In continuarea celor scrise ieri.
Am plecat dezamagiti de la Eforie Nord catre Costinesti. Asta mica, Lavinia, nu a fost la Costinesti niciodata, plus ca nici eu nu mai ajunsesem acolo din studentie. Cum nu mai am 20 de ani, de vreo 15 ani, m-am bucurat la vederea Statiei CFR Costinesti. Doamne ce amintiri m-au napadit, frumoasa studentia asta.
Am ajuns pe la ora 4 dimineata, deci tot pe intuneric. Am parcat un pic dupa gara, multe constructii au aparut acolo. In trecut era mai aerist drumul de la gara catre plaja.
Nu am oprit masina bine ca am si fost intampinati de o haita de maidanezi, Se pare ca intreaga tara are aceasta problema. Acum Costinestiul arata ca un orasel. Multe strazi, case si blocuri care in trecut nu erau acolo. Am descoperit aleea pe care patrulam seara de seara in studentie, am gasit Posta, loc de unde intr-una dintre betiile de la malul marii am trimis o vedere acasa cu textul: ”Salutari de la Marea Neagra, semnat Calin, studentul vostru silitor”.
Va dati seama ca a doua zi, trezit din betie, am realizat ca ai mei nu stiau ca am fugit de la Timisoara, unde eram la facultate, la mare. Norocul meu a fost ca Posta Romana era si atunci nu tocmai rapida, nici acum nu e, dar nu mai utilizez serviciile lor si am ajuns acasa inaintea vederii, pe care am pescuit-o din cutia postala inainte de aparitia parintilor.
Revenind la Costinestiul de azi.
Am ajuns pe plaja, unde am avut acelasi soc ca la Eforie Nord. Plaja era la sfert fata de cea din 2000. Tin minte ca toate radiourile si toate statiile TV muzicale aveau partea lor de plaja, amenajata pentru concursuri, teren de minifotbal, unde jucam cu turistii din alte orase, erau adevarate campionate. Fetele erau copii de mingi, sponsorii bagau beri in noi moca…
Din jurul plajei au disparut faimoasele terase cu stuf si au aparut monstruozitati din beton. Am mers sa vedem Obeliscul. Stiam ca l-au mutat mai aproape de promenada, a fost daramat de o furtuna acum cativa ani, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca e asa de aproape. Arata foarte bine, fiind intuneric arata chiar misto.
Am facut cateva poze si am plecat spre Epava. Ce pot sa spun e ca inspre Epava parca a explodat Costinestiul. Promenada inainte era doar pana la Discoteca Tineretului, acum pe noapte nu am gasit locatia ei, deci nu pot spune daca mai e sau nu.
Acum promenada este mult mai lunga, ajunge foarte aproape de Epava, iar pe langa ea au aparut zeci de pensiuni foarte cochete. Catre sfarsitul acestei artere importante a statiunii am gasit un drum care cobora direct in mare, unii au niste yahturi si au nevoie de drum de acces. Bravo lor.
Aici, pe acest drum, am regasit spiritul Costinestiului. O masina, ascunsa cu cap de lumina stalpilor de iluminat, era locusorul de nebunii a unora. Eu combinam fata la discoteca Tineretului si ne ascundeam prin balariile de pe malul vecin epavei, un cearceaf de plaja sau o bluza era de ajuns. Acum balariile au disparut si au lasat locul vilelor, iar lumea are nevoie de masina ca sa se ascunda un pic.
‘Ai de plm, ce batran sunt. 🙂
Desi plaja de la Costinesti e pe cale de disparitie, ca pe toata lungimea litoralului romanesc, pare un pic mai bine aranjata decat cea de la Eforie Nord. Nu stiu cat costa refacerea digurilor, probabil foarte mult, dar daca nu se face ceva, ne pierdem litoralul. Totusi, cred ca niste masinarii care sa traga nisipul inapoi in mare si sa mareasca un pic plaja ar putea fi cumparate de autoritatile responsabile sau concesionari.
La Costinesti, bordurile de 80 de cm care tin nisipul pe plaja erau aproape astupate de nisip, deci nisipul nu e chiar departe incat sa nu poata fi relocat.
*maine inchei acest periplu de la malul marii, am sa va povestesc despre oamenii de acolo*