spectatori și un concurs de MISS în plină desfășurare.

Așa pe scurt, am râs cu lacrimi de prezentator, avea omul niște glume fenomenale, am fost răpit de o rusoaică și suit pe scenă să……să ceva că nu am făcut nimic dar spectatorii aplaudau iar ai mei colegi erau pe spate.

Mai o bere, mai un șpriț pe nesimțite s-a terminat prima zi.

Ziua 2

Am pornit să escaladăm vârful Tahtali, telecabină, două mii și ceva de metri, Bobora mahmur….plm, a dracu dacă îmi mai aduc aminte ceva.

presstige

După vreo 2 ore în care Brighi și Anca1 au pozat indecent pentru toată suflarea aflată pe acolo(ceva bungi, cordelină….ceva) am coborât să luăm prânzul pe apă. Da frate, pe apă, un restaurant la care mesele erau niște pontoane pe cursul unui râu. Super tare ideea și locația.

presstige2017

Mai o bere, mai o salată, plus un super păstrăv și gata prânzul. Între timp io am revenit printre muritori, frigul de pe munte m-a trezit, parcă dormisem vreo 48 de ore.

Ziua 3

Rafting tata. De foarte mult timp mi-am dorit să mă duc pe Jiu să fac rafting, nu am ajuns. E uite că făcui rafting la turcaleți.

Doamne sau mai bine zis, Allah tata, a fost ceva WOWWWWW.

Am ajuns acolo după o oră de mers pe coclauri, turci acum construiau un drum expres doar pentru rafting.

Am fost împărțiți în două grupe, EXTREM și LOW pentru pensionari. Logic, Bobora dementul a ales EXTREM.

Am avut un căpitan de barcă DEMENT, în sensul bun al cuvântului. Pentru că am ales extrem ne dus dilău pe unde era apa mai agitată și mai învolburată. Totul era calculat, știa omul totul despre râu, de la adâncime la puterea apei în orice loc.

A fost ceva de neuitat, 4 ore de tras la vâsla, de adrenalină și de distracție la maxim.

E, ziua nu era gata. După rafting gazdele ne-au oferit o partidă de alergătură pe coclauri. 7 ATV-uri ne așteptau pentru a explora dealurile Antalyei.

Și dai și luptă, 2 ore de sport extrem și adrenalină pe niște râpe și niște văi de îți tăiau răsuflarea.

O zi cu adevărat plină. Super distacție, super aventură.

Bineînțeles, la hotel am realizat că eram murdari din cap până în picioare și rupți de oboseală. Asta nu a fost o problemă, nu ne-am dat bătuți până nu am ras niște mojito sau niște șprițuri pentru a încheia o zi MINUNATĂ.

Ziua 4

Deși credeam că ziua 3 a fost Best of the Best, se pare că m-am înșelat. Prestige Tours ne pregătise o altă mega surpriză.

O zi întreagă la Land of Legends…..cel mai tare aquapark din Estul Europei.

Topoganele, caruselele, delfinariul, zoo, acvariul pinguinilor…..și câte și mai câte, toate erau acolo pentru a ne încânta.

După 6 ore de dat pe topogane și alte tiribombe, nu cred că am reușit să văd/străbat jumătate de aquaparc. Bestial, merită toți banii, nu de alta dar ca peste tot ”ducru blătește”.

Ziua 5

Fetele au insistat să meargă la bazar, ce să ne tot foim, shoppingul e boală grea. Asta e, ele cu shoppinguitul, noi cu mojito și șprițul.

Nu mi-am mișcat curul/oasele din piscina de lângă beach-bar doar pentru a merge la baie. Trebuia să fac loc valurilor de mojito care curgeau în neștire.

Seara am purces la o petrecere privata la Calista, cel mai select resort vizitat de noi. Printre oaspeți, acum vreo 2 ani s-a numărat și Obama. Da, da, ăla negru de respira aer la Casa Albă. Chestii socoteli, ce să faci, n-ai ce să faci.

Ne-au primit oamenii aia ca pe șeici, 6 cadăne așa la 1.80m cu cracii până în gât ne-au condus la mesele rezervate, nu cumva să ne rătăcim. La fiecare masă aveam un picolo care ne servea la un pocnet de deget. Ce mai, trai pe vătrai.

Cum s-a lăsat seara au apărut două fătuțe cu un cărucior plin de șaluri, șaluri pe care le-au oferit fetelor noastre pentru a le proteja de frig.

Care frig? Eram foarte bine, dar oamenii au făcut pe dracu în patru pentru a ne simți ca în rai. Jos pălăria Calista.

Ziua 6

Deja aerul de România se simțea, ne pregăteam de plecare, depresia incepea să se instaleze…..și atunci am făcut o românească.

Toată ziua am stat pe plajă/șezlong/piscină fiecare cam pe unde a vrut să își înece amarul reîntoarcerii în țară și am tras o beție cruntă. Pe la 5 dimineață, la 3 ore de plecare, oamenii de la Jacaranda se pregăteau de o nouă zi iar noi închinam ultimele shooturi de tequila în cinstea prietenilor de la Prestige Tours.

Bineînțeles, toată aventura noastră în Antalya nu se putea încheia fără o seară de gală la Nirvana. Ponton privat, mâncare tradițională, gazde de prim-rang(managerul general ne-a fost gazdă), vin de marcă, atmosferă de neuitat. Pe scurt, OAMENI FAINI, așa cum îmi place mie să spun.

Le mulțumesc încă odată și încă odată de zece ori dacă e nevoie. Ne-au ajutat să învățăm cum se face turism, ne-au ajutat să legăm prieteni pe viață.

Să dea Dumnezeu să fim sănătoși iar anul viitor să repetăm această experiență UNICĂ.

Mulțumim Aytac, mulțumi Hasan și mega-mulțumim Silvia, datorită vouă am petrecut o săptămână de neuitat și sper ca cât mai mulți români să ajungă în Antalya cu voi și să se simtă la fel de bine ca noi.

Recomand cu căldura Prestige Tours, o companie perfectă pentru o vacanță de neuitat.

De ce PSD?

De ce am fost pro PSD în 2016?

Da, am curajul să recunosc de ce am fost pro PSD în 2016, oare câți au?

Câți din așa ziși susținători ai PSD au curajul să spună că au fost sau sunt alături de PSD doar pentru că sunt pe val?

 

Pentru unul așa am simțit, pentru unul așa a fost să fie, iar pentru altul am fost sfătuit că așa ar fi bine.

Primaria HD

1.Pentru primărie am sprijinit un om în care credeam. Da, credeam. Credeam că poate mișca lucrurile într-o direcție bună pentru Hunedoara. Un om care împreună cu echipa de consilieri ar fi putut schimba ceva în oraș.

Credeam că o să se pună pe treabă din secunda unu și își urmărește îndeplinirea promisiunilor electorale. Deocamdată tot ce se mișca în oraș sunt proiectele fostului primar.

Gospodarul de la bloc a dispărut, italienii nici nu se mai văd, biserica din micro 5, atât de hulită de PSD a fost deja votată, pietonala o să apară în primăvară etc, etc..(acum ii zice promenada, semantica)

Fără să perii pe nimeni, echipa de consilieri locali ai PSD-ului a fost și este cea mai bună pe care a avut acest oraș vreodată. Oameni capabili, lideri în domeniile lor care puteau fi un plus valoare pentru oraș.(fost-ai lele cand ai fost)

De ce puteau și nu pot?

Atât de încet merg lucrurile încât oamenii capabili din echipa PSD au ajuns simpli ridicători de mână în consiliul local.

O nouă dezamăgire.

2. Președintele PSD Hunedoara a fost alegerea mea pur strategic pentru Hunedoara. Hunedoara are nevoie de cineva la centru pentru a ajunge Deva din urmă.

S-a văzut președinte CJ, a văzut cum e treaba și că nu e ușor să conduci un județ greu încercat ca Hunedoara și a șters-o iepurește la București. Cocoțat pe prima poziție la Senat a ajuns în parlamentul României și dus a fost.

Parlamentul Românie îi oferă un loc cald și minunat, fără bătaia de cap de la Hunedoara. Fără stres, fără să fie „urmașul lui Moloț”, fără problemele de la deponeul ecologic Bârcea(100milioane de euro bani europeni).

Bucuresti nu e Hunedoara

3. Pentru parlamentul României am ales să sprijin tot un candidat PSD. La început mai mult la insistențele unor apropiați am făcut asta, mai apoi, cu timpul chiar am ajuns să cred în această persoană.(ce dezamagire)

Ianuarie 2017

Cele de mai sus au fost scrise in luna ianuarie iar astazi revin cu completari. Nu de alta dar pentru doi is deja 110% lamurit, niste unii care una spun si alta fac doar de dragul de a ajunge intr-o functie, iar pentru cel de al treilea…….ce sa zic, a cam ajuns la vorbele mele, mic si nesemnificativ in ecuatia politicii de la Bucuresti.

P.S. Intre timp, toata echipa de consilieri PSD de la Hunedoara, ceea care m-a facut sa sustin acel proiect, a disparut ca magarul in fum. E nici chiar asa, doar s-au pogorat care incotro pe niste functii de nababi, doar nu era sa ramana niste bieti ridicatori de mana sa munceasca pentru comunitate.

Vernisaj Alexandra Blănaru

Arad – 777 BLN

„777 BLN, adică 7 iulie, ora 7 seara, la Teatrul Ioan Slavici Arad”. Dialog cu Alexandra Blănaru – la primul său VERNISAJ

Fratele Basil Mureșan mi-a făcut o invitație pe care nu am putut-o refuza, primul vernisaj al Alexandrei Blănaru.

Mai multe detalii le aflăm din articolul-interviu al lui Basil.

De ce 777 BLN?

Pentru că e 777, adică şapte iulie, ora 7 seara, la Teatrul Ioan Slavici Arad. Pe de altă parte, şapte e cu noroc. Iar BLN e prescurtarea de la Blănaru, numele meu.

Ce crezi ca il propulseaza pe un pictor? Talentul, norocul sau critica de specialitate?

Pe un pictor consacrat nu-l mai propulsează nimeni, doar arta sa. Talentul, perseverenţa, norocul şi locul de provenienţă îl ajută pe artistul la început de drum să meargă mai departe. Critica de specialitate este un tărâm „otrăvit”.  Mulţi artişti nu au reuşit datorită acestei „critici de specialitate”.  Toţi cei care au scris dintotdeauna despre pictori, au profitat nespus de mult pe seama talentului lor. Aşa şi-au vândut mulţi critici consacraţi cărţile. Un artist care este talentat, nu va depinde niciodată de critic sau de spusele cuiva. Talentul este cel mai mare tezaur al artistului. Cei care îşi şlefuiesc  talentul începând de mici copii, vor ajunge pe culmile gloriei.

Care sunt sursele de inspiratie pentru tablourile tale? Pictezi doar ceea ce simţi, dorinţe pe care doar tu le ştii şi deci doar tu ai avea acces la descifrarea unei picturi ?

Sursele de inspiraţie diferă de fiecare dată. Fie mă inspir din feeling, fie un peisaj sau nişte obiecte pe care le găsesc prin atelier. Căteodată mă inspiră o mireasmă frumoasă. Acum când e vară şi subiectele parcă “explodează”odată cu întreaga natură. Cănd nu vreau să pictez ceva după model, lucrez din imaginaţie. Este un tărâm extraordinar. Visele devin realitate şi le pun pe pânză. Este o mare bucurie de a picta liber. Nu sunt constrânsă de nimeni şi pictez doar ceea ce îmi place. Acum există mai multe moduri de a înţelege pictura. Poţi descifra mesajul din prima sau poate exista în tablou o filosofie pe care o ştie doar artistul. Oricum aici felul de a privi este discutabil. Fiecare vede altceva într-un tablou. Toţi văd altfel.

Care sunt artiştii preferaţi?

Am mulţi artişti preferaţi. Este foarte greu să fac un enunţ. Voi exemplifica câţiva: Picasso, Michelangelo, Giotto, Dali, Renoir etc. Sunt mai mulţi decât cei pe care i-am scris.

Cum raportezi experienţa artistică personală la ideea artei văzută ca „agonie şi extaz”?

Viaţa artistului este o întreagă  plimbare între agonie şi extaz. Toţi artiştii trăiesc aceste sentimente. Arta poate fi văzută şi prin prisma agoniei şi extazului. Arta pictorului poate fi o suferinţă constructivă, acum depinde de artist. În ceea ce mă priveşte cred că arta mea este undeva între aceste stări. De multe ori simt că îmi pierd curajul de a merge mai departe, apoi mă arunc în necunoscut… Asta e părerea mea, publicul este posibil să vadă extaz sau agonie, nu ştiu ce să zic în privinţa asta…

Care e părerea ta despre pictura care copiaza fidel realitatea precum un aparat foto, aşa zisa pictură hiper realistă?

Cel  care reuşeşte un astfel de meşteşug merită să fie apreciat şi aplaudat. Sunt puţini pictori care reuşesc această performaţă. Acum depinde fiecare ce îşi propune să facă. Dacă asta doreşte artistul să facă, este ok, e treaba lui. Sunt alţii care critică astfel de meşteşuguri, dar o fac din invidie, pentru că nu reuşesc să facă ca cei care sunt dăruiţi cu asemenea talent. Totul depinde de cultura fiecărui artist în parte. Alţii văd în asta o măiestrie iar alţii un simplu studiu nesemnificativ şi lipsit de creativitate. Personal, cred că este un tărâm nou în pictură, şi s-ar putea ca, la un moment dat, în drumul meu artistic, să încerc şi această abordare. Never say never.

Cum ai defini într-o singură frază rolul sau importanţa desenului pentru pictură?

Poţi fi un desenator foarte bun dar un pictor slab sau poţi colora foarte bine fără să ştii să desenezi.

Ai simţit vreodată la terminarea unei lucrări că trebuie s-o faci de la început? Dacă da, cât de des ţi s-a-ntamplat asta? Câte lucrări finalizate sau aflate în lucru le-ai acoperit sau şters de-a lungul timpului?

Mi s-a întâmplat de multe ori să schimb un tablou. Am pictat şi mai pictez pe tablouri mai vechi. Câteodată îmi pare rău că l-am schimbat cu altceva. Tabloul pictat deasupra l-am lucrat mai bine decât pe cel de dedesubt. Am pictat peste o pânză şi de 3 sau 4 ori. Nu am avut o limită niciodată, decât atunci când nu se mai putea picta pe el datorită pastei de culoare, mult prea vâscoase.

Se poate trăi în Romania doar din pictură?

Se poate şi nu se poate. Acum este o perioadă foarte grea pentru toţi artiştii. Nu mai contează dacă eşti un pictor bun sau prost. Vând cei care au relaţii sau cei care expun în spaţii “potrivite”. Interesul pentru artă a scăzut foarte mult în ultimii ani. Nu mai contează studiile în artă cum era mai demult.  În România zilelor noastre cei care mai trăiesc din pictură sunt privilegiaţi. Este ca o loterie. Cine vinde, căştigă, cine nu, pierde. Nici în străinătate nu este mai bine. Depinde totul de galerie, locaţie şi cine recomandă artistul.  În rest…cam atât despre viaţa artistului în România.

Multumesc, Alexandra, pentru amabilitate şi  pentru timpul acordat. Baftă maximă la vernisaj ! Ne vedem acolo.

Mulţumesc. Ne vedem acolo.

Așadar, dacă sunteți curioși sau dacă doar vreți să o cunoașteți pe Alexandra, ne vedem mâine seară la ora 7 seara, la Teatrul Ioan Slavici Arad.