Eco-turism by Timian Chalet
Acum două săptămâni am fost pentru prima dată în Ținutul Secuiesc, ținut despre care nu știam decât că au echipă de fotbal(Sepsi) și că acolo are loc cea mai mare procesiune religioasă a creștinilor catolici(Șumuleu Ciuc). Cam astea erau singurele lucruri pe care le știam despre acea zonă a României.
PressTrip local
La sfârșitul lunii octombrie am fost într-un PressTrip în Antalya, cu cei de la TuiTravel Center, iar acolo l-am cunoscut pe managerul general, Stefan Joos. Din vorbă în vorbă, Ștefan m-a rugat să mă ocup de un proiect de-al său și anume, un presstrip. El a trebuit să plece în Vietnam, fără mine, huoooo, glumesc.
Proiectul lui Ștefan, al meu după redistribuire, un PressTrip în România prin Ținutul Secuiesc. Am răspun direct, DA mă ocup, cum v-am spus, nu mai fusesem acolo.
Timian Chalet, un loc de basm
Zis și făcut, am dat niște telefoane și am adunat o gașca de oamenimișto, bloggeri, jurnaliști, fotografi……înțelegeți, oameni de bine.
Unii ne cunoșteam, alții ne-am cunoscut acolo, toți am purces spre destinație încă de vineri de la prima oră a zilei. Aveam ceva de mers, Miercurea Ciuc era destinația noastră, și cum e cam prin mijlocul țării, cel mai aproape călător cred că era la 4 ore de mers cu mașina.
Locul de adunare a fost Timian Chalet, așa cam în jurul prânzului. Nu știu cum s-a făcut, dar toți am ajuns într-un interval de 20 de minute, cred.
Încă de la sosire, gazda noastră domna Becze Gyongyver, ne-a luat în primire ca să zic așa. Ne-a așteptat în poartă. Am mai fost eu așteptat, dar chiar în poartă nu m-a așteptat nimeni. Mi-a plăcut.
Ne-a repartizat fiecăruia camera aferentă și ne-a invitat la un pahar de bun venit. O licoare nouă pentru noi, producție proprie a celor de la Timian Chalet, bună rău. Cu toții am cerut încă un rând, veneam de pe drum și mergea ca uns. Mai ales că pe mesele din restaurant ne aștepta aburindă, o altă licoare de la mama ei să zic așa, o ciorbică de ied. DEMENȚIALĂĂĂ.
Savurând bucatele alese de pe masa gazdelor, ne-am pus pe povești, atât cu gazda cât și între noi. Am aflat că mai bine de 80% din bucatele servite aici, sunt producție proprie. Doamna Gyongyver ne-a spus că atât timp cât familia ei mănâncă sănătos, atunci și oaspeții vor mânca la fel.
Plimbare de seară, vișinată și trabuc
Fiind în plină toamnă, lumina zilei s-a sfârșit repede, fapt pentru care, după o scurtă plimbare pe lângă proprietate, ne-am adunat în jurul focului din fața pensiunii. Un loc amenajat special pentru serile răcoroase ce urmau să vină.
Grupului i s-a alăturat și soțul gazdei, un tip super mișto, foarte deschis, care ne-a răspuns la toate întrebările noastre, de la povestea Timian Chalet, la ferma de capre de lângă pensiune.
Ne-a servit cu niște vișinată SPECTACULOASĂ, fetele s-au lins pe degete, au savurat inclusiv vișinele aflate în licoare. Pe băieți ne-a delectat cu un coniac și în trabuc de la mama lui, CUBA. (Ștefan, să știi că nu bat niciun apropo). :))))))))
Mare pasionat de sport, domnul Tibi Becze, ne-a invitat la un meci de hochei. La patinoarul din Miercurea Ciuc avea loc un derby de tradiție. Fiind obosit am fost nevoit să spun PAS, câțiva dintre noi au fost și au fost foarte încântați. Din păcate în România nu prea ai șansa să vezi un meci de hochei live, chiar acum sunt ceva conflicte între federația de hochei și ministrul sportului, ceva cu subfinațarea, dar nu vreau să vă umplu capul cu politică. Suntem cu toții sătui de ea.
Sedință SPA
Seara s-a terminat cu o binevenită sedință de SPA, da da, am uitat să vă spun, dar gazdele au amenajat și o zonă de relax.
Zona de SPA & wellness are mai multe zone:
- 3 saune,
- o mini salina,
- 2 sali de masaj,
- o sala de air-yoga,
- jacuzzi cu hidromasaj profesional.
Un mare plus, trecerea de la cabana la SPA se făcea direct. Treceai o mini-pasarelă și gata, ai ajuns în RAI.
Deși SPA-ul a fost construit în vechiul saivan, totul e modern și foarte bine aranjat.
Merg destul de des la saună, mai ales iarna, dar sauna de aici de la Timian a fost altceva. Un concept nou de care sincer nu am mai auzit, Sauna Sence.
Am fost așteptați de un specialist, care ne-a pregătit ceva, ceva aparte, ceva deosebit. Arome, melodii bine alese, și gheață. Se pare că aromele puse peste gheață, gheața care mai apoi se presară peste cărbunii încinși, țin mai mult și se simt mai puternic. Tot acest act a fost însoțit de un fel de dans al specialistului prin care cu ajutorul unui prosop ventila aerul din interiorul saunei. Acțiune care genera un flux de aer pe care eu sincer, nu l-am mai întâlnit în alte saune.
După saună, am sărit într-un super jacuzzi și ne-am hodinit.
O domne cum am dormit, neîntors.
Sâmbata începe devreme la Timian Chalet.
După cum spuneam, cu o seară înainte l-am cunoscut pe domnul Tibi, iar el alături de doamna Gyongyver și-a intrat complet în rolul de gazdă. Mai exact, ne-a pregătit un off-road extrem prin Munții Harghitei.
După ce unii dintre colegii de suferință au mai dat o tură pe la SPA, am servit micul dejun(curcubeu pe cerul gurii) și ne-am echipat pentru off-road.
Nu știu cum s-a făcut, dar am fost unul dintre șoferi. O premieră pentru mine. Bine, m-am și dat viteaz, când Nicu, prietenul domnului Tibi, a întrebat cine a mai condus pe coclauri, eu am fost primul care am ridicat mâna. Și chiar așa era, atâta tot că la mine până atunci, off-road însemna o plimbare cu Dusterul prin pădure.
Eee, m-am înșelat, de data asta nu a fost vorba de nicio plimbare. A fost mai mult off-road de competiție, cu noroi, cu șanturi, cu situații la limită în care toți cei din mașina strigau „Ne răăăsturnăămm”. Da da, a fost într-un mare fel. Cardiacii fie se vindecă după o astfel de experiență, fie, nu mai au nevoie de pastile niciodată.
Repartizați în 3 jeepuri, am străbătut văi, dealuri și noroaie, urcușuri abrupte, coborâri spectaculoase, am trecut de la a admira peisajul mirific, la urlete de adrenalină, dar într-un final, toți am fost încântați nevoie mare.
Mulțumim Tibi, mulțumim Nicu!
Piatra lui Kossuth
Ținta acestui periplu automobilistic a fost un loc numit Piatra lui Kossuth. Eheee, de acolo din vârful pietrei se vedea toată depresiunea Miercurea Ciuc, panorama era senzațională. La un moment dat a început să se lase ceața, pur și simplu mirific. Parcă eram într-un basm.
Deși am avut parte de frig, vânt și ceață, gașca a susținut o ditamai sedintă foto. Nimeni nu se dădea dus, îi auzeam pe câte unul, „mai una și gata”. Vreo oră de „mai una”. Timp în care gazdele ne-au servit niște încălzitoare mirobolante.(a se citi vișinată, lichior și cognac, toate de casă). Bine, șoferii s-au abținut. Trist.
Degustare brânzeturi Timian și vinuri alese
Cei de la Timian Chalet dețin și brandul de brânzeturi cu același nume, Brânzeturi Timian. Doamna Gyongyver împreună cu specialistul în ale vinurilor, Daniel Botea, ne-au pregătit o degustare de brânzeturi Timian asortate cu vinuri alese.
Nu mă prea pricep la astfel de festinuri, dar asocierile făcute de cei doi au fost pe placul audienței. Din cele spuse de doamna Gyongyver, toate brânzeturile Timian sunt marcă proprie. Rețetele sunt originale, de la brânză tip Camember, la brânză proaspătă cu arpagic, de la brânza de capră maturară câteva luni, la brânza mixtă cu trufe, toate sunt rețetele gazdei noastre.
Cam așa stau brânzeturile la oamenii ăștia faini și ospitalieri.
Săru-mâna pentru masă/degustare!
Cina cea de taină
De unde atâta „săru-mâna pentru masă”, festinul avea să vină.
Mâncare de miel si ied cu cartofi, toate gatite sub clopotul inconjurat de jar.
Maduvă din oase de vită pe felie de paine prajita, cu sare si piper, apoi un pesto de patrunjel, muguri de pin, ustuoroi si lamaie.
Pateul din drojdie de bere.
Camebert de Timian topit după coacere pe pâine de casă, prăjită.
Pateu de capra,
Pheesecake cu branza de capra.
Cred că ar fi cazul să mă opresc, fapt pentru care nici nu am să amintesc de micul dejun de duminică dimineață. O să ziceți că suntem niște nesătui, dar nu ați greși, de astfel de bunătăți nu te poți sătura.
După micul dejun, fiecare am purces către casele noastre. Parcă a fost prea puțin, așa e, ce-i frumos trece repede.
Dacă o poza e cât o mie de cuvinte, un film de al lui NelStill e cât un milion de cuvinte.
