Ce este iertarea?
a IERTÁ, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba să mă ierți!, formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligație. 3. (Pop. și fam.) A permite, a da voie să… ◊ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.
IERTÁRE, iertări, s. f. Acțiunea de a ierta și rezultatul ei; iertăciune. ♦ Scuză. ◊ Expr. Să avem iertare! = a) să ne scuzați! b) cred că nu ai dreptate! – V. ierta.
Saptamana trecuta am avut un eveniment tragic in familie, matusa mea a murit.
A fost femeia cu cel mai curat suflet pe care eu am cunoscut-o. Cuvintele ei erau pansament pe rana pentru orice problema aveai. Avea tot timpul in glas caldura sufleteasca de care aveai nevoie atunci cand cautai alinare.
Din pacate nu mai e printre noi. A fost lovita de un taxi pe trecerea de pietoni, atat de tare a fost lovita incat dupa o saptamana de stare de coma ne-a parasit. Fiind o femeie credinciosa sunt sigur ca ea acum e intr-un loc mai bun.
Toata viata si-a dedicat-o copiilor, ai ei si ai altora. A avut grija de foarte multi copii pe parcursul vietii sale. Era batranica din film care are grija de copii si nepoti, daca pot sa spun asa, fara a o jigni.
De ce vorbesc de iertare?
Copiii matusii mele, verisorii mei, la slujba inmormantarii, au spus cateva vorbe la capataiul mamei lor. Vorbe frumoase, vorbe care m-au miscat. Ei au hotarat sa il ierte pe soferul ucigas. Nu il vor trimite in fata instantei si in puscarie. Taria lor si puterea lor de a trece peste aceasta tragedie si faptul ca l-au iertat pe ucigas, pe mine m-a marcat.
Probabil asta inseamna sa ierti, atunci cand poti trece peste astfel de evenimente si sa spui cu tarie: ” Te iert”.
Nu stiu ce e in sufletul lor, dar acest ”te iert” e fabulos pentru mine. In lumea asta nebuna in care traim, uitam sa IERTAM. Ne certam cu neamurile, cu prietenii pentru orice lucru marunt. Iertarea ucigasului mamei lor cred ca este un act suprem, act ce dovedeste o tarie de caracter nemaiintalnita pana acum de mine.
„Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.” – Lev Tolstoi
Pfff
Din punctul meu de vedere e discutabila chestia asta.
Nu cred ca cineva poate ierta greseala unuia care i-a omorat mama si asta la o saptamana dupa inmormantare.
Cred ca persoanele de acest gen NU TREBUIE iertate pentru ca sansele sa repete greseala sunt mari si atunci ai facut o greseala mare, nu ai iertat. Personal, nu as putea!
Sunt genul de persoana care iert destul de repede, dar cand niste chestii se repeta, nu mai pot. Plus ca imi e imposibil sa definesc iertare=uitare. N-ai cum sa uiti ceva ce iti/ti-a facut rau. Sau mai e varianta in care eu nu am ajuns la maturitatea de a face asta.
Imi pare rau pentru matusa ta si si mai rau imi pare pentru modul in care a murit.
Nedreapta e lumea asta!
Sunt oameni foarte credinciosi, poate credinta in viata dupa moarte ii face mai iertatori ca noi