Am niste vecini de te apuca plansul. Daca au ceva de obtinut de pe urma mea, vreun serviciu, vreo plimbare cu masina pana la piata, vreun scandal la asociatie sau te mai miri ce, pfff, eu sunt cel mai tare din parcare. Daca nu, sa ma fereasca sfantul sa indraznesc sa nu ii vad si sa-i salut sau sa li se para lor ca fac ceva fara sa stie ei! Toti, chiar toti, sunt niste pensionari atotstiutori. Ei fac, ei dreg, ei au fost mari scule prin combinatul siderurgic sau pe la alta uzina, mina, fabrica de confectii etc.
Daca vreau sa vorbesc cu ei, se asteapta sa ma duc ca la cine stie ce Autoritate Divina, trebuie sa stau cu capul in pamant cand ii abordez, tocmai pentru ca eu sunt tanar si nu am trecut prin viata ca ei, deci habar nu am pe ce planeta traiesc sau cum sta treaba prin zona.
Acum vine si iritatea mea fata de ei, da, m-am saturat pana peste cap de ei. Pe la inceputul verii, anul trecut, m-am gandit eu, in prostia mea, ca ar fi bine sa refacem acoperisul blocului, macar scara noastra, de ce m-ar interesa de celelalte? La o prima discutie cu vecinii, toti erau foarte incantati sa vada ca vecinul lor mai tanar, adica eu, se implica intr-o chestie de pe urma careia ar avea si ei de castigat.
Am fost placut surprins de sprijinul lor. Gasesc firma pentru lucrare, vine omul, face o schita, un proiect pentru demararea lucrarii si ne prezinta un pret. Bineinteles ca nu a fost bun. Caut alta firma, reiau acelasi scenariu, tot nu e bine. Tot ce cheltuiam, benzina, plimbat oameni, telefoane, cafeluta la prima intalnire cu reprezentantii firmei, bineinteles, pe banii mei.
Am vrut sa renunt, stati, fratilor, ca nu imi pierd vremea pentru toti pacalicii de pensionari de la mine de pe scara, numai sa fiti voi vesnic nemultumiti din varii motive, dar am zis, daca tot am inceput cevam sa il si termin. Plus ca la un moment dat le-am zis sa caute ei o firma pentru lucrare, hmm, au spus ca ei nu au timp liber, ca mine, si neavand masina, ei nu bat orasul pe jos. Cum naiba nu au timp, cand toata ziua sint pe la toate cozile fara rost de la „GUBELA” (second-hand), CHIOSCUL DE PAINE, si pe la toate ghiseele statului.
Intr-un final, s-au pus de acord cu firma gasita si am dat drumul la lucrare, lucrare care s-a finalizat dupa sase luni. Da, sase luni, parca am fi acoperit tot cartierul. In prima faza, unul dintre asociatii firmei de constructii a deturnat banii catre altceva, s-a rezolvat, celalalt asociat fiind de buna credinta (RESPECT) a continuat lucrarea, dar tot in ritm de melc handicapat, pentru ca aceiasi MINUNATI VECINI s-au tras pe cur la plata lucrarii. Doamne-ti multam ca s-a sfarsit!
Acum stau si ma intreb. Oare ar fi bine sa ma inham la alta lucrare, curatarea beciului, sau sa ii dau naibii pe toti? :)) Daca as face din nou aceeasi greseala, as parea MASOCHIST sau doar un vecin bine intentionat?
Oare toti ajungem ca acesti batrani care in loc sa isi vada de nepoti stau cu ochii lipiti de vizor?