Bo în Ținutul Secuiesc

Eco-turism by Timian Chalet

Acum două săptămâni am fost pentru prima dată în Ținutul Secuiesc, ținut despre care nu știam decât că au echipă de fotbal(Sepsi) și că acolo are loc cea mai mare procesiune religioasă a creștinilor catolici(Șumuleu Ciuc). Cam astea erau singurele lucruri pe care le știam despre acea zonă a României.

PressTrip local

La sfârșitul lunii octombrie am fost într-un PressTrip în Antalya, cu cei de la TuiTravel Center, iar acolo l-am cunoscut pe managerul general, Stefan Joos. Din vorbă în vorbă, Ștefan m-a rugat să mă ocup de un proiect de-al său și anume, un presstrip. El a trebuit să plece în Vietnam, fără mine, huoooo, glumesc.

Proiectul lui Ștefan, al meu după redistribuire, un PressTrip în România prin Ținutul Secuiesc. Am răspun direct, DA mă ocup, cum v-am spus, nu mai fusesem acolo.

tinutul secuiesc
Timian Chalet, un loc de basm

Zis și făcut, am dat niște telefoane și am adunat o gașca de oamenimișto, bloggeri, jurnaliști, fotografi……înțelegeți, oameni de bine.

Unii ne cunoșteam, alții ne-am cunoscut acolo, toți am purces spre destinație încă de vineri de la prima oră a zilei. Aveam ceva de mers, Miercurea Ciuc era destinația noastră, și cum e cam prin mijlocul țării, cel mai aproape călător cred că era la 4 ore de mers cu mașina.

Locul de adunare a fost Timian Chalet, așa cam în jurul prânzului. Nu știu cum s-a făcut, dar toți am ajuns într-un interval de 20 de minute, cred.

Încă de la sosire, gazda noastră domna Becze Gyongyver, ne-a luat în primire ca să zic așa. Ne-a așteptat în poartă. Am mai fost eu așteptat, dar chiar în poartă nu m-a așteptat nimeni. Mi-a plăcut.

Ne-a repartizat fiecăruia camera aferentă și ne-a invitat la un pahar de bun venit. O licoare nouă pentru noi, producție proprie a celor de la Timian Chalet, bună rău. Cu toții am cerut încă un rând, veneam de pe drum și mergea ca uns. Mai ales că pe mesele din restaurant ne aștepta aburindă, o altă licoare de la mama ei să zic așa, o ciorbică de ied. DEMENȚIALĂĂĂ.

Savurând bucatele alese de pe masa gazdelor, ne-am pus pe povești, atât cu gazda cât și între noi. Am aflat că mai bine de 80% din bucatele servite aici, sunt producție proprie. Doamna Gyongyver ne-a spus că atât timp cât familia ei mănâncă sănătos, atunci și oaspeții vor mânca la fel.

Plimbare de seară, vișinată și trabuc

Fiind în plină toamnă, lumina zilei s-a sfârșit repede, fapt pentru care, după o scurtă plimbare pe lângă proprietate, ne-am adunat în jurul focului din fața pensiunii. Un loc amenajat special pentru serile răcoroase ce urmau să vină.

Grupului i s-a alăturat și soțul gazdei, un tip super mișto, foarte deschis, care ne-a răspuns la toate întrebările noastre, de la povestea Timian Chalet, la ferma de capre de lângă pensiune.

Ne-a servit cu niște vișinată SPECTACULOASĂ, fetele s-au lins pe degete, au savurat inclusiv vișinele aflate în licoare. Pe băieți ne-a delectat cu un coniac și în trabuc de la mama lui, CUBA. (Ștefan, să știi că nu bat niciun apropo). :))))))))

Mare pasionat de sport, domnul Tibi Becze, ne-a invitat la un meci de hochei. La patinoarul din Miercurea Ciuc avea loc un derby de tradiție. Fiind obosit am fost nevoit să spun PAS, câțiva dintre noi au fost și au fost foarte încântați. Din păcate în România nu prea ai șansa să vezi un meci de hochei live, chiar acum sunt ceva conflicte între federația de hochei și ministrul sportului, ceva cu subfinațarea, dar nu vreau să vă umplu capul cu politică. Suntem cu toții sătui de ea.

Sedință SPA

Seara s-a terminat cu o binevenită sedință de SPA, da da, am uitat să vă spun, dar gazdele au amenajat și o zonă de relax.

Zona de SPA & wellness are mai multe zone:

  • 3 saune,
  • o mini salina,
  • 2 sali de masaj,
  • o sala de air-yoga,
  • jacuzzi cu hidromasaj profesional.

Un mare plus, trecerea de la cabana la SPA se făcea direct. Treceai o mini-pasarelă și gata, ai ajuns în RAI.

Deși SPA-ul a fost construit în vechiul saivan, totul e modern și foarte bine aranjat.

Merg destul de des la saună, mai ales iarna, dar sauna de aici de la Timian a fost altceva. Un concept nou de care sincer nu am mai auzit, Sauna Sence.

Am fost așteptați de un specialist, care ne-a pregătit ceva, ceva aparte, ceva deosebit. Arome, melodii bine alese, și gheață. Se pare că aromele puse peste gheață, gheața care mai apoi se presară peste cărbunii încinși, țin mai mult și se simt mai puternic. Tot acest act a fost însoțit de un fel de dans al specialistului prin care cu ajutorul unui prosop ventila aerul din interiorul saunei. Acțiune care genera un flux de aer pe care eu sincer, nu l-am mai întâlnit în alte saune.

După saună, am sărit într-un super jacuzzi și ne-am hodinit.

O domne cum am dormit, neîntors.

Sâmbata începe devreme la Timian Chalet.

După cum spuneam, cu o seară înainte l-am cunoscut pe domnul Tibi, iar el alături de doamna Gyongyver și-a intrat complet în rolul de gazdă. Mai exact, ne-a pregătit un off-road extrem prin Munții Harghitei.

După ce unii dintre colegii de suferință au mai dat o tură pe la SPA, am servit micul dejun(curcubeu pe cerul gurii) și ne-am echipat pentru off-road.

Nu știu cum s-a făcut, dar am fost unul dintre șoferi. O premieră pentru mine. Bine, m-am și dat viteaz, când Nicu, prietenul domnului Tibi, a întrebat cine a mai condus pe coclauri, eu am fost primul care am ridicat mâna. Și chiar așa era, atâta tot că la mine până atunci, off-road însemna o plimbare cu Dusterul prin pădure.

Eee, m-am înșelat, de data asta nu a fost vorba de nicio plimbare. A fost mai mult off-road de competiție, cu noroi, cu șanturi, cu situații la limită în care toți cei din mașina strigau „Ne răăăsturnăămm”. Da da, a fost într-un mare fel. Cardiacii fie se vindecă după o astfel de experiență, fie, nu mai au nevoie de pastile niciodată.

Repartizați în 3 jeepuri, am străbătut văi, dealuri și noroaie, urcușuri abrupte, coborâri spectaculoase, am trecut de la a admira peisajul mirific, la urlete de adrenalină, dar într-un final, toți am fost încântați nevoie mare.

Mulțumim Tibi, mulțumim Nicu!

Piatra lui Kossuth

Ținta acestui periplu automobilistic a fost un loc numit Piatra lui Kossuth. Eheee, de acolo din vârful pietrei se vedea toată depresiunea Miercurea Ciuc, panorama era senzațională. La un moment dat a început să se lase ceața, pur și simplu mirific. Parcă eram într-un basm.

Deși am avut parte de frig, vânt și ceață, gașca a susținut o ditamai sedintă foto. Nimeni nu se dădea dus, îi auzeam pe câte unul, „mai una și gata”. Vreo oră de „mai una”. Timp în care gazdele ne-au servit niște încălzitoare mirobolante.(a se citi vișinată, lichior și cognac, toate de casă). Bine, șoferii s-au abținut. Trist.

Degustare brânzeturi Timian și vinuri alese

Cei de la Timian Chalet dețin și brandul de brânzeturi cu același nume, Brânzeturi Timian. Doamna Gyongyver împreună cu specialistul în ale vinurilor, Daniel Botea, ne-au pregătit o degustare de brânzeturi Timian asortate cu vinuri alese.

Nu mă prea pricep la astfel de festinuri, dar asocierile făcute de cei doi au fost pe placul audienței. Din cele spuse de doamna Gyongyver, toate brânzeturile Timian sunt marcă proprie. Rețetele sunt originale, de la brânză tip Camember, la brânză proaspătă cu arpagic, de la brânza de capră maturară câteva luni, la brânza mixtă cu trufe, toate sunt rețetele gazdei noastre.

Cam așa stau brânzeturile la oamenii ăștia faini și ospitalieri.

Săru-mâna pentru masă/degustare!

Cina cea de taină

De unde atâta „săru-mâna pentru masă”, festinul avea să vină.

Mâncare de miel si ied cu cartofi, toate gatite sub clopotul inconjurat de jar.

Maduvă din oase de vită pe felie de paine  prajita, cu sare si piper, apoi un pesto de patrunjel, muguri de pin, ustuoroi si lamaie.

Pateul din drojdie de bere.

Camebert de Timian topit după coacere pe pâine de casă, prăjită.

Pateu de capra,

Pheesecake cu branza de capra.

Cred că ar fi cazul să mă opresc, fapt pentru care nici nu am să amintesc de micul dejun de duminică dimineață. O să ziceți că suntem niște nesătui, dar nu ați greși, de astfel de bunătăți nu te poți sătura.

După micul dejun, fiecare am purces către casele noastre. Parcă a fost prea puțin, așa e, ce-i frumos trece repede.

Dacă o poza e cât o mie de cuvinte, un film de al lui NelStill e cât un milion de cuvinte.

De la ce librărie online vă comandați cărțile?

Cum am descoperit-o pe Guzel Iahina?

books-express

Guzel Iahina – Trenul spre Samarkand

Acum două săptămâni, în timp ce trândăveam pe plaja resortului Papillon Ayscha, am observat că una dintre fetele care ne însoțea în PressTripul TuiTravelCenter, citea o carte. Cum în ultimul timp stau bine la capitolul timp liber, am reînceput să citesc câte un pic, fapt pentru care m-am arătat interesat de lectura colegei mele.

„Un fel de Arca a lui Noe“, după cum îl numește Guzel Iahina, trenul care duce copii din Povolgia flămândă și sărăcită spre Samarkand dobândește de-a lungul călătoriei proporții mitice. Nu numai despre salvarea copiilor e vorba, ci și despre salvarea sufletelor. Sentimentul de pericol permanent e însoțit de momente neașteptate de tandrețe și iubire, de uluitoare gesturi de solidaritate, de emoționante dovezi de sacrificiu personal.”

guzel iahina

E musai musai să citiți cartea, nu vreau sa fac spolier, dar merită.

După ce am terminat de citit această carte, am căutat să văd ce a mai scris Guzel Iahina. Am descoperit pe site-ul books-express.ro alte două cărți ale ei, Zuleikha și Copiii de pe Volga. De abia aștept să pun mâna pe ele, pe prima am citit-o pe nerăsuflate.

În caz că nu mi-ați cumpărat cadou de Crăciun, acum știți ce vreau. Nu de alta, dar pentru perioada următoare, pe lista de priorități e pregătirea murăturilor pentru iarnă.

Black Friday la books-express.ro

Pentru că e perioada reducerilor, deh, toată lumea sărbătorește Black Friday, am observat că si cei de la books-express.ro au reduceri bune.

În perioada: 11-13 noiembrie 2022 – Toate categoriile de produse din site intră în campania de BlackFriday. Reducerile vor fi de până la 70% și vor rămâne constante pe toată perioada campaniei.
Reducerile cele mai mari se vor aplica produselor aflate deja în stoc.

Ziua scade tot mai mult, frigul se va instala tot mai mult, e timpul pentru stat în halat, în șlapi de casă și cu o carte bună în mână.

Modlet, magazin de încălțăminte online

Mi-am comandat online, ghete de iarnă

După cum știți, doar m-am lăudat deja, în ultimele săptămâni am fost mai mult plecat decât acasă. Deși revenirea nu a fost așa dură cum m-aș fi așteptat, 30 de grade în Antalya, 20 în România, m-am gândir că ar fi bine să fac inventarul la îmbrăcămintea și încălțămintea de iarnă.

De ce?

Păi ce, eu sunt statul român și să mă pot ascunde dupa sintagma ”m-a luat iarna prin surpindere? Nu tati, dacă nu sunt pregătit, îmi îngheață țurloaiele și pace.

Zis și făcut. Dacă  la capitolul țoale de iarnă stau bine, la încălțăminte sunt cam deficitar.

Ghetele mele de iarnă nu arată prea bine. Deși aș putea să mai trag de ele, nu vreau să fiu descoperit și să am doar o pereche. Cine știe pe unde mai ajung iarna asta. Nu sunt un fan al zăpezii sau a muntelui, dar și dacă ajung la un vin fiert la baza pârtiei, de ghete tot am nevoie

magazin de incaltaminte

Trăiască Google

Pentru că sunt un fan al cumpărăturilor online, m-am apucat de goagălit și am dat de magazinul online Modlet.

De cum s-a încărcat, ecranul laptopului a fost invadat de un mega banner *PLĂTEȘTI JUMĂTATE*. No buuunnn, aici e de mine.

Am „navigat” vreo 10 minute la ei pe site și am descoperit o pereche de ghete tare drăguțele. Nu cine știe ce avioane, dar mie îmi plac. Simple, până la gleznă, cu șiret și la un preț super bun, 159,99 lei. 

Nu au sosit încă, doar ieri seară le-am comandat, dar acum măcar pot sta liniștit. Poate să vină și iarna, poate să vină zăpada. Dar mai bine nu, nu mi-o place. :))

Dacă e ceva ce îmi place la iarnă, e perioada sărbătorilor, dar în rest nu și nu, nu îmi place frigul. Poate dacă aș fi pe plajă pe perioada iernii, poate as face o concesie si aș iubi-o. :)) Un Crăciun în Cuba m-ar coafa tare mult, nu-i așa domniță Raluca.

Hai, s-auzim de bine. Vă doresc o toamnă cât mai lungă și călduroasă.

Mă mut la țară

Hornbach, magazin de materiale de construcții

De ce vreau să mă mut la țară?

În primul rând, la țară am fost crescut. De mic copil, locul meu preferat era la bunica la țară. Deși locuiam la oraș, în weekend eram mai mereu la țară. Am avut și noroc, la țară însemna pentru mine, la vreo 7 kilometri de orașul în care locuiam.

la tara

În al doilea rând, la un moment dat tot în copilarie, ai mei s-au mutat la țară. În sat la bunica mea. De fapt, în sat cu bunicile, ambele locuiau în același sat.

Fiind deja obișnuit cu locul, nu am avut nevoie de timp pentru a mă acomoda, eram de mult timp un fel de UN ȚĂRAN. 🙂

De aici și dragostea mea către zona rurală. Chiar dacă nu ajung foarte des în zona în care am copilărit, viața la țară mă bucură mereu.

În perioada pandemiei, când am fost obligați să stăm în casă, mi-am promis că voi face tot ce îmi stă în putere pentru a-mi găsi fie o casă, fie o bucățică de pământ la țară. Bugetul nu mi-a permis prima variantă, destul de mari prețurile la case. Am reușit și am cumpărat o bucățică de pământ(900mp mai mult decât suficient), tot într-o localitate apropiată de orașul în care locuiesc. Nu mă apuc eu de agricultură ca să îmi trebuiască mai mult teren.

Ce am să fac prima dată?

Nu, nu ați ghicit, nu am să fac niciun metru de gard, până nu am să plantez vreo 20 de pomi fructiferi. Pe lângă faptul că e perioada propice pentru plantarea pomilor, eu mi-am dorit de mic, să îmi fac o livăduță în care cei mai mulți pomi să fie CIREȘI.

Se pare că de mic am știut că, cireașa o să fie VALUTĂ FORTE. :))

Abia pe locul doi este gardul, dar cum gardurile nu sunt pentru hoți, voi face un gard ca la fermele americane. Între doi stâlpi verticali voi pune două scânduri pe orizontală și aia e. Și tot așa pe tot perimetrul meu. Frumos, deja îl văd.

Pentru că încă nu am banii pentru a ridica o casă, m-am gândit să amplasez pe terenul meu o căsuță de grădină. Parcă așa îi zice. Nu mare și nu de locuit. Una micuță în care să pot depozita, știu și eu, grătarul, o masă, câteva sezlonguri și bineînțeles, 3,4 scule de grădinărit.

casuta hornbach

Căsuta mea de grădină

Fiind în vacanță săptămâna trecută, am avut destul timp liber(pe plajă cu un mojito lângă mine) să caut o căsuță pentru terenul meu.

Am găsit la Hornbach – magazin de materiale de construcții, un magazin care are un site super bine structurat și ușor de folosit. Iar ca fapt divers, mereu mi-au plăcut clipurile lor publicitare, haioase tare. 🙂

În doi timpi și trei mișcari, am găsit căsuța mea.  Mi-a rămas gândul la Căsuța de grădină „Bertilo Timmo4 Plus”.

Mică, cochetă și destul de ieftinuță.

”Se vinde ca fiind o mică magazie pentru echipamente de dimensiuni practice din pin nordic. Ușor de montat datorită elementelor complet prefabricate pentru acoperiș, pardoseală și pereți. Ușă din lemn încleiat de înaltă calitate și încuietoare cilindrică.”

După ce am aceste trei chestii gata(livada, gardul și căsuța), pot să spun că am locul meu LA ȚARĂ, de abia aștept.

Ce ziceți de planul meu? Bun, rău? Aștept sugestii, sfaturi, înjurături, orice, atât timp cât sunt constructive. Vă invit pe toți la mine la țară, probabil de prin primăvară, numai bine îmi înflorește mini-livada. Ozonul, verdeața și sezlongurile le pun eu la bătaie, restul, mici, bere și altele din acest registru, țin doar de voi. Vremuri grele moncher.

Sper să vă amuze și pe voi acest clip a celor de la Hornbach, funny rău.

 

Fă-ți vara mai ușoară

Fă-ți vara mai ușoară!

Până ies pe piață hainele în care nu transpiri – stai să vezi că nu mai e mult; anul trecut nişte cercetători americani au descoperit soluția! (însă, implică un „ventilator” aplicat deasupra acestora, așadar e posibil să nu-ți prea placă ideea) – ce e de făcut? Există soluții! Parcurge acest material și vei afla care sunt cele mai bune opțiuni în materie de garderobă, ca să te simți cât mai confortabil.

asevi romania

  1. Atenţie la materialul textil

Natural e mai bine. Mereu. Recomandarea nu e valabilă doar pe plan gastronomic, ci și în cazul materialelor textile pe care le porți. Pentru zilele caniculare experții recomandă hainele din fibră naturală precum inul, bumbacul sau mătasea. Îmbrăcămintea din materiale sintetice este un mare „Așa nu!” în această perioadă. Exclude total din garderoba de vară hainele care sunt 100% din poliester, de exemplu.

De departe, cel mai recomandat material pentru vară este inul. Datorita faptului că este o țesătură naturală, ușoară și fluidă, inul este cea mai fericită alegere pentru hainele de vară. Nefiind un material atât de dens, inul necesita îngrijire specială. Asigură-te că verifici eticheta produsului înainte de a-l baga la spălat, pentru a vedea exact la ce temperatură și la ce program. Mai apoi, acordă atenție și detergentului, ai grijă să alegi unul care să iți protejeze țesătura, nu doar să o curețe. Detergentul lichid ASEVI Aloe Vera are o formulă îmbunătățită, eficientă, dar, totuși, delicată, perfectă pentru a avea grijă de țesăturile tale și pentru a le da o viață mai lungă.

  1. Alege culorile potrivite

Faptul că negrul atrage căldura nu e doar un mit. Un experiment realizat cu o cameră cu infraroșu a surprins tricouri de mai multe culori întinse la soare. Concluzia a fost că tricoul negru avea o temperatură cu aproximativ 12 grade mai mare decât cel alb. Vara sunt recomandate culorile mai deschise, alb, gri, roz, precum și nuanțele pastelate.

Iar dacă vrei să iți protejezi atât hainele (fibrele / culoarea), cât și pielea – mai ales că te-au cam speriat ultimii ani de atenționări sanitare –, scapă de stres cu Igienizantul Aditiv textil tot de la ASEVI care e atât de eficient, încât și în apă rece elimină germenii, bacteriile, virusurile. Îl poți folosi alături de balsam sau în locul acestuia, tu decizi!

  1. Ai grijă la croială

Uită complet de hainele mulate pe corp și blugii skinny în zilele în care disconfortul termic este mare. Îmbrăcămintea care stă lipită de corp nu va permite pielii tale să respire, doar vei resimți și mai puternic temperatura ridicată. Nu va fi deloc o zi confortabilă pentru tine… Cel mai bine este să optezi pentru îmbrăcămintea largă, cu croiuri lejere, fluide, care să curgă frumos pe lângă corp. Unde mai pui că arăți și mai în formă astfel J

  1. Evită accesoriile voluminoase

Colierele și brățările mari, din metal sau din plastic, sunt de evitat în zilele în care este caniculă. Acestea, dar și orice alt accesoriu incomod, doar vor amplifica disconfortul termic atrăgând căldură și „încărcându-te”.

  1. Poartă încălțăminte confortabilă

Sigur că cea mai confortabilă pereche de încălțări de purtat vara sunt sandalele care îi permit piciorului să respire și să nu transpire. Dacă, totuși, nu ești mare fan sandale (iar la birou nu se prea cade), asta nu înseamnă că nu ai ce să porți. Poți găsi în cam toate magazinele specializate espadrile sau pantofi sport din pânză sau alt material textil care nu te vor incomoda la mers, nici atunci când temperatura e ridicată. Doar știi cât de mult contează să nu simţi disconfort mergând!

Am zburat cu balonul în Cappadocia

O aventură, 4 stări de spirit
Deși au trecut deja vreo 3 săptămâni de atunci, nu voi uita NICIODATĂ momentul zborului cu balonul în frumoasa Cappadocie. Atât de bine îmi amintesc TOTUL, de parcă a fost ieri. Ce sentiment, ce stare, ce adrenalină, ce senzație… ceva deosebit.
Mulțumesc celor de la Destine Holidays pentru că, prin ajutorul lor, am reușit să-mi împlinesc acest vis.
broker de vacanta
1. Nerăbdarea
Ziua a început foaaaarte devreme. La ora 04.30 eram în holul hotelului, așteptând cu nerăbdare vești de la autoritatea turcă, să ne anunțe dacă avem sau nu condiții de zbor.
Totul acolo este reglementat, nu zboară nimeni după bunul lui plac, fără acordul celor de la autoritatea de zbor. E vorba de un business de multe milioane de euro anual și de sute de mii de turiști, veniți din toate colțurile lumii în mod expres pentru a zbura cu balonul. Unde mai pui că un balon complet echipat costă câteva zeci sau poate chiar sute de mii de euro, așa că nimeni nu-și permite vreo greșeală.
Minutele se scurgeau cu greu, somnul puțin își făcea simțită prezența, iar eu eram mai agitat ca un copil care-și aștepta cadoul în seara de Crăciun. Hihihi. Frumos sentiment.
Când am fost anunțați că totul e OK și că vom zbura, am explodat de bucurie. Parcă am câștigat la LOTO. Fix cu o lună înainte, mă aflam tot în Cappadocia, sperând la zbor, însă din păcate nu am avut noroc de vreme bună. Ce dezamăgire m-a încercat atunci!
Însă acum am depășit ghinionul și am plecat cu zâmbetul până la urechi spre locul de decolare.
cappadocia
2. Emoția
De la hotel până la locul de unde urma să decolăm, am fost transportați cu un microbuz. Când am ajuns, am văzut zeci de baloane, care mai de care mai mari, mai colorate, mai frumoase… am început să tremur de emoție. Spun zeci, pentru că doar atâtea îmi cuprindea privirea, abia după ce am decolat și ne-am ridicat la câteva sute de metri de sol, am văzut că erau SUTEEEE, SUTE DE BALOANE.
Atât de emoționat eram, încât vreme de multe minute nu am putut deschide gura. Eram pur și simplu blocat de uimire. Timpul stătea în loc. Basmele deveniseră realitate.
cappadocia
3. Frica/Adrenalina
Da, da, am avut câteva momente și de frică. De ce? Păi bine bre, în câteva minute am urcat la niște sute de metri altitudine și totul părea atât de mic, totul părea de jucărie.
Mașinile care mișunau sub noi păreau niște furnicuțe, casele niște cutiuțe de chibrite, iar oamenii… Care oameni? Că nu se mai zărea niciunul!
Ei și de aici acele momente de frică. Palme umede și bătăi ale inimii din ce în ce mai dese. Câteva gânduri de panică, dar ce a urmat… a fost DUMNEZEIESC.
cappadocia
4. Împlinire/Wow
După ce am depășit acele momente de teamă, s-a instalat senzația de vis împlinit. Ceea ce se derula sub ochii mei era ireal, era parcă din altă lume. Deși mă simțeam atât de mic, eram atât de mare.
Atât de împlinit am fost în acele clipe, încât mi se părea că am aripi și zbor singur.
Oriunde îmi întorceam privirea simțeam împlinire, erau momente când nici nu respiram. Parcă pentru a nu deranja acel sentiment.
Baloane cât vezi cu ochii, senzaționalul peisaj al Cappadociei, cerul de un albastru ireal, răsăritul soarelui, ba mai mult, chiar și luna ne însoțea în mirificul nostru zbor.
Povestindu-vă, retrăiesc acum din nou acea emoție. Iar nu-mi mai găsesc cuvintele. Nici atunci n-am deschis gura și cine mă cunoaște, știe cât vorbesc. Iar asta e o mega chestie, ca eu să tac. Hahaha.
cappadocia
Pe scurt, a fost WOOOWWWW.
Poate ați mai zburat, poate nu. Însă eu vă sfătuiesc să faceți tot ceea ce puteți și să mergeți măcar o dată în Cappadocia ca să zburați cu balonul.
Nu veți regreta. Știu că sună a reclamă la radio, dar de data asta nu e. E o mega mare șmecherie. În viața asta nebună, acele momente pot fi CLIPELE CELE MAI FRUMOASE ALE ACESTEI VIEȚI.

Circuit Cappadocia via PromoVacanta.ro

Dăm start vacanțelor din 2022

cappadocia

Eu zic că un an bun se cunoaște încă din primele sale zile. Iar pentru că eu sunt un călător înrăit, m-am gândit ca anul acesta să îl încep cu altceva. Un circuit pe care îl tot amân de câțiva ani, Cappadocia.

Noii mei prieteni, cei de la PromoVacanta.ro mi-au propus o primă aventură pe 2022, noul lor pachet turistic, chiar circuitul pe care l-am tot amânat.

Circuit Cappadocia – Antalya 8 zile 

Destinatie: Turcia

Durata: 7 nopti

Plecari: 18 februarie, 25 februarie, 4 martie, 11 martie, 18 martie, 25 martie, 1 aprilie, 8 aprilie, 15 aprilie, 22 aprilie, 29 aprilie, 6 mai, 13 mai, 20 mai, 27 mai, 23 septembrie, 30 septembrie, 7 octombrie, 14 octombrie, 21 octombrie, 28 octombrie

Antalya -Konya -Cappadocia -Goreme -Uchisar
Servicii incluse: – Zbor Bucuresti – Antalya si retur, bagaj de mana 6 kg + bagaj de cala 20 kg
– Transport cu autocar local modern, cu A/C, pe durata circuitului, in Turcia
– Cocktail de bun-venit
– Ghid insotitor licentiat, vorbitor de limba romana
– 7 cazari cu mic dejun in hoteluri 4-5* (standarde locale)
** Taxe Aeroport + transfer Aeroport-Hotel-Aeroport 95 €
Servicii neincluse: – Asigurare medicala + storno
– Pachetul Cina & Cultura (7 cine, toate taxele de intrare la obiectivele din program, ghizi locali) = 109 euro/pers (pentru plata din agentie) ; sau 129 euro/pers (pentru plata in Turcia)
– Zborul cu balonul in Cappadocia (se rezerva la ghidul local, in functie de conditiile meteo) = aprox. 130-150 euro/pers. (tarif valabil in luna octombrie 2021, se reconfirma in timpul circuitului)
– Jeep Safari Cappadocia (se rezerva la ghidul local) = aprox. 50 euro/pers

PROGRAM

Ziua 1. BUCUREȘTI – ANTALYA

antalya

Întâlnire cu reprezentantul agentiei in aeroportul Henri Coanda din Bucuresti pentru imbarcare pe zborul spre Antalya, localitate supranumita “capitala Rivierei turcesti” (direct sau via Istanbul). Dupa aterizarea pe aeroportul din Antalya se efectueaza transferul catre hotelul de 5* la care veti fi cazati. Cocktail de bun venit si timp liber.

Ziua 2. ANTALYA – KONYA – CAPPADOCIA 

konia

Mic dejun. Plecare spre Konya, batrana capitala a Sultanatului Selgiucid si patria dervisilor rotitori, un oras conservator si pastrator de traditii stravechi. Aici vizitam o bijuterie a artei islamice, Mausoleul lui Jalal al Din, cel mai mare poet mistic persan, cunoscut sub numele de Rumi sau Mevlana. Ne vom bucura de faimoasa tehnica de rotire ca forma de pomenire, intr-o ceremonie denumita Sema. Continuam pe traseul vestitului “ Drum al Matasii”, spre Cappadocia, tinutul selenar din inima Turciei, traversand o zona pitoreasca a Muntilor Taurus si a stepei anatoliene. Seara, cazare in zona Cappadocia la hotel de 4*.

Ziua 3. GOREME – UCHISAR

Mic dejun. Admiram muzeul in aer liber din Valea Goreme, vechiul complex monastic ce adaposteste incredibile biserici sapate in stanca, decorate cu fresce bizantine de o neasemuita frumusete. Urmeaza vizitarea “Castelului” Uchisar, gigantic “svaiter” de piatra, folosit ca refugiu de primii crestini, cu o superba panorama asupra Vaii Porumbeilor. Continuam, apoi, spre unul dintre impresionantele „orașe” labirintice subterane, cu biserici si case sapate in piatra, locul in care se adaposteau locuitorii de spaima invaziilor, iar  primii crestini fugind din calea persecutiilor pagane.  Seara, întoarcere la hotel în zona Cappadocia.

Ziua 4. CAPPADOCIA

Mic dejun. Continuam vizitele in Cappadocia, iar pentru astazi va propunem sa vizitam o crama, pentru a degusta delicioase vinuri locale. Spre dupa-amiaza, ajungem la un atelier de tesatorie, unde vom vedea cum diverse materii prime, ca matasea, bumbacul sau lana, ajung produse finite, pregatite de comercializare. Seara, întoarcere la hotel în zona Cappadocia.

Ziua 5. CAPPADOCIA – ANTALYA

Mic dejun. Pornim spre Antalya, orasul infiintat de Attalos al II lea, vestitul rege al Pergamului, cu aproximativ 150 de ani inainte de Christos. Pe traseu avem posibilitatea de a vizita impozantul caravanserai Selgiuc din Valea Konya, construit in sec. Xlll in onoarea sultanului Alaeddin Kayqubad, pe o suprafata de 3900 de metri patrati. Seara, cazare in zona Antalya la hotel de 5*.

Ziua 6. ANTALYA – CASCADA KARPUZKALDIRAN

karpuzkaldiran

Mic dejun. Tur de oras in Antalya, emblematicul oras de pe Riviera turceasca a Marii Mediterane. Vom vizita portul, centrul vechi si faimosul minaret – simbolul orașului, Yivli Minare. Timp liber pentru cumparaturi la un magazin de bijuterii, dar si la unul cu articole din piele. Continuam, apoi, cu impresionanta cascada Karpuzkaldiran, aflata in apropiere de Lara Beach, o spectaculoasa cadere de apa, imbratisata de smaraldul marii.  Seara, cazare in zona Antalya la hotel de 5*.

Ziua 7. ANTALYA – ALANYA

antalya

Mic dejun. Timp liber sau optional, excursie la Alanya pentru a vizita Castelul construit pe un promotoriu situat la 250 de metri deasupra marii si inconjurat de peste 6 km de puternice ziduri de aparare, datand din perioada elenistica si refacut si intarit de-a lungul secolelor, structura actuala fiind realizata in anul 1221 la ordinul sultanului Alaadin Keykubat. Programul continua cu Pestera Dim, una dintre cele mai mari de pe teritoriul Turciei, aflata la doar 12 km de statiune, la o altitudine de aproximativ 230 de metri, cele doua galerii ale sale insumand o lungime de 360 de metri, cu o inaltime medie de 10-15 metri. Pe parcursul vizitei intalnim stalactite si stalacmite cu forme carstice deosebite si unele dintre acestea de dimensiuni impresionante. Spre seara, retur la hotelul din zona Antalya.

Ziua 8. ANTALYA – BUCUREŞTI

Mic dejun. Transfer la aeroport pentru zborul de retur spre Bucuresti (direct sau via Istanbul).

E, ce ziceți? 

Amintiri din Epoca de Aur(II)

Am fost plăcut impresionat de reacțiile celor care au citit articolul precedent, mulți și-au amintit de acele vremuri de tristă amintire. Au fost și unii(nu prea mulți) care m-au „certat”, mult spus certat, m-au contrat, și mi-au spus că aveau de muncă, că aveau casă, și că era mai bine. Ce să zic, să fie sănătoși, să se roage la bunuțul să le dea ce își doresc, nu e scump un bilet spre Moscova.

Pachetul de Crăciun de la sindicat

Ca să nu deprim lumea cu două episoade consecutive, negre, astăzi vreau să vă spun și ceva de bine să zic așa. Atât era de căcat în comunism că noi copiii așteptam Crăciunul nu pentru Crăciun, ci pentru un amărât de pachet primit de la părinții noștri via sindicatul intreprinderii la care munceau. 

Da da, era de căcăt ca tu copil să aștepți Crăciunul mai tare decât așteptai ziua de naștere. De ce? Ce era așa mare șmecherie acel pachet?

În primul rând, în acel pachet erau câteva dulciuri, la fel de mizere ca cele pe care le găseai, cu greu, prin magazine, dar erau singurele pentru care nu trebuia să stai cu orele la cozi. 

Ce era așa fabulos în acel pachet?

Niște ciocolățele Scufița roșie, erau exact ca bobmboanele de pom din acea vreme, o bucată de zahăr betonat, tras într-un strat micrometric de ciocolată. Noi ne bucuram mai tare de ambalajul acestei ciocolate, era în formă de ceas. Îl deschideam cu grijă ca să nu îl rupem și îl punem la mână lipindu-l să nu cadă cu puțină salivă, tocmai pentru al putea da jos să nu îl stricăm. După câteva operațiuni pus-dat jos, hârtia se înmuia și se rupea. Eram tare mâhnit de distrugerea acelui „ceas”.

ciocolată

În acel pachet, pachet pe naiba, o pungă de plastic cu însemnele sindicatului, mai găseam câte o căciulă sau mănuși, poate un fular. Nu eram impresionați de ele, în fiecare an primeam măcar una din ele.

Pixul și setul de carioca

Cel mai mult așteptam setul de carioca și pixul cu 4 paste diferite. Pixul ăla era „the shit”, cel mai șmecher cadou posibil pentru un copil care mergea la școală.

Erau mizerabile, atât pixul cât și setul de carioca, dar pentru noi era o mare șmecherie să poți scrie în caiet și cu altceva decât cu cerneală albastră. E, este că era bine în comunism dacă ne bucuram pentru un amărât de pix?

4 culori

Pentru a ne bucura de ele cât mai mult timp, nici măcar nu prea scriam cu ele, doar le puneam în penar să avem și noi altceva în penar decât un stilou și un creion negru HB.

Ca să înțelegeți de ce era mare șmecherie acel pix și de ce trăgeam de el mult timp, nefolosindu-l, BĂĂĂ, nici pastă de pix albastră,nu se găsea la librărie, darminte de alte culori.

La unii colegi văzusem acest pix din metal, nu din plastic. Nu spuneau la nimeni de unde îl aveau. Bănuiam, dar no, nu erau vremurile în care să insiști prea mult.

Ca să pară punga cât mai plină, puneau câte o pungă de pufuleți. Mălai expandat cu gust de nimic și atât, nici măcar sărați nu prea erau. Îi pisam pe ultimii, făceam o găurică într-un colț al pungii și îi mâncam prin acea găurică pentru că acolo se aduna niscai praf de sare. O da, frumos în comunism.

Portocalele

Două,trei portocale se mai găseau în acea plasă, cred ca două caiete și un calendar. Portocalele erau așteptate mai mult de mama, dacă noi mâncam portocalele pe nerăsuflate, mama aduna coaja. O rădea pe o răzătoare mică și o folosea la prăjituri. Eeee, altceva, nu? Un fel de esență DR. Qetker din comunism.

Dacă nu o folosea coaja la prăjituri, poate avea coajă de la alte portocale cumpărate după ore întregi de cozi, o puneam pe calorifer să emane mirosul de portocală în toată casa. Aveam „noroc”, căldură nu prea aveam deci mirosul nu se evapora prea repede. 

Atunci ne bucuram dacă găseam câteva portocale de Crăciun acum facem ornamente din ele. Dar no, nu-i așa, era mai bine atunci. Sictir.

Ca să înțelegeți mai bine, voi ăia de plângeți după comunism, poate ați uitat, dar noi am crezut că portocalele sunt fructe care apar doar iarna. Niciodată nu ne-a trecut prin cap că ele se pot găsi în permanență ca acum.

Nimic nu se pierdea din acel cadou sindicalist. Plasa sfârșea în plasa cu plase și era folosită DOAR la cadouri. Că no, era mai arătoasă decât celelalte plase.

Opulență post-decembristă

Abia după 89 acel pachet era oleacă mai consistent. Apărea în el câte o ciocolată Africana, Poiana era deja cioco de lux. Apărea sticla de Coca-Cola la 2,5 litri. O pungă de arahide, banane, un penar complet utilat. Aaaa, era să uit, blisterele de Fineti, vreo 50 de grame, dar no, pastă de ciocolată. Se pogora Dumnezeu când o mâncam cu minilingurița.

ciocolata fineti

Ce mai opulență, plasele erau tot mai mari, era o concurență între sindicate, care să umple cât mai mult acele plase. Apăruse sfântul comision, încasat de către șefii sindicatelor pentru a da distribuția cu dedicație a acelor pachete către firmele de casă. Nu de alta dar sindicatele stăteau pe un purcoi de bani și trebuiau date niște firimituri și pulimii. Grosul banilor sindicatului mergeau pe vacanțe, mașini și alte beneficii doar pentru ei.  

Nu au fost să fie prea mulți ani de opulență, au avut grijă politicienii să distrugă tot și părinții noștri să rămână șomeri. Dar no, tot un fel de comuniști erau, sunt și cei post-decembriști, după ei nu crește nimic.

Da știu, sunt un hater, nu am știut să apreciezi bunăstarea din comunism. Nu-i nimic, sper doar ca ai noștri copii să nu aibă astfel de amintiri „minunate”.

Amintiri din Epoca de Aur

Comunism și dictatură

O dată cu sosirea frigului, atât eu cât și colegul de călătorii, BO, am intrat în depresie. Atât vremea de afară, cât și vremurile, totul e de CACAo. De aici și depresia asta generalizată. Probabil o beută ar regla problema, dar nici de asta nu am chef. Horor, nu?

E, dacă tot mă aflu într-un „dark place”, m-am găndit să mă reapuc de scris. Asta m-a ajutat de multe ori. Dar pentru că „dark place”, am zis că un mini-serial despre aventurile(nu chiar aventuri, ci trista realitate a acelor vremuri) mele din comunism ar merge. Nu de alta dar parcă zi de zi am găsit câte unul sau una care să plângă după vremurile de tristă amintire, să plângă după comunism și dictatură. Uitucă lume, dar nu cred că e vorba de uitare, ci cred că e vorba de sportul național al românului, „plânsul”. Propabil suntem nația care se plânge din orice și oricând. 

comunism

Frații „Petreuș”

Acestea fiind spune, să-i dăm drumul la primul episod, prima aventură marca „Bobora Călin în comunism”.

Era un început de decembrie, 1987, cred, cert e că se întâmpla în ultimii ani ai lui Ceaușescu. Cei mai crunți ani, ani de foamete și frig.

În cadrul combinatului siderurgic din Hunedoara munceau vreo 22.000 de oameni. Multe meserii, multe grupe de încadrare, drepturi diferite, nu mă apuc acum de enumerat, nu asta e ideea acestui episod.

Unii dintre muncitori primeau niște bonuri de masă, dacă pot să zic așa, pentru a pricepe și cei care nu au prins „mâncarea pe cartelă”. Bonurile puteau fi pentru slănină, pentru lapte sau pentru carne de pui.

Cei care lucrau la grupa I, muncă grea, ei primeau astfel de bonuri, nu toți angajații combinatului. Tata era strungar și conducerea considera că el și cei ca el nu meritau acele bonuri. Dar, nu-i așa, românul se descurcă și astfel el făcuse rost de un bon de carne de pui. Mai mult ca sigur făcuse un ciubuc, vreo balama sau mai știu eu ce pentru vreun coleg de pe la țară. Astfel de trocuri funcționau la maxim, astea erau chestiile care îți asigurau supravietuirea. Era foame mare moncher, toți o știu dar acum fac pe nebunii și spun că era bine în comunism.

Revin la bonul de carne de pui. Tata a adus bonul acasă și mi-a trasat ca sarcină, valorificarea acelui bon. Deși aveam doar 8 ani, pentru mine era o provocare, nu de alta dar magazinul Avicolei, era tocmai în celălalt capăt al orașului. Pe cât de bucuros am fost pentru încrederea acordată, pe atât de supărat am fost la finalul sarcinii. De ce?

comunism

Bineînțeles că nu mergeai cu taxi sau cu transportul local după cum voia cucu tău, mai ales copil neînsoțit. A plouat non stop și torențial pe toată durata călătoriei și a fost frig ca naiba. Bonus, am stat vreo 4 ore la rând, da da, atât de mult se stătea la rând la orice fel de carne sau de alimente. Nu cred că am cumpărat vreodată în COMUNISM, ceva de mâncare, fără să fi stat ore întregi la rând.

Fiind o rara Avis un astfel de bon, până atunci nu am mai avut onoarea de a mă întâlni cu o astfel de onoare de a cumpăra carne de pui cu bon din combinat.

Dezamăgirea

După aceste ore de chin, pentru un copil de 8 ani, chiar e un chin să stai ore în ploaie, am ajuns acasă cu punga de carne de pui. Pentru că ai mei părinți erau mai mereu la lucru, am fost nevoit să scot carnea de pui din pungă și să o pun la dezghețat. Frig al naibii, nu s-a dezghețat. 

Și acum și dezamăgirea, când am deschis punga, am avut un șoc. Înăuntru erau 2 pui rahitici, vineți, cu tot cu cap și gheare. Nu cred că aveau mai mult de 400 de grame unu. De aici și denumirea de „Frații Petreuș”, 2 și mici.

Atât de bine era în comunism, că și astfel de avortoni de pui erau un fel de mâncare pe care ți-l asigurai prin tot felul de combinații.

comunism

Pentru mine ca și copil, pana mea, aveam 8 ani, trebuia să stau să mă joc cu cei de vârsta mea, nu să bat tot orașul pentru o astfel de „delicatesă”. De, acum un pui coquelet e bani grei. Ce nerecunoscător sunt. :)))

Acum dacă ai găsi așa ceva pe raft, 100% ai cumpăra doar pentru câine sau pisică.

Puii vânduţi la alimentarele comuniste aveau greutatea unui porumbel. Românii îşi făceau pile şi relaţii pentru a căpăta marfa ”pe sub mână”. Proviziile de alimente erau considerate speculă şi se pedepseau cu închisoarea.

Vă promit că vor urma și alte episoade, unele tragi-comice.

Weekend în Poiana Brașov

Cu gașca la Aurelius Împăratul Romanilor Hotel – Poiana Brașov

Weekendul trecut am răspuns PREZENT la invitația unei prietene bune, de a ne întâlni cu o gașcă de oameni faini. Unde? În Poiana Brașov la super luxosul hotel, Aurelius Împăratul Romanilor.

poiana brasov

De mult timp am tot încercat să ne vedem acolo, chiar eram foarte nerăbdător, mai ales că tot urmărisem activitățile prietenuței, când aceasta ajungea în Poiana Brașov.

Nu sunt un fan declarat al iernii, deși friguț, acum e încă toamnă, am vrut să mă bucur de aerul curat, de culorile toamnei și bineînțeles de fabulosul SPA de la Aurelius. E ce trebuie, piscine, jacuzzi, interior și exterior, saune, masaj, tot ce îi trebuie unui SPA ADEVĂRAT.

Prima zi

room

room

room

Pentru că eu am venit cel mai de departe, dintre toți invitații Ștefaniei, am preferat să vin cu trenul. O experiență inedită, această călătorie cu CFR-ul, dar asta o să vă povestesc cu altă ocazie. Acum este despre 3 zile de relax alături de prieteni vechi și pot spune de acum, și prieteni noi. M-am simțit tare bine alături de ei. Sper că ne revedem curând, maestra noastră de ceremonii deja se gândește să ne reunească…..sst, deocamdată este secret, când și unde. 🙂

poiana brasov

 

Revin la prima zi, am ajuns acolo în jurul orei 14,30. Gazdele noastre au fost operative și după 5 minute eram cazat. Profesioniști desăvârșiți cei de la recepție, dar ce spun eu, de la recepție, toți angajații Aurelius au fost first class. De la recepționeri, la cameristele drăguțe și foarte amabile, la chelnerii și ospătarii restaurantului Miorița, restauratul hotelului. Am fost serviți și de un iranian haios, RAJ, foarte fâșneț și amabil. De ce haios? Pentru că deși vorbea o engleză la perfecție, încerca șă vorbească în limba română pe care o stâlcea. De aici și faptul că eu am considerat că e haios. 

poiana brasovpoiana brasov

În jurul orei 15.00 eram deja tolănit pe un sezlong confortabil din zona piscinelor interioare și făceam filmulețe video pe care le trimiteam celor care urmau să vină. Bineînțeles pentru a le face în ciudă. Un nebun, ce mai. 🙂

Am făcut și vreo 3 ture de saună, cam mult, eram și un pic obosti de la drum și apoi am șters-o în cameră să fac un somn de „frumusețe”, până la apariția celorlalți.

Într-un final au ajuns și restul invitaților și am purces cu toții la cină. La fix pentru a vedea și meciul Germania-România. 

Acolo la Aurelius Împăratul Romanilor, mai mereu dai peste personalitați ale vieții publice. Chiar noi ne-am întâlnit a doua zi cu Anda Adam, venită cu familia să servească masa acolo.

Ne-am lungit cu cina și după terminarea mesei și a meciului, la povesti influencerești și pahare de vin. Prilej cu care ne-am cunoscut mai bine unii cu alții. Foarte faini oameni.

Ziua a doua

Pentru că ne-am întins cam multișor în noapte, la micul dejul am apărut cu toții pe ultima sută de metri(în jur de ora 10.30). Mulțumim gazdelor că ne-au permis să păpăm și noi, nu de alta dar micul dejun e până la ora 10.30. 

Am servit micul dejun în regim bufet suedez, dar de ălă venit din cornul abundenței. Nu cred că a fost cineva care a zis, „bă eu am vrut să mănânc genunchi de șarpe” și să nu fi găsit. 🙂

bo

forest

Pentru că peste noapte a nins, am vrut cu toții să urcăm cu telegondola Postăvarul, mai la munte. Să ne bucurăm un pic de priveliște și de o cană mare, da mare, de ciocolată caldă la bistro-ul Yager Chalet. 

Știți știrile alea cu turiștii români luați pe nepregătite de iarnă? E, noi am fost ăia. Norocul nostru că de la telegondola la Yager Chalet nu sunt mai mult de 100 de metri. 

Bineînțeles că am și înghețat un pic, doar trebuia să facem niște poze, niște story-uri, filmulețe, chesti pentru care trebuie să suferi oleacă.

Am petrecut câteva ore acolo, foarte mișto locație, dar mai cu seamă am sperat să se mai risipească din ceață pentru a putea privi de sus Poiana Brașov. Nu a fost să fie, fapt pentru care, am purces spre Aurelius. Vă dați seama cum a mers o sedință de câteva ore de SPA, nu?

food

Seara la cină, gazdele ne-au pregătit câteva platouri tradiționale demențiale. Cu slăninuță afumată, jumerele, tobă, cartaboși, cârnați, brânzeturi, șorici(o daa, șorici) plus legumele de rigoare. Bătălia a fost pe ceapa aia roșie de apă, ……încă îmi plouă în gură. Pentru că au fost atât de bune, și le-am savurat cu mare poftă, doar câțiva dintre noi au mai comandat fel principal, ceilalți ne-am aruncat pe dulcegării. Papanași, clătite care mai de care, lava cake-uri și cioco-something cu înghetață. Ce mai, curcubeu pe cerul gurii. Toate astea spălate cu niște butelii de vin bine venite.

food

Bineînțeles că iarăși ne-am întins în noapte cu povești și alea alea, de am ajuns din nou, în postura de a întârzia la micul dejun de duminica.

Ziua a treia

Ziua asta a fost pe modul independent, pentru că toți aveam alte ore de plecare. Fetele își organizaseză niște sedințe foto, unii s-am abătut din nou pe la SPA, iar unii am plecat la plimbare prin Poiana Brașov. Am avut parte de o dimineață călduroasă și senină și era păcat să nu profităm de o cură de ozonificare.

carcar

Eu am fost primul care am părăsit gașca, mi-am luat la revedere de la lume cu speranța unei revederi cât mai grabnice. Pentru că aveam vreo 2 ore de pierdut, am dat o tură și pe la Raliul Brașovului. Era ultimul weekend din campionatul de raliuri, s-a nimerit la fix cu a noastră vizită în zonă.

Apoi am purces spre gară și dus am fost.

Cam despre asta a fost vorba în weekendul trecut, un weekend reușit, un weekend plin de relax și bună dispoziție alături de OAMENI FAINI, așa cum îmi place mie să zis.

Ne revedem/auzim/citim curând, zilele astea mă pregătesc de o nouă plimbare. Va țin la curent(că tot s-a scumpit ca naiba) :)))


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/calinbob/public_html/wp-includes/functions.php on line 5309

Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/calinbob/public_html/wp-content/plugins/really-simple-ssl/class-mixed-content-fixer.php on line 107