BoCălătorește în Bucovina(I)

BoCălătorește în Bucovina – partea I

De ce BoCălătorește în Bucovina și nu în Moldova?

Păi cu să vă zic, eu unul nu am călcat în zona aia până saptămâna trecută, fapt pentru care mie îmi era tot una Moldova cu Bucovina. E, se pare că nu e.

Bucovina e Bucovina și Moldova e Moldova, am aflat asta pe propria piele. Ori de câte ori ziceam, „la voi în Moldova”, eram repede corectat cu, „Bucovina, nu Moldova, noi suntem bucovineni”.

Se pare că așa și este(my bad). Zona Gura Humorului, Voroneț, Cajvana, Suceava, pe acolo m-am perindat, e chiar Bucovina.

travelerSpre Cajvana

Primele două zile pe meleaguri bucovinene(gata cu moldova, am invățat), le-am petrecut la Cajvana. Sincer vă spun, nu am auzit de acest oraș în viața mea. În toamnă am cunoscut un bucovinean(nu moldovean :)) tare de treabă, simpatic și haios într-una din plimbările mele prin Antalya. Am socializat, am beut, am fumat cea mai bună shisha, ce mai,ne-am imprietenit. No, de la el am aflat de Cajvana, orașul său natal. Tot timpul aducea discuția despre Cajvana lui dragă, fapt pentru care m-am hotărât să îi fac o vizită. Deși el m-a invitat încă din toamna anului trecut să ajung pe acolo, de abia zilele trecute am ajuns. Că deh, Bucovina nu e chiar peste deal, e peste mai multe dealuri și niște munți. :)))

Zis și făcut, fac eu frumos băgăjelul și purced sper Cajvana-Bucovina. Am făcut vreo 6 ore și jumătate, dacă nu chiar 7ore, cum spuneam, nu e chiar peste deal. Poate aș fi făcut mai puțin, dar drumul din zona montană, Pasul Tihuța a fost execrabil. Nu cred că am mai șofat pe un drum atât de prost de mai bine de 15 ani. MIZERABIL. În fine, trecem peste, Românica.

Revedere

Am ajuns în Cajvana la ceas de seara, no, e iarnă și se întunecă destul de devreme. L-am găsit pe al meu pretenaș la birou, muncea de zor cu vreo 2 fini, se omeneau cu o butelie de vin. Erau deja în afara orelor de program, iar noi stabilisem că ne vedem la sediul firmei sale, fiind mai ușor de găsit.

M-a intâmpinat în parcarea din fața agenție lui de turism, Natcom Travel Cajvana. Am uitat să vă spun, dar cu asta se ocupa al meu pretenaș. Era și normal să fie implicat în turism, de vreme ce ne-am cunoscut într-un infotrip în Antalya.

Am stat vreme de 2 butelii de vin la el la birou, am povestit una alta, ne-am mai amintit de peripețiile din Antalya iar apoi am decis să mergem spre locul de cazare, seara era încă tânără iar eu aveam nevoie de un duș.

La Codrii Cajvanei

Am decis să lăsăm mașinile în parcarea de la biroul agenției Natcom Travel, și am plecat spre cazarea pregătită de gazda mea cu un alt fin de al lui. Da știu, mulți fini are omul meu, să vedeți câți frați sunt sau câți nănași are!

cajvana

Zis și făcut, am pornit spre cazare. Am lăsat în spate șoseau principala a Cajvanei și ne-am îndreptat spre dealurile din jurul orașului.

La vreo 3 kilometri, încă eram în Cajvana, dar într-o zona mai deluroasă, am descoperit o pensiune aparte. Nu foarte mare, frumoasă și cochetă, cu un restaurant superb, cu o parcare generoasă și cu un view extraordinar. Numele acest loc de vis e La Codrii Cajvanei.

Am intrat în posesia camerei pregătite, am făcut dușul de rigoare și apoi am coborât în restaurant unde mă aștepta o cafea binevenită, mă aștepta o noapte lungă. Așa-i în Bucovina, oameni își iau rolul de gazde foarte în serios.

Grilul, nașii și cu finii

Este că acest titlul sună a comedie cu Jean Constantin? :))

Să o luăm cu începutul…..după ce am plecat de La Codrii Cajvanei, ne-am oprit la un naș al gazdei mele. Sau cum ar spune un celebru în viață „Un naș, că are mai mulți”.

Oare ce puteam face la nașu ? Am mâncat și am băut, dar, de data aceasta doar am simulat. Nașu avea o fetiță mică de vreo 3 anișori și ea ne-a fost gazdă, chef și ospătar. Primise de la Moș Crăciun o bucătărie de jucărie, ultra dotată și a ținut neapărat să ne pregătească cina. Ne-am distrat copios cu acest copilaș haios și tare fâșneț.

Acum că gașca noastră s-a mărit, am putut pleca spre destinație finală a serii, Bucovina GRILL.

grill

Aici am mâncat poate cea mai FABULOASĂ VITĂ DIN VIAȚA MEA. Am scris în mod expres cu litere mare, așa a fost FABULOASĂ.

Încep cu gustul senzațional, continui cu sosurile demențiale, pauză, îmi ploua în gură……revin, salata aia de rucola(nu sunt fan, dar habar nu am cu ce a fost stropită) extraordinară. Iar ca punct maxim, toate bunătățile de mai sus au fost servite de către unul dintre acționarii acestei locații. Un tip super care ne-a spus o poveste din toată acestă cină senzațională, de la locul de unde a venit carne la modul de prepare, totul a fost la nivel super-profesionist. O Doamne, ce gustos a fost totul.

Ca să justific titlul de mai sus, toată seara am avut ca și companie, o mulțime de fini, nași și cumetri de-ai gazdei mele. Lucru care m-a impresionat într-un mod plăcut. Faptul că oamenii ăștia sunt atât de uniți, de săritori, de primitori, mi-au dat o stare de bine, mie unul mi-a lipsit această BUNĂTATE.

Parcă prea ne-am înrăit cu toții, ei parcă nu, sunt niște oameni minunați. JOS PĂLĂRIA.

Și dai și luptă, mai o poveste, mai niște vin, mai niște fini și nași, s-a făcut 4 dimineața, noi nu ne mai dădeam duși de la Bucovina GRILL, Nu au închis localul special pentru noi. Intrasem cu toții într-un vibe așa mișto…..o da, frumos. Partea nasoală a acelei ore, la 7 dimineața eram așteptați la o tăiere de porc, un mamut de 250 de kilograme.

Porcul, frații și țuica de sfeclă

Hahaha, un alt titlu de film de comedie.

Oare dacă zic că m-am trezit la 7 dimineața și am fost fresh pentru tăiatul porcului, ,mă crede cineva? Bineînțeles că nu m-am trezit, nici eu, nici bucovineanul meu, nici vreun alt petrecăreț. Dar pentru că porcul nu stătea după noi, unul dintre frații gazdei mele nu a stat după noi și a chemat un măcelar și au început sacrificarea bestiei fără noi. Pe la orele 12.00 am ajuns și noi la locul cu pricina, curtea era plină de lume care robotea la tranșarea porcului și ne-am introdus și noi în peisaj.

Doar ne-am introdus în peisaj și cam atât, de treabă se ocupau cei chemați de proprietarii porcului, noi eram mai degrabă ocupați cu șoricii porcului și cu niscaiva țuică fiartă. Aici am testat pentru prima dată-n viață, țuica de sfeclă. Băăăă, nu știu să zic, doar am testat-o, un shoot și atât, nu mi-a plăcut deloc. Un fel de ceai de sfeclă, slab alcoolic și destul de îndoielnic la gust. Probabil aia era și ideea, să nu fie tare ca să nu te ia de cap și să poți munci. Habar nu am cine a inventat această țuică de sfeclă, dar pentru noi cei din Ardeal, nu e ce trebuie. Noi suntem învățați cu tărie frățiwer, nu cu ceai slab alcoolizat. Fără supărare, dar a fost prima și ultima gură de așa ceva. Nu a fost vreun bai, gazda a scos și o sticlă de țuică adevărată, așa ca să am și eu invârti pe acolo. 😉

Brrr, am uitat să vă spun, ne-am dedulcit cu țuică și nu cu vin ca seara trecută, pentru că era un ger năpraznit și altfel nu am fi reușit să „participăm” la asasinarea monstrului. Doar am participat, alții erau cu munca.

Ciorbă rădăuțeană, bruchete tradiționale La Codrii Cajnavei

Vreo 3 ore am reușit să stăm în frigul âla criminal, dar nu mai mult. Am dat bir cu fugiții, ne-am luat la revedere de la cei cu porcul și am purces La Codrii Cajvanei să ne încălzim cu un mega bol de ciorbă rădăuțeană. Hmm. de lins pe dejete, ce bun ar fi un bol și acum.

Mai o poveste, mai un pic de politică, s-a făcut seară și nu am mai plecat de La Codrii Cajvanei. Am, ras cele mai bune bruschete posibile, așa pe tradițional, cu brânză de burduf, ceapă roșie și jumări, senzație. Pentru că am scăpat de gerul de afară, am revenit la vinul din dotare, de data aceasta niște sticle de Chateau Cristi din stocul personal al lui BO.

Ce aș putea să vă ami zic despre aceste două zile?

Așa ca frază de incheiere a primei părți a vizitei mele în Bucovina, oameni faini și primitori, chef și voie bună, o pensiune minunată, mâncare mai ceva ca la mama acasă, un fel de tăierea porcului, țuică de sfeclă, oameni minunați, am mai amintit asta dar chiar m-am simțit de al casei acolo la ei.

Musai măcar o dată-n viață să le treceți pragul acestor oameni și să vizitați acele locuri minunate. Eu sigur voi reveni……BO a fost cam neglijat, a fost frig și nu a prea scos coada la plimbare. Deh, s-a învățat în țarile calde. Încă un pic și o luam din loc și într-acolo.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/calinbob/public_html/wp-includes/functions.php on line 5373

Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/calinbob/public_html/wp-content/plugins/really-simple-ssl/class-mixed-content-fixer.php on line 107