Altceva, parerea mea
Acum că tot e isterie cu Brexit și toți românașii sunt acasă la coadă la buletine, pașapoarte și tot felul de acte, poate au adus cu ei și niscaiva ingleji.
Iar dacă oamenii e aicișia la noi, trebuie să fim gazde bune și să stăm la povești cu dânșii, nu?
Cum facem asta? Vorbim bre pe limba lor, ce „shitul meu”.
Darth Vader rules, what dick mine. :))))
Noi vrem Wi-Fi!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai dat un router învechit,
Și parolat și-ncetinit
Semnal doar contra cost!
Manager de hotel viclean
De vrei să fii european
Să știi că nu-s adus de vânt
De ai cu Booking legământ,
Să-ți fim romani!.. Sa fii găzdoi..
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și jug de boi, și ham de cai
Dar vrem Wi-Fi!..
N-avem nici vreme de-așteptat.
Căci vremea ni-e în mâini la voi;
Avem un selfie-stick cu noi
Dar parcă ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să ne luați banii, rând pe rând
Și pe șezlong și pe umbrelă
Și avem parcare pe cartelă.
Iar plaja e-n sector privat
Strict monitorizat, marcat,
Dar dăm uitării tot, căci..vai!
Dorim Wi-Fi!..
N-avem puteri și euroi
Să mai trăim cerșind semnal
Arși de nisip și luați de val
Să fim turiști în stat la noi.
Să nu dea Dumnezeu, cel drept,
Să vrem password de internet,
Când nu vom mai putea răbda,
Când netul pe facturi va sta
Și un salar întreg vom da
Suma spre a o achita,
Nu veți scăpa de chiu ți vai!
Căci vrem Wi-Fi!..
Ne-am învățat să arătăm cu degetul către stat doar atunci când se întâmplă câte ceva. Până atunci, doar ridicăm din umeri și spunem „Lasă că merge și așa”.
Alooo, NU MAI MERGE, AJUNGE, asta trebuie să spunem.
Bineînțeles că unora le place să se ascundă după „Doamne-Doamne”, e mai ușor să poți da vina pe cineva.
Până vine popa, pastorul și restul, te ia apa cu totul și e cam GATA FILMUL.
Tu, curăță șanțul, iar pentru restul, cereți DREPTURILE.
De cele mai multe ori când fac cumpărături din Piața Obor Hunedoara am o vorbă care nu dă greș NICIODATĂ.
Pentru că mai tot timpul precupețele încearcă să își bage în plasă și unele produse mai proaste (roșii necoapte, castraveți moi,…..) spun următoarele cuvinte:
”Îmi alegeți, vă rog, niște…………… mai frumoase, sunt pentru SOACRĂ și nu vreau să îmi dea cu ele în cap”
Credeți-mă pe cuvânt, FUNCȚIONEAZĂ, ba mai mult, de cele mai multe ori primesc și ceva în plus și o vorbă bună.
De ceva vreme, Flick, scrie rime foarte faine. Omul e un mini Eminescu al vremurilor noastre. De la umor de calitate, la realitățile zilelor noastre Flick așterne pe foaie/online de toate pentru toată lumea.
Bravo Flick și la mai mare. Spor la scris în continuare.
Astăzi de dimineață am găsit acest citat a lui Abraham Lincoln și mi-a atras atenția. Se potrivește perfect cu varianta românească „Ulciorul nu merge de multe ori la apă”. Ori cât ai încerca să păcălești pe cineva, nu poți face asta la nesfârșit.
Cât adevăr. Unii chiar nu vor să înțeleagă asta. Faptul că li se pare că lumea e proastă, nu îi face pe ei mai deștepți. Lumea se deșteaptă, dar ei rămân la fel de ignoranți.
Fac și eu o glumă, dar nu vreau să fiu în pielea lor. Am fost odată și a fost SUFICIENT.
BAFTĂ MAXIMĂ TUTUROR.
În ultimii 20 de ani, vârsta de pensionare a tot crescut. În unele cazuri pe bună dreptate. Cei din cadrul ministerelor de interne și al apărării puteau ieși la pensie de drept la 45 de ani.
Nu cred că era echitabil față de multe alte categorii de muncitori. Unii munceau și cu 20 de ani mai mult ca aceștia. Acum se tot încearcă o echilibrare a vârstei de pensionare. Uneori le reușește, alteori nu.
Foarte faină poezia lui Constantin Tănase.
Proști, proști, dar mulți.
Salvarea ROMÂNIEI? Impozitarea PROSTIEI.
Hai, să auzim de bine.
Comerciantul român e ăl mai mare șmecher. Comerciantul care vinde haine, îmbrăcăminte.
Indiferent cum îți vine haina pe tine, el o să își zică: *Boss, arăți bestial, e la modă și își vine turnată*, sau
*Culoarea această e culoarea anului, așa frumos vă stă, vi se potrivește cu…….*.
La încălțăminte e mai dificil să facă așa, dacă îl jenează pe client,oricât de insistent ar fi vânzîătorul, nu poate ține vrăjeala asta ieftină, dar mai ști. Doamnele mai fac și astfel de sacrificii, iar după o seară de stat în pantofi incomozi, odată ajunse acasă, își bat bărbații că de ce le-au pus să poarte pantofii ăia.
Lucru complicat să mergi să își cumperi de îmbrăcat sau de încălțat când e pentru tine, dacă e doar un cadou treaba merge repede. O bagi pe aia cu *Știți nu e pentru mine, e un cadou, dacă nu îi e bună poate să vină să îl/o schimbe?*
