Scrisoarea a III-a, revizuita
Iată vine-un jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
„Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntarzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras maşină, lângă gură de metrou..”.
„-N-a venit Maria Ta, zise el privind în jur….”
„-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un „Sony Vaio”, care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
„-Tu eşti Mircea?” …
„-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o … pe centură, îndrumat de GPS!
Acum am parcat maşină. Unde eşti?, că vin la ţine…”
„-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepti spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă întreagă oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
„-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţă-i foarte grea,
Mă gândeam că să ne batem,… dar la „Heroes” în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless , să jucăm „conQUIZtador”?
„-Cum când turcii-mi sunt în vama , şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei că să ne batem, că nu ţi se pare „cool”?
Eu nu-s disperat că ţine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte : Varna , Tilsit sau Oituz…”
„-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un „buzz”??”
„-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.
„-Cum vrei tu, mărite pasă, eu sperăm să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe „YouTube”, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici că Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la lupta,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mâna ruptă”.
Şi zicând acestea Mircea, îl lasă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el pleca la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
„Scuze.V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis”…
Şi da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de „bip”-uri,
Că să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n „Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine!
Toţi vaitandu-se de moarte, ghemuiţi prin iarbă scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
„-Baiazid , hai să ne batem…!! , Unde eşti, de ce nu vii?”
„-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…
” Răspunse-ncordat sultanul dintro tufă mai retrasă.
„-N-am ştiut că la „fast-foud”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindcă rişti să pleci pe „brânci”…
Nu mai vreau că să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.
Da-ne nişte „triferment” şi-o să facem cale-ntoarsă”…
Şi aşa a scăpat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urmă că „fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
„Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică”
P.S. O carte pentru Mamici iubitoare
