Mami, tati si juniorul

Eu port ochelari de vreo 25 de ani, sau mai bine zis, ar fi trebuit. Pentru ca nu am facut-o decat in ultimi 10 ani dioptriile mele au ajuns de la -0.50 la -1.50. De cand nu ii mai dau jos de pe nas, chioreala mea, s-a stabilizat.

Morala: ”Poarta dom’le ochelari cand trebuie si ai sansa sa ”te vindeci” si sa scapi de ei.”

Sotia poarta si ea. Acum 14 ani s-a angajat la o firma de confectii textile si a fost nevoita sa invete sa foloseasca masina de cusut. Lucru care la si facut, dar dupa 2 ani vederea ei a fost afectata si a trebuit sa isi faca ochelari. Ochelari pe care nu ia purtat decat in ultimi 6 ani, 8 ani au fost tinuti in dulap. Dar cand nu a mai putut si durerile de cap au inceput sa o supere a fost nevoita sa ii poarte. Deci, inca un ochelarist in casa. :))

Astazi am fost nevoiti sa schimbam numarul ochelaristilor din casa, de la 2 la 3. Juniorul meu a venit de la scoala si mi s-a plans ca nu vede la tabla. Nu am stat pe gandiri si am dus copilul la un specialist.

Din pacate si el are nevoie de ochelari, deocamdata doar -0.75 dar asa incepe, iar daca nu are grija ajunge ca mine.

La inceput am fost un pic suparat, gandindu-ma ca nu o sa ii poarte sau ca o sa il ia colegii in ras. Nimic mai fals, el e foarte incantat iar colegii se pare ca sunt super OK, nu l-au sicanat deloc.

De ce e incantat juniorul de ochelari?

Specialistul oftalmolog a fost exact ca un personaj de desene animate. A glumit cu el, l-a facut sa rada, l-a prins in diverse jocuri cu aparatele folosite acolo. Tind sa cred ca acest mic teatru facut de el l-au facut pe copilul meu sa fie incantat de ochelari.

Multumim, specialistului  Ovidiu Cornea.

Cand eram mic se spunea ”ochelaristii sunt oameni destepti”, probabil sa ne faca sa ii purtam. Nu au gresit, spun eu, modestul de mine. :))))))))))))