CV sau arbore genealogic?

Dacă ai treabă la o instituție a statului sau ajungi în vizită la o firmă privată și întrebi de o anumită persoană și ți se răspunde cu gradul de înrudire a lui/ei cu patronul/șeful atunci 100% aceea persoană este ATÂRNACHE.

Adică, contribuția ei în acel colectiv este EGALĂ CU ZERO.

Fie la stat, fie la privat, se pare că tot mai multe funcții de conducere sunt ocupate de: ”Fiul/nepotul/finul cuiva mare din acel loc.

Dacă la stat nepotismul e o meteahnă veche și perpetuată la nesfârșit, eu pur și simplu nu înțeleg de ce și la privat este la fel.

Păi „planta” aia, neam cu șeful, nu produce și nu o să producă în veci. Ba mai mult, o să genereze stări conflictuale tocmai pentru că nu muncește și se ascunde la nesfârșit după gradul de rudenie. Colegii de serviciu vor fi veșnic nemulțumiți de prezenta ăluia în jurul lor.

Pe lângă faptul că nu muncesc, mai țin la povești și pe ceilalți sau mai mult, o să îmbârlige pe unul și pe altul, doar pentru motivul că pot și că sunt ascultați de „neamul„ care i-a angajat.

Toată viața lui, pe CV o să scrie la calificare sau aptitudini, ”Sunt neam cu ȘEFUL”, atât.

Iar ca să trec la un alt nivel de „nepoțeală”, știu „mari patroni”  care se cred super oameni de afaceri, dar ei sunt doar niște bieți cocalari care au moștenit averea și firma părinților. S-au trezit călare pe o firmă mare, cu un purcoi de bani sub cur, iar acum se cred ATOTȘTIUTORI.

Ei se pricep la ORICE, ce dracu, sunt mari oameni de afaceri, oameni de succes.

Sunt pe dracul să îi pieptene, toată munca părinților o vor cheltui pe plăceri frivole, mașini, elicoptere și alte beșini de neica-nimeni. Dacă s-ar trezi ta-su sau mă-sa, iar bate și iar da la Casa de copii, mirați de ce imbecili au crescut pe lângă ei. Ei au muncit până au crăpat pentru a le asigura viitorul, iar „vlăstarul” își bate joc de tot.

Alooo, parveniților, nu vă mai dați rotunzi pe munca părinților, aveți grijă că vă vin și vouă copiii din urmă și sfârșiți în cel mai bun caz la azil. Ăștia care vin din urmă sunt antrenori de șmecheri, nu păduchi ca voi.

Dacă au avut noroc și tac-su le-a lăsat afacerea pe mână, să vadă de ea și aibă grijă de muncitorii care i-au făcut averea. Nu mai faceți pe intelectualii și atotștiutorii. Pune-ți mâna și munciți cot la cot cu oamenii din jurul vostru, doar așa ajungi OM de afaceri.

Dacă doar stați cu curul în mașină sau belișcopter, nu vă numiți oameni de afaceri, ci ÎNTREȚINUȚI.

Iar dacă vine unul și vă da vreun sfat, acceptați-l, nu se știe când aveți nevoie. Nu le știți chiar pe toate.