Datorită succesului evenimentelor de promovare marca #prinHD, am fost contactat pentru a organiza un astfel de eveniment și în județul vecin, Arad.
Pentru că am ceva contacte și acolo, am decis cooptarea în acest demers, a bunului meu prieten, Daniel Scridon. Om fain, tare fain.
#prinARAD, ediția I-a, 2024
Ca să fim cinstiți, acest eveniment este în cea mai mare parte opera lui Daniel, eu am fost mai mult un consilier din umbră, un scenarist să zic așa.
Ca să nu mai lungim prea mult vorba, o să vă las aici un schelet de program primit de la Daniel. Ne-a asigurat că pe lângă acest program, o să avem parte și de multe alte surprize. So…..
Ce, cum, când, unde…..totul #prinARAD
Vineri, 12 aprilie 2024
Sosire – ora 13 -14, la Arad (parcarea Consiliului Județean Arad, Strada Corneliu Coposu Nr. 22).
Ora 14 – plecare spre Pâncota (vizită Muzeul Vinului și apoi o gustare tradițională arădeană in Dealul caprelor și cerbilor lopătari din Pădurea Pâncota).
Ora 17 – plecare spre Moneasa
Ora 19 – Sosire Hotel Parc Moneasa (cazare, cină și relaxare SPA).
Sâmbătă, 13 aprilie 2024
ora 9 -mic dejun
ora 10 – plecare spre …. un loc surpriză
ora 12 – răsfăț culinar cu un Chef
ora 14,30 – Vizită Cetatea Șiria
ora 15 – Prânz Ineu și Vizită Cetatea Ineului
ora 18 – sosire Hotel Parc Moneasa
Ora 20 -cină și program relaxare SPA
Duminică, 14 aprilie 2024
ora 9 – micul dejun
ora 10 – plecare spre Arad
ora 12,30 – cadouri surpriză pentru fiecare și…. drum bun spre casă.
E, ce ziceți, avem ceva activități, nu?
Țineți aproape și urmăriți haștagul #prinARAD, vă vom presăra weekendul cu numeroase poze și filmulețe din aventura noastră bănățeană.
Ne sunt alături….
Pentru că astfel de evenimente nu se fac singure, o să vă las o listă și cu cei care ne susțin în demersul nostru de promovarea a județului Arad.
Deci ne-am înteles, Bucovina nu e Moldova, asta am învățat în partea I. :)))
Să continuăm povestea vizitei mele pe meleaguri bucovinene
Scuze de întârziere, dar de vreo 2 săptămâni sar dintr-o belea în alta. De la probleme cu mașina, iar eu fără mașină sunt mâncat, la o super mega răceală, gripă, bronșită sau ce mama naibii o fi, că nici acum nu sunt la 100%.
În fine, să revenim la timpurile bune petrecute în Bucovina.
Casa Elena – Resort & Spa Voroneț
În seara zilei numărul trei, am schimbat gazda și am plecat spre Voroneț. Mai exact am purces spre Casa Elena – Resort & Spa Voroneț.
Ca un făcut, am aterizat tocmai la cină…..pfff, iar năcaz pe capul meu. Am plecat de la Cajvana de la masă imbelșugată și am ajuns la o masă ÎNCĂRCATĂ. Mda, îmi curge din gură numai la gândul acelei rulade de carne fabuloase, la coasele alea de purceluș aburinde, toate spălate cum un vin senzațional adus de prietenul Mitea de la Panoramic Travel Botoșani.
Bineînțeles că am lungit cina până către miezul nopții, fapt care ne-a împins și la un alt păcat culinar, niște clătite ca la mama lor acasă. Nu am reușit să plec spre somn, până nu am promis gazdei mele, SUPER DOAMNA DANIELA, că a doua zi îi voi însoți la o super petrecere, la un naș, fin sau habar nu am ce fel de neam o fi fost. Cum spuneam, acolo toți sunt neamuri.
Tradiții și obiceiuri din Bucovina
Pentru că petrecerea mai sus anunțată începea după ora 18, am zis că e timpul să dau o fugă să mă văd un foarte bun prieten de al meu, prieten de suferință în ale plimbărilor prin Turcia. Cornel Tilihoi, că de el este vorba, mi-a pregătit program de vizite în inima Bucovinei încă de la prima oră. El nu știa că eu o să fiu suferind după o altă noapte scurtă.
La prima oră, Cornel al meu, om foarte punctual, s-a prezentat la Casa Elena Resort & Spa. Ce mai tura vura, am mai încercat eu să trag de timp, dar nu se putea, aveam program încărcat, program de datini bucovinene.
Festivalul de Datini și Obiceiuri pe stil vechi de la Drăgușeni
Prima oprire a fost la Drăgușeni, aici am luat parte la un festival nemaiîntâlnit de mine până acum.
”Cete de urători și de mascați din trei județe s-au reunit sâmbătă, 13 ianuarie, în comuna suceveană Drăgușeni, unde au luat parte la cel mai mare Festival de Datini și Obiceiuri pe stil vechi din regiunea Moldovei. Astfel, pe scena de la Drăgușeni au urcat formații din 15 localități din județele Suceava, Neamț și Iași. ” Mai multe aici *-suceavalive.ro
Festivalul de Datini și Obiceiuri pe Stil Vechi de la Râșca
De la Drăgușeni, am fugit repede repejor, într-o altă comună bucovineană, unde avea loc un alt festival, tot de datini și obiceiuri pe rit vechi. Aici, deși unele ansambluri au fost și la primul festival, unele au fost doar aici iar parada a fost un pic altfel. Unele cete de urători au venit cu tractoare cu remorci împodobite ca niște care alegorice. Frumos.
”În fața numerosului public de la Râșca au evoluat Urșii de la Bogdănești, Ceata de la Boroaia, Cerbul de la Corlata, Ansamblul Solcloric „Străjerii” din Dolheștii Mici, Formația de Urși de la Vadu Moldovei, Formația de obiceiuri de iarnă de la Ostra, Formația de obiceiuri de iarnă Râșca, Ansamblul „Valea Uței” de la Volovăț, dar și urători de la Vulturești.” *- suceavalive.ro
Atât de frumos a fost încât nu mi-am dat seama cum a trecut timpul și am uitat și de frig. Au mamă ce frig a fost, brrrrr.
Între cele două festivaluri, fratele Cornel m-a dus să văd și două mănăstiri, din păcate fiind pe repede înainte, nu prea am ce să vă povestesc, fapt pentru care ”mă voi sacrifica” și voi merge din nou în zonă. Vizita v-a fi exclusiv pentru vizitarea mănăstirilor bucovinene, și am să vin atunci cu detalii noi. Mai curând decât m-aș fi așteptat. 😉
Fuga fuga prin zăpadă, cât pe ce să întârzi la petrecerea la care am fost invitat. Nu putea întârzia nicio secundă, Daniela se pregătise cu o superbă costumație și era nerăbdătoare să și-o etaleze. Cred că o să sughițe non stop, voi povesti la toată lumea despre costumația specială a Danielei.
Pijamaua ROZ, scrijelele și mistrețul la rotisor.
Iar titlu de film ani 80 cu Jean și Dem. :)))
Am fugit repede să fac un duș, am pus cămașa aia bună…de unde supărarea camașă bună, eram în vizită de lucru nu de bairam. E, am găsit o bluză bunuță și am fugit repede în parcare, deja lumea apasă clacsonul, deh, pijamaua roz trebuia arătată muritorilor. :)) O să îmi iau bătaie dacă mai zis de multe ori „pijama roz”.
Bineînțeles că nu era pijama, era un trening tare fistichiu, tare haios, ROZ sau mai degrabă FUCSIA, iar pentru că subsemnatul am rău-voit a spune că e pijama, toată lumea, toată seara a fost cu ochii pe ……să mai scriu încă o dată pijama? Nu, nu, gata, au fost cu ochii pe treningul FUCSIA. :))
Fir-ar ele scrijele să fie!
Atât cei din Cajvana, cât și cei de la Voroneț mi-au povestit de o super mâncare tradițională bucovineană, și anume scrijele. Pur și simplu erau fascinați când vorbeau de ele, iar eu nu pricepeam ce sunt și de ce sunt atât de renumite. E, la super petrecerea la care am participat, m-am dumirit.
Srijelele sunt rondele de cartofi, tăiate cam la un centimetru grosime și coapte pe plita de la soba cu lemne. Musai așa și în condițiile amintite, altfel, nu e bune, kk. Plita era incinsă în prealabil, presărată cu sare mare și abia apoi erau puse rondele la copt.
Băi frate, mâncau oamenii ăia cu o poftă acei cartofi de parcă îmi era ciudă pe ei, serios. A copt săraca femeie vreo 4 ore, a tras bățul scurt să zic așa. Coadă au făcut în jurul sobei în așteptarea scrijelelor.
După ce m-am dumirit ce și cum e cu ele, am migrat ușor într-o altă zonă de gătit să zic așa, o zonă mult mai dragă mie, mai pe gustul meu, și anume, rotisorul „împodobit” cu una bucată mistreț.
Deh, parcă e altceva. 🙂
De ce am ținut neapărat dă vă spun despre această petrecere? Nu despre locația în care s-a ținut, frumos, foarte frumos acolo, ci despre oamenii prezenți acolo. La un moment dat eram foarte mulți la masa noastră, Daniela cu al ei Fucsia era în centrul atenție, glumesc, așa s-a nimerit. Nu am auzit pe vreunul să bârfească, pe vreunul să se plângă(sportul național), nu făceau politică, toți, dar absolut toți se simțeau bine. Glumeau, povesteau de afacerile lor, de copiii lor, de de toate, dar doar lucruri pozitive. Pur și simplu m-au încărcat cu bunătatea lor. MULȚUMESC MULT OAMENI FRUMOȘI, MULȚUMESC.
Și aici ne-am întins până după miezul nopții, dacă te simți bine e și normal să se întâmple așa.
Chiar nu știu cum să închei această parte a doua a vizitei mele în Bucovina, decât cu un sentiment de bucurie și mulțumire și cu gândul la următoarea mea vizită pe acele meleaguri minunate. De abia aștept să mă revăd cu acești oameni superbi.
P.S. Cei de la Casa Elena – Resort & Spa Voroneț vă așteaptă cu brațele deschise. Au dat drumul la un eveniment mișto cu ocazia zilei de 8 martie, cu bucate alese și muzică bună. Cine știe, poate ne intersectăm pe acolo.
P.S.1. Dacă sunteți cuminți, o să vă fac cunoștiință cu doamna cu pijamăluța.
Păi cu să vă zic, eu unul nu am călcat în zona aia până saptămâna trecută, fapt pentru care mie îmi era tot una Moldova cu Bucovina. E, se pare că nu e.
Bucovina e Bucovina și Moldova e Moldova, am aflat asta pe propria piele. Ori de câte ori ziceam, „la voi în Moldova”, eram repede corectat cu, „Bucovina, nu Moldova, noi suntem bucovineni”.
Se pare că așa și este(my bad). Zona Gura Humorului, Voroneț, Cajvana, Suceava, pe acolo m-am perindat, e chiar Bucovina.
Spre Cajvana
Primele două zile pe meleaguri bucovinene(gata cu moldova, am invățat), le-am petrecut la Cajvana. Sincer vă spun, nu am auzit de acest oraș în viața mea. În toamnă am cunoscut un bucovinean(nu moldovean :)) tare de treabă, simpatic și haios într-una din plimbările mele prin Antalya. Am socializat, am beut, am fumat cea mai bună shisha, ce mai,ne-am imprietenit. No, de la el am aflat de Cajvana, orașul său natal. Tot timpul aducea discuția despre Cajvana lui dragă, fapt pentru care m-am hotărât să îi fac o vizită. Deși el m-a invitat încă din toamna anului trecut să ajung pe acolo, de abia zilele trecute am ajuns. Că deh, Bucovina nu e chiar peste deal, e peste mai multe dealuri și niște munți. :)))
Zis și făcut, fac eu frumos băgăjelul și purced sper Cajvana-Bucovina. Am făcut vreo 6 ore și jumătate, dacă nu chiar 7ore, cum spuneam, nu e chiar peste deal. Poate aș fi făcut mai puțin, dar drumul din zona montană, Pasul Tihuța a fost execrabil. Nu cred că am mai șofat pe un drum atât de prost de mai bine de 15 ani. MIZERABIL. În fine, trecem peste, Românica.
Revedere
Am ajuns în Cajvana la ceas de seara, no, e iarnă și se întunecă destul de devreme. L-am găsit pe al meu pretenaș la birou, muncea de zor cu vreo 2 fini, se omeneau cu o butelie de vin. Erau deja în afara orelor de program, iar noi stabilisem că ne vedem la sediul firmei sale, fiind mai ușor de găsit.
M-a intâmpinat în parcarea din fața agenție lui de turism, Natcom Travel Cajvana. Am uitat să vă spun, dar cu asta se ocupa al meu pretenaș. Era și normal să fie implicat în turism, de vreme ce ne-am cunoscut într-un infotrip în Antalya.
Am stat vreme de 2 butelii de vin la el la birou, am povestit una alta, ne-am mai amintit de peripețiile din Antalya iar apoi am decis să mergem spre locul de cazare, seara era încă tânără iar eu aveam nevoie de un duș.
La Codrii Cajvanei
Am decis să lăsăm mașinile în parcarea de la biroul agenției Natcom Travel, și am plecat spre cazarea pregătită de gazda mea cu un alt fin de al lui. Da știu, mulți fini are omul meu, să vedeți câți frați sunt sau câți nănași are!
Zis și făcut, am pornit spre cazare. Am lăsat în spate șoseau principala a Cajvanei și ne-am îndreptat spre dealurile din jurul orașului.
La vreo 3 kilometri, încă eram în Cajvana, dar într-o zona mai deluroasă, am descoperit o pensiune aparte. Nu foarte mare, frumoasă și cochetă, cu un restaurant superb, cu o parcare generoasă și cu un view extraordinar. Numele acest loc de vis eLa Codrii Cajvanei.
Am intrat în posesia camerei pregătite, am făcut dușul de rigoare și apoi am coborât în restaurant unde mă aștepta o cafea binevenită, mă aștepta o noapte lungă. Așa-i în Bucovina, oameni își iau rolul de gazde foarte în serios.
Grilul, nașii și cu finii
Este că acest titlul sună a comedie cu Jean Constantin? :))
Să o luăm cu începutul…..după ce am plecat de La Codrii Cajvanei, ne-am oprit la un naș al gazdei mele. Sau cum ar spune un celebru în viață „Un naș, că are mai mulți”.
Oare ce puteam face la nașu ? Am mâncat și am băut, dar, de data aceasta doar am simulat. Nașu avea o fetiță mică de vreo 3 anișori și ea ne-a fost gazdă, chef și ospătar. Primise de la Moș Crăciun o bucătărie de jucărie, ultra dotată și a ținut neapărat să ne pregătească cina. Ne-am distrat copios cu acest copilaș haios și tare fâșneț.
Acum că gașca noastră s-a mărit, am putut pleca spre destinație finală a serii, Bucovina GRILL.
Aici am mâncat poate cea mai FABULOASĂ VITĂ DIN VIAȚA MEA. Am scris în mod expres cu litere mare, așa a fost FABULOASĂ.
Încep cu gustul senzațional, continui cu sosurile demențiale, pauză, îmi ploua în gură……revin, salata aia de rucola(nu sunt fan, dar habar nu am cu ce a fost stropită) extraordinară. Iar ca punct maxim, toate bunătățile de mai sus au fost servite de către unul dintre acționarii acestei locații. Un tip super care ne-a spus o poveste din toată acestă cină senzațională, de la locul de unde a venit carne la modul de prepare, totul a fost la nivel super-profesionist. O Doamne, ce gustos a fost totul.
Ca să justific titlul de mai sus, toată seara am avut ca și companie, o mulțime de fini, nași și cumetri de-ai gazdei mele. Lucru care m-a impresionat într-un mod plăcut. Faptul că oamenii ăștia sunt atât de uniți, de săritori, de primitori, mi-au dat o stare de bine, mie unul mi-a lipsit această BUNĂTATE.
Parcă prea ne-am înrăit cu toții, ei parcă nu, sunt niște oameni minunați. JOS PĂLĂRIA.
Și dai și luptă, mai o poveste, mai niște vin, mai niște fini și nași, s-a făcut 4 dimineața, noi nu ne mai dădeam duși de la Bucovina GRILL, Nu au închis localul special pentru noi. Intrasem cu toții într-un vibe așa mișto…..o da, frumos. Partea nasoală a acelei ore, la 7 dimineața eram așteptați la o tăiere de porc, un mamut de 250 de kilograme.
Porcul, frații și țuica de sfeclă
Hahaha, un alt titlu de film de comedie.
Oare dacă zic că m-am trezit la 7 dimineața și am fost fresh pentru tăiatul porcului, ,mă crede cineva? Bineînțeles că nu m-am trezit, nici eu, nici bucovineanul meu, nici vreun alt petrecăreț. Dar pentru că porcul nu stătea după noi, unul dintre frații gazdei mele nu a stat după noi și a chemat un măcelar și au început sacrificarea bestiei fără noi. Pe la orele 12.00 am ajuns și noi la locul cu pricina, curtea era plină de lume care robotea la tranșarea porcului și ne-am introdus și noi în peisaj.
Doar ne-am introdus în peisaj și cam atât, de treabă se ocupau cei chemați de proprietarii porcului, noi eram mai degrabă ocupați cu șoricii porcului și cu niscaiva țuică fiartă. Aici am testat pentru prima dată-n viață, țuica de sfeclă. Băăăă, nu știu să zic, doar am testat-o, un shoot și atât, nu mi-a plăcut deloc. Un fel de ceai de sfeclă, slab alcoolic și destul de îndoielnic la gust. Probabil aia era și ideea, să nu fie tare ca să nu te ia de cap și să poți munci. Habar nu am cine a inventat această țuică de sfeclă, dar pentru noi cei din Ardeal, nu e ce trebuie. Noi suntem învățați cu tărie frățiwer, nu cu ceai slab alcoolizat. Fără supărare, dar a fost prima și ultima gură de așa ceva. Nu a fost vreun bai, gazda a scos și o sticlă de țuică adevărată, așa ca să am și eu invârti pe acolo. 😉
Brrr, am uitat să vă spun, ne-am dedulcit cu țuică și nu cu vin ca seara trecută, pentru că era un ger năpraznit și altfel nu am fi reușit să „participăm” la asasinarea monstrului. Doar am participat, alții erau cu munca.
Ciorbă rădăuțeană, bruchete tradiționale La Codrii Cajnavei
Vreo 3 ore am reușit să stăm în frigul âla criminal, dar nu mai mult. Am dat bir cu fugiții, ne-am luat la revedere de la cei cu porcul și am purces La Codrii Cajvanei să ne încălzim cu un mega bol de ciorbă rădăuțeană. Hmm. de lins pe dejete, ce bun ar fi un bol și acum.
Mai o poveste, mai un pic de politică, s-a făcut seară și nu am mai plecat de La Codrii Cajvanei. Am, ras cele mai bune bruschete posibile, așa pe tradițional, cu brânză de burduf, ceapă roșie și jumări, senzație. Pentru că am scăpat de gerul de afară, am revenit la vinul din dotare, de data aceasta niște sticle de Chateau Cristi din stocul personal al lui BO.
Ce aș putea să vă ami zic despre aceste două zile?
Așa ca frază de incheiere a primei părți a vizitei mele în Bucovina, oameni faini și primitori, chef și voie bună, o pensiune minunată, mâncare mai ceva ca la mama acasă, un fel de tăierea porcului, țuică de sfeclă, oameni minunați, am mai amintit asta dar chiar m-am simțit de al casei acolo la ei.
Musai măcar o dată-n viață să le treceți pragul acestor oameni și să vizitați acele locuri minunate. Eu sigur voi reveni……BO a fost cam neglijat, a fost frig și nu a prea scos coada la plimbare. Deh, s-a învățat în țarile calde. Încă un pic și o luam din loc și într-acolo.
După o mică pauză, o nouă vacanță, BO revine cu recomandări turistice, un alt resort superb. De data aceasta ne mutăm în Egipt și anume în Hurghada.
Hurghada, una dintre perlele Egiptului
Stațiunea Hurghada, perla de-a lungul coastei Mării Roșii în Egipt, răsfață vizitatorii cu o combinație fermecătoare de frumusețe naturală și distracție de neuitat. Acest paradis tropical atrage cu plajele sale nisipoase întinse, apele cristaline și recifele de corali uluitoare, oferind o destinație perfectă pentru iubitorii de soare și apă.
Cu o istorie care se întinde pe mii de ani, Hurghada a crescut de la un mic sat de pescari la un punct de referință al turismului internațional. Turiștii se pot bucura de aventuri subacvatice fascinante, cum ar fi snorkelingul și scufundările, pentru a explora viețile marine colorate și bogăția coralilor. Dacă sunteți în căutarea de adrenalină, sporturile nautice precum windsurfing-ul și kitesurfing-ul sunt la ordinea zilei.
Pe lângă plaje și apă, Hurghada oferă și o gamă variată de activități în afara apei. Vizitatorii pot explora piețele vibrante, unde se pot bucura de cumpărături tradiționale și suveniruri locale. Iar pentru o incursiune în inima deșertului, excursiile cu ATV-ul sau cu cămilele oferă o perspectivă captivantă asupra peisajului arid și a culturii beduine.
În plus, viața de noapte din Hurghada este plină de energie, cu restaurante, baruri și cluburi ce asigură distracție până în zorii zilei. Această destinație oferă ceva pentru toată lumea, fie că sunteți în căutarea relaxării pe plajă, aventurii subacvatice sau experiențelor culturale autentice. Cu vreme caldă pe tot parcursul anului și ospitalitatea călduroasă a localnicilor, Hurghada rămâne o alegere de top pentru călătorii în căutare de experiențe inedite într-un cadru exotic.
Baron Palace Sahl Hasheesh – preferatul lui BO din Hurghada
Cu priveliști desprinse dintr-un vis și servicii de excepție, Baron Palace Sahl Hasheesh este un resort de lux ce definește rafinamentul în stațiunea Hurghada din Egipt. Situat pe țărmul Mării Roșii, acest hotel promite o experiență regală pentru toți cei ce trec pragul său.
Baron Palace Sahl Hasheesh îmbină eleganța cu opulența în fiecare detaliu. Camerele și suitele decorate cu gust oferă un confort de neegalat și priveliști spectaculoase către marea strălucitoare. Plajele private și piscinele generoase completează peisajul de vis, iar facilitățile spa, sălile de fitness și activitățile sportive satisfac cele mai rafinate gusturi.
Experiența culinară este o călătorie epicureană în sine, cu o varietate de restaurante care servesc mâncăruri din bucătării internaționale și locale. De la preparate gourmet la specialități tradiționale egiptene, fiecare masă devine o aventură culinară memorabilă.
Pentru cei ce caută relaxare și rejuvenare, spa-ul de lux oferă tratamente inspirate din întreaga lume, într-un cadru plin de rafinament și liniște. În plus, evenimentele tematice, seri de divertisment și activitățile pentru copii completează gama de experiențe oferite de acest resort.
Cu servicii impecabile și personal dedicat, Baron Palace Sahl Hasheesh întrece așteptările oaspeților în ceea ce privește luxul și confortul. Fie că sunteți în căutarea unei evadări romantice, a unui refugiu familial sau a unui loc pentru a sărbători momente speciale, acest resort rămâne o alegere deosebită pentru cei ce doresc să experimenteze Hurghada într-o atmosferă de lux și opulență.
Cam atât despre Baron Palace, zilele viitoare am să revin cum alte recomandări. Eu zic că BO mai are câteva recomadări din frumoasa Hurghada.
Țineți aproape.
Aaaa, să nu uit, imaginile sunt tot de la profesionistul și bunul meu prieten, Nelstill, cu sprijinul minunaților noștri prieteni de la TuiTravel Center.
Acum două săptămâni am fost pentru prima dată în Ținutul Secuiesc, ținut despre care nu știam decât că au echipă de fotbal(Sepsi) și că acolo are loc cea mai mare procesiune religioasă a creștinilor catolici(Șumuleu Ciuc). Cam astea erau singurele lucruri pe care le știam despre acea zonă a României.
PressTrip local
La sfârșitul lunii octombrie am fost într-un PressTrip în Antalya, cu cei de la TuiTravel Center, iar acolo l-am cunoscut pe managerul general, Stefan Joos. Din vorbă în vorbă, Ștefan m-a rugat să mă ocup de un proiect de-al său și anume, un presstrip. El a trebuit să plece în Vietnam, fără mine, huoooo, glumesc.
Proiectul lui Ștefan, al meu după redistribuire, un PressTrip în România prin Ținutul Secuiesc. Am răspun direct, DA mă ocup, cum v-am spus, nu mai fusesem acolo.
Timian Chalet, un loc de basm
Zis și făcut, am dat niște telefoane și am adunat o gașca de oamenimișto, bloggeri, jurnaliști, fotografi……înțelegeți, oameni de bine.
Unii ne cunoșteam, alții ne-am cunoscut acolo, toți am purces spre destinație încă de vineri de la prima oră a zilei. Aveam ceva de mers, Miercurea Ciuc era destinația noastră, și cum e cam prin mijlocul țării, cel mai aproape călător cred că era la 4 ore de mers cu mașina.
Locul de adunare a fost Timian Chalet, așa cam în jurul prânzului. Nu știu cum s-a făcut, dar toți am ajuns într-un interval de 20 de minute, cred.
Încă de la sosire, gazda noastră domna Becze Gyongyver, ne-a luat în primire ca să zic așa. Ne-a așteptat în poartă. Am mai fost eu așteptat, dar chiar în poartă nu m-a așteptat nimeni. Mi-a plăcut.
Ne-a repartizat fiecăruia camera aferentă și ne-a invitat la un pahar de bun venit. O licoare nouă pentru noi, producție proprie a celor de la Timian Chalet, bună rău. Cu toții am cerut încă un rând, veneam de pe drum și mergea ca uns. Mai ales că pe mesele din restaurant ne aștepta aburindă, o altă licoare de la mama ei să zic așa, o ciorbică de ied. DEMENȚIALĂĂĂ.
Savurând bucatele alese de pe masa gazdelor, ne-am pus pe povești, atât cu gazda cât și între noi. Am aflat că mai bine de 80% din bucatele servite aici, sunt producție proprie. Doamna Gyongyver ne-a spus că atât timp cât familia ei mănâncă sănătos, atunci și oaspeții vor mânca la fel.
Plimbare de seară, vișinată și trabuc
Fiind în plină toamnă, lumina zilei s-a sfârșit repede, fapt pentru care, după o scurtă plimbare pe lângă proprietate, ne-am adunat în jurul focului din fața pensiunii. Un loc amenajat special pentru serile răcoroase ce urmau să vină.
Grupului i s-a alăturat și soțul gazdei, un tip super mișto, foarte deschis, care ne-a răspuns la toate întrebările noastre, de la povestea Timian Chalet, la ferma de capre de lângă pensiune.
Ne-a servit cu niște vișinată SPECTACULOASĂ, fetele s-au lins pe degete, au savurat inclusiv vișinele aflate în licoare. Pe băieți ne-a delectat cu un coniac și în trabuc de la mama lui, CUBA. (Ștefan, să știi că nu bat niciun apropo). :))))))))
Mare pasionat de sport, domnul Tibi Becze, ne-a invitat la un meci de hochei. La patinoarul din Miercurea Ciuc avea loc un derby de tradiție. Fiind obosit am fost nevoit să spun PAS, câțiva dintre noi au fost și au fost foarte încântați. Din păcate în România nu prea ai șansa să vezi un meci de hochei live, chiar acum sunt ceva conflicte între federația de hochei și ministrul sportului, ceva cu subfinațarea, dar nu vreau să vă umplu capul cu politică. Suntem cu toții sătui de ea.
Sedință SPA
Seara s-a terminat cu o binevenită sedință de SPA, da da, am uitat să vă spun, dar gazdele au amenajat și o zonă de relax.
Zona de SPA & wellness are mai multe zone:
3 saune,
o mini salina,
2 sali de masaj,
o sala de air-yoga,
jacuzzi cu hidromasaj profesional.
Un mare plus, trecerea de la cabana la SPA se făcea direct. Treceai o mini-pasarelă și gata, ai ajuns în RAI.
Deși SPA-ul a fost construit în vechiul saivan, totul e modern și foarte bine aranjat.
Merg destul de des la saună, mai ales iarna, dar sauna de aici de la Timian a fost altceva. Un concept nou de care sincer nu am mai auzit, Sauna Sence.
Am fost așteptați de un specialist, care ne-a pregătit ceva, ceva aparte, ceva deosebit. Arome, melodii bine alese, și gheață. Se pare că aromele puse peste gheață, gheața care mai apoi se presară peste cărbunii încinși, țin mai mult și se simt mai puternic. Tot acest act a fost însoțit de un fel de dans al specialistului prin care cu ajutorul unui prosop ventila aerul din interiorul saunei. Acțiune care genera un flux de aer pe care eu sincer, nu l-am mai întâlnit în alte saune.
După saună, am sărit într-un super jacuzzi și ne-am hodinit.
O domne cum am dormit, neîntors.
Sâmbata începe devreme la Timian Chalet.
După cum spuneam, cu o seară înainte l-am cunoscut pe domnul Tibi, iar el alături de doamna Gyongyver și-a intrat complet în rolul de gazdă. Mai exact, ne-a pregătit un off-road extrem prin Munții Harghitei.
După ce unii dintre colegii de suferință au mai dat o tură pe la SPA, am servit micul dejun(curcubeu pe cerul gurii) și ne-am echipat pentru off-road.
Nu știu cum s-a făcut, dar am fost unul dintre șoferi. O premieră pentru mine. Bine, m-am și dat viteaz, când Nicu, prietenul domnului Tibi, a întrebat cine a mai condus pe coclauri, eu am fost primul care am ridicat mâna. Și chiar așa era, atâta tot că la mine până atunci, off-road însemna o plimbare cu Dusterul prin pădure.
Eee, m-am înșelat, de data asta nu a fost vorba de nicio plimbare. A fost mai mult off-road de competiție, cu noroi, cu șanturi, cu situații la limită în care toți cei din mașina strigau „Ne răăăsturnăămm”. Da da, a fost într-un mare fel. Cardiacii fie se vindecă după o astfel de experiență, fie, nu mai au nevoie de pastile niciodată.
Repartizați în 3 jeepuri, am străbătut văi, dealuri și noroaie, urcușuri abrupte, coborâri spectaculoase, am trecut de la a admira peisajul mirific, la urlete de adrenalină, dar într-un final, toți am fost încântați nevoie mare.
Mulțumim Tibi, mulțumim Nicu!
Piatra lui Kossuth
Ținta acestui periplu automobilistic a fost un loc numit Piatra lui Kossuth. Eheee, de acolo din vârful pietrei se vedea toată depresiunea Miercurea Ciuc, panorama era senzațională. La un moment dat a început să se lase ceața, pur și simplu mirific. Parcă eram într-un basm.
Deși am avut parte de frig, vânt și ceață, gașca a susținut o ditamai sedintă foto. Nimeni nu se dădea dus, îi auzeam pe câte unul, „mai una și gata”. Vreo oră de „mai una”. Timp în care gazdele ne-au servit niște încălzitoare mirobolante.(a se citi vișinată, lichior și cognac, toate de casă). Bine, șoferii s-au abținut. Trist.
Degustare brânzeturi Timian și vinuri alese
Cei de la Timian Chalet dețin și brandul de brânzeturi cu același nume, Brânzeturi Timian. Doamna Gyongyver împreună cu specialistul în ale vinurilor, Daniel Botea, ne-au pregătit o degustare de brânzeturi Timian asortate cu vinuri alese.
Nu mă prea pricep la astfel de festinuri, dar asocierile făcute de cei doi au fost pe placul audienței. Din cele spuse de doamna Gyongyver, toate brânzeturile Timian sunt marcă proprie. Rețetele sunt originale, de la brânză tip Camember, la brânză proaspătă cu arpagic, de la brânza de capră maturară câteva luni, la brânza mixtă cu trufe, toate sunt rețetele gazdei noastre.
Cam așa stau brânzeturile la oamenii ăștia faini și ospitalieri.
Săru-mâna pentru masă/degustare!
Cina cea de taină
De unde atâta „săru-mâna pentru masă”, festinul avea să vină.
Mâncare de miel si ied cu cartofi, toate gatite sub clopotul inconjurat de jar.
Maduvă din oase de vită pe felie de paine prajita, cu sare si piper, apoi un pesto de patrunjel, muguri de pin, ustuoroi si lamaie.
Pateul din drojdie de bere.
Camebert de Timian topit după coacere pe pâine de casă, prăjită.
Pateu de capra,
Pheesecake cu branza de capra.
Cred că ar fi cazul să mă opresc, fapt pentru care nici nu am să amintesc de micul dejun de duminică dimineață. O să ziceți că suntem niște nesătui, dar nu ați greși, de astfel de bunătăți nu te poți sătura.
După micul dejun, fiecare am purces către casele noastre. Parcă a fost prea puțin, așa e, ce-i frumos trece repede.
Dacă o poza e cât o mie de cuvinte, un film de al lui NelStill e cât un milion de cuvinte.
Acum două săptămâni, în timp ce trândăveam pe plaja resortului Papillon Ayscha, am observat că una dintre fetele care ne însoțea în PressTripul TuiTravelCenter, citea o carte. Cum în ultimul timp stau bine la capitolul timp liber, am reînceput să citesc câte un pic, fapt pentru care m-am arătat interesat de lectura colegei mele.
„Un fel de Arca a lui Noe“, după cum îl numește Guzel Iahina, trenul care duce copii din Povolgia flămândă și sărăcită spre Samarkand dobândește de-a lungul călătoriei proporții mitice. Nu numai despre salvarea copiilor e vorba, ci și despre salvarea sufletelor. Sentimentul de pericol permanent e însoțit de momente neașteptate de tandrețe și iubire, de uluitoare gesturi de solidaritate, de emoționante dovezi de sacrificiu personal.”
E musai musai să citiți cartea, nu vreau sa fac spolier, dar merită.
După ce am terminat de citit această carte, am căutat să văd ce a mai scris Guzel Iahina. Am descoperit pe site-ul books-express.ro alte două cărți ale ei, Zuleikha și Copiii de pe Volga. De abia aștept să pun mâna pe ele, pe prima am citit-o pe nerăsuflate.
În caz că nu mi-ați cumpărat cadou de Crăciun, acum știți ce vreau. Nu de alta, dar pentru perioada următoare, pe lista de priorități e pregătirea murăturilor pentru iarnă.
Black Friday la books-express.ro
Pentru că e perioada reducerilor, deh, toată lumea sărbătorește Black Friday, am observat că si cei de la books-express.ro au reduceri bune.
În perioada: 11-13 noiembrie 2022 – Toate categoriile de produse din site intră în campania de BlackFriday. Reducerile vor fi de până la 70% și vor rămâne constante pe toată perioada campaniei.
Reducerile cele mai mari se vor aplica produselor aflate deja în stoc.
Ziua scade tot mai mult, frigul se va instala tot mai mult, e timpul pentru stat în halat, în șlapi de casă și cu o carte bună în mână.
După cum știți, doar m-am lăudat deja, în ultimele săptămâni am fost mai mult plecat decât acasă. Deși revenirea nu a fost așa dură cum m-aș fi așteptat, 30 de grade în Antalya, 20 în România, m-am gândir că ar fi bine să fac inventarul la îmbrăcămintea și încălțămintea de iarnă.
De ce?
Păi ce, eu sunt statul român și să mă pot ascunde dupa sintagma ”m-a luat iarna prin surpindere? Nu tati, dacă nu sunt pregătit, îmi îngheață țurloaiele și pace.
Zis și făcut. Dacă la capitolul țoale de iarnă stau bine, la încălțăminte sunt cam deficitar.
Ghetele mele de iarnă nu arată prea bine. Deși aș putea să mai trag de ele, nu vreau să fiu descoperit și să am doar o pereche. Cine știe pe unde mai ajung iarna asta. Nu sunt un fan al zăpezii sau a muntelui, dar și dacă ajung la un vin fiert la baza pârtiei, de ghete tot am nevoie
Trăiască Google
Pentru că sunt un fan al cumpărăturilor online, m-am apucat de goagălit și am dat de magazinul online Modlet.
De cum s-a încărcat, ecranul laptopului a fost invadat de un mega banner *PLĂTEȘTI JUMĂTATE*. No buuunnn, aici e de mine.
Am „navigat” vreo 10 minute la ei pe site și am descoperit o pereche de ghete tare drăguțele. Nu cine știe ce avioane, dar mie îmi plac. Simple, până la gleznă, cu șiret și la un preț super bun, 159,99 lei.
Nu au sosit încă, doar ieri seară le-am comandat, dar acum măcar pot sta liniștit. Poate să vină și iarna, poate să vină zăpada. Dar mai bine nu, nu mi-o place. :))
Dacă e ceva ce îmi place la iarnă, e perioada sărbătorilor, dar în rest nu și nu, nu îmi place frigul. Poate dacă aș fi pe plajă pe perioada iernii, poate as face o concesie si aș iubi-o. :)) Un Crăciun în Cuba m-ar coafa tare mult, nu-i așa domniță Raluca.
Hai, s-auzim de bine. Vă doresc o toamnă cât mai lungă și călduroasă.
Astăzi de dimineță am luat micul dejun în familie, acasă. Nu o mai făcusem de mult, am cam umblat creanga toamna asta.
Ce am discutat? Una, alta, diverse, când mai plec de acasă și amintiri din copilărie
Juniorul mi-a amintit o pățanie de acum câțiva ani. Atunci am plâns, a fost horor, dar acum am râs, ne-am distrat un pic.
Inundație la familia Bobora
Acum câțiva ani buni m-am „auto-inundat”. Peste noapte a crăpat un furtun de la apa rece din baie. Toți dormeam buștean, nu am sesizat nimic până în momentul în care m-am trezit și am vrut să merg să beau un pahar de apă. Am pășit direct în apă, șoc și groază. Ni-a sărit setea instant.
Panică totală, apa în casă până la glezne. Am dat alarmă și am trezit toată casa. Eu și doamna alergam în stânga și-n dreapta ca două curci bete, juniorul în vârful patului striga cât îl țineau plămânii, „Apăăăă mare, apă mare”. El ar fi sărit un pic în apă să se scalde.
Nu vreți să știți ce a urmat. Unul ținea pruncul să nu sară în apă, unul căuta lighene să adunăm apa și scotea din priză tot ce era la nivelul solului (se putea întâmpla o tragedie).
Noaptea a fost de vis, un coșmar. După ce am adunat apa și am băgat la spălat tot ce se îmbibase de apă, ne-am apucat de tras mobila. Am adunat apa intrată după ea, nu am riscat să ne trezim cu ea toată umflată.
A fost o super pool party în noaptea aia.
Finul SRL și parchetul
Deși am sperat ca apa să nu se infiltreze în parchet (pus doar cu 4 ani înainte), acest lucru nu s-a întâmplat. După 3 zile am observat că pe alocuri era umflat. Nu am stat prea mult pe gânduri și am contactat cu fin să ne ajute să schimbăm parchetul. La noi așa merge, avem instituția FINUL SRL. Unul dintre finii noștri e mare meseriaș la pus parchet, săru-mâna finu.
A doua zi, dis de dimineață am purces spre primul magazin d-ăsta mare cu de toate, să cumpărăm parchet. Știu că ne-am tot gândit și răzgândit, ce parchet să cumpărăm. Nu am cumpărat cine știe ce parchet pentru că la un moment dat m-am enervat, nu ne puteam decide ce să cumpărăm și am luat unul doar să fie luat.
Atunci nu știam de cei de la ValPrestParchet, ne-ar fi ajutat mult să nu mai pierdem vremea prin magazin și ne-am fi decis din confortul casei ce să cumpărăm. Aia e, cât trăiești înveți.
Apropo, zilele acestea, cei de la ValPrestParchet.ro au mega reduceri de Black Friday, până la 50%.
Vă las și câteva informații utile despre campania lor.
Categoriile de produse și produsele care intră în oferta de black friday:
– toată gama de parchet stratificat – dublu și triplu;
Perioada de desfășurare a campaniei: – toată luna noiembrie
Reduceri: – în primele 2 zile, reduceri de 70%, după care reduceri de 40% până la finalizarea campaniei).
– reduceri de până la 50% pentru ambele colecții – dublu si triplu stratificat.
Plânsul de atunci, a fost transformat astăzi într-o amintire la care am zâmbit. Viața e frumoasă.
Antalya nu înseamnă doar resorturi uriașe și UltraAllInclusive
Da știu, iarăși Antalya……eu ce să fac dacă în ultimii 6 ani Antalya mi-a devenit atât de dragă încât o consider a doua mea casă. Bine, asta până îmi fac casă la țară, după cine știe?
Revenind, săptămâna trecută am aterizat din nou în Antalya, lucru care mă bucură de fiecare dată. Totuși, această nouă descindere avea să fie altfel. Nu a fost vorba despre resorturile uriașe de acolo, nu a fost despre binecunoscutul UAL turcesc, ci a fost vorba despre cu totul altceva.
De data aceasta, la invitația celor de la TuiTravel Center, a fost vorba despre ce poți face în Antalya din momentul în care ieși din resort și vrei să experimentezi altceva. Altceva decât să mănânci, să bei și să lenevești pe plajă.
Jeep safari, Rafting și Tiroliană în Antalya
Cea mai plină zi a săptămânii trecute a fost ziua de „sport extrem și adrenalină”. A fost ziua în care am părăsit resortul la prima oră a dimineții și am revenit la ceas de seară. A fost ziua în care adrenalina a fost la maximum și senzațiile au fost WOW.
După ce am servit un mic dejun copios, urma o zi de „muncă” și aveam nevoie de energie, am pornit spre locul de start al zilei „extreme”.
Toată gașca s-a îmbarcat în autocar și duși am fost. Am uitat să vă spun, gașca cu care am fost a fost senzație, numai oameni unul și unul.
Am mers cam o oră și un pic, timp în care am lăsat în urmă minunatele plaje și am ajuns în zona muntoasă a Antalyei. Da da, într-o oră poți ajunge de pe plajă direct pe munte.
La destinație, am fost preluați de către o firmă specializată în astfel de activități. Nu oricine poate presta după cum îl taie capul excursii extreme. Activitățile au început cu o informare a ceea ce urma să facem. Dacă noi, băieții, am fost ochi și urechi, de fete nu știu ce să zic, s-au cam pierdut în ochii albaștri ai turcului.
Fără să ne lungim prea mult ne-am echipat și duși am fost, două jeepuri, 14 nebuni frumoși pregătiți de senzații tari.
Deși nouă ne-a părut că traseul a durat foarte puțin, după ce am coborât din jeepuri, am constatat că au trecut cam 45 de minute. E, așa e când te simți bine și îți place ceea ce faci. Ne-am cățărat pe cărări înguste, am mers la limita prăpăstiilor, am oprit în locuri care ne-au tăiat răsuflarea, am văzut de sus canionul prin care urma să facem rafting, am străbătut pâraie repezi și reci……..am și am, de toate. A fost senzațional. Cam de aia ni s-a părut că a fost prea puțin.
Rafting, apă rece ca gheața, 14 kilometri, 3 ore de vâslit
După ce ne-am tras olecuță sufletul, timp în care am ascultat ultimele instrucțiuni, spuse tot de același turc mișto(amintesc de el ca să mai suspine un pic fetele), ne-am îmbarcat în două barci pneumatice și am pornit în lunga călătorie pe apele râului Koprucay. Brrrr, parcă doar acum realizez cât de rece a fost apa. Atunci, încărcat la maximum cu adrenalină, nu părea chiar rece.
De la bun început ne-am împărțit în două tabere, cei care vor rafting extrem ,să zic așa, și cei care preferă unul mai chill.
Oare în ce barcă m-am urcat eu? Exact, dacă e bal, bal să fie.
În funcție de ce aleg cei din barcă, cârmaciul știe ce traseu să aleagă. Vâltorile mai mari pot fi evitate și astfel traseul este mai lin. Dacă ai ales raftingul extrem, au grijă turcii să te sperie un pic. Indiferent ce traseu alegi, totul e safe, nu e niciun fel de pericol, dar no, senzațiile sunt mai tari și mai mișto pe traseul mai alert.
Vâslim Măria Ta, vâsliți oștenii mei
Cam asta am făcut 3 ore, turcul nostru a avut grijă să ne muncească. Am vrut extrem, am vrut. Pentru a trece cu bine peste pragurile rapide, peste vâltorile înspăimântătoare, trebuie să dai la rame.
Am rămas blocați pe niște stânci, am pierdut padele, am căzut în apă, ne-am răsucit 360 de grade vreme de multe secunde, ne-am stropit cu apă cu celelate bărci, am admirat peisajul, frumos totul.
Doamne, ce fain a fost, aș repeta senzația la nesfârșit. Dacă ajungeți în Antalya este mai mult decât musai să mergeți la rafting.
Tiroliană, viteză, două trasee, înălțime, extrem
Nu degeaba ziua de adrenalină a fost cea mai frumoasă. După safari și rafting, am terminat ziua în aceeași notă de tensiune maximă. Deși am mai prestat această activitate, de data aceasta a fost altceva. Traseu tirolienei trecea peste râul pe care ne-am „răftuit”.
Ce priveliște!
Deși era lung de câteva sute de metri, fiecare dintre ele (traseul era dus-întors), viteza amețitoare îți dădea senzația că totul durează doar o fracțiune de secundă. Vreo doi hoțomani s-au amestecat printre cei care nu au coborât și am repetat traseul. Sssst, nu spuneți la nimănui. 🙂
Din păcate, de la „zborul cu tiroliana” nu am fotografii, am fost atât de în priză că nici nu mi-a trecut prin cap să fac poze.
A fost o zi extraordinară, aș repeta toate aceste activități ori de câte ori aș ajunge în zonă.
După cele câteva ore bune de adrenalină, am purces spre resortul la care eram cazați și ziua a fost cam gata. Toți eram mega obosiți, pe drumul de întoarcere nici musca nu s-a auzit în autocar, o premieră, de obicei era super gălăgie. Deh, așa e în excursie cu clasa, clasa TuiTravelCenter.
Mulțumesc TuiTravelCenter pentru această zi minunată, de fapt, mulțumesc pentru tot. De abia aștept să ne revedem, indiferent unde am merge, Cuba să fie, cum bine spunea Raluca, leaderul acestui PressTrip.
În primul rând, la țară am fost crescut. De mic copil, locul meu preferat era la bunica la țară. Deși locuiam la oraș, în weekend eram mai mereu la țară. Am avut și noroc, la țară însemna pentru mine, la vreo 7 kilometri de orașul în care locuiam.
În al doilea rând, la un moment dat tot în copilarie, ai mei s-au mutat la țară. În sat la bunica mea. De fapt, în sat cu bunicile, ambele locuiau în același sat.
Fiind deja obișnuit cu locul, nu am avut nevoie de timp pentru a mă acomoda, eram de mult timp un fel de UN ȚĂRAN. 🙂
De aici și dragostea mea către zona rurală. Chiar dacă nu ajung foarte des în zona în care am copilărit, viața la țară mă bucură mereu.
În perioada pandemiei, când am fost obligați să stăm în casă, mi-am promis că voi face tot ce îmi stă în putere pentru a-mi găsi fie o casă, fie o bucățică de pământ la țară. Bugetul nu mi-a permis prima variantă, destul de mari prețurile la case. Am reușit și am cumpărat o bucățică de pământ(900mp mai mult decât suficient), tot într-o localitate apropiată de orașul în care locuiesc. Nu mă apuc eu de agricultură ca să îmi trebuiască mai mult teren.
Ce am să fac prima dată?
Nu, nu ați ghicit, nu am să fac niciun metru de gard, până nu am să plantez vreo 20 de pomi fructiferi. Pe lângă faptul că e perioada propice pentru plantarea pomilor, eu mi-am dorit de mic, să îmi fac o livăduță în care cei mai mulți pomi să fie CIREȘI.
Se pare că de mic am știut că, cireașa o să fie VALUTĂ FORTE. :))
Abia pe locul doi este gardul, dar cum gardurile nu sunt pentru hoți, voi face un gard ca la fermele americane. Între doi stâlpi verticali voi pune două scânduri pe orizontală și aia e. Și tot așa pe tot perimetrul meu. Frumos, deja îl văd.
Pentru că încă nu am banii pentru a ridica o casă, m-am gândit să amplasez pe terenul meu o căsuță de grădină. Parcă așa îi zice. Nu mare și nu de locuit. Una micuță în care să pot depozita, știu și eu, grătarul, o masă, câteva sezlonguri și bineînțeles, 3,4 scule de grădinărit.
Căsuta mea de grădină
Fiind în vacanță săptămâna trecută, am avut destul timp liber(pe plajă cu un mojito lângă mine) să caut o căsuță pentru terenul meu.
Am găsit la Hornbach – magazin de materiale de construcții, un magazin care are un site super bine structurat și ușor de folosit. Iar ca fapt divers, mereu mi-au plăcut clipurile lor publicitare, haioase tare. 🙂
În doi timpi și trei mișcari, am găsit căsuța mea. Mi-a rămas gândul la Căsuța de grădină „Bertilo Timmo4 Plus”.
Mică, cochetă și destul de ieftinuță.
”Se vinde ca fiind o mică magazie pentru echipamente de dimensiuni practice din pin nordic. Ușor de montat datorită elementelor complet prefabricate pentru acoperiș, pardoseală și pereți. Ușă din lemn încleiat de înaltă calitate și încuietoare cilindrică.”
După ce am aceste trei chestii gata(livada, gardul și căsuța), pot să spun că am locul meu LA ȚARĂ, de abia aștept.
Ce ziceți de planul meu? Bun, rău? Aștept sugestii, sfaturi, înjurături, orice, atât timp cât sunt constructive. Vă invit pe toți la mine la țară, probabil de prin primăvară, numai bine îmi înflorește mini-livada. Ozonul, verdeața și sezlongurile le pun eu la bătaie, restul, mici, bere și altele din acest registru, țin doar de voi. Vremuri grele moncher.
Sper să vă amuze și pe voi acest clip a celor de la Hornbach, funny rău.
Spre Cajvana
