CV-ul meu

Un altfel de CV

Ieri noapte, o somitate a Hunedoarei, un mare rechin în ligheanul numit Hunedoara(așa îi place să se creadă) m-a provocat să îmi fac public CV-ul. Fiind sărbători și LIBER și nici nu prăjesc cârnați de regim nevestii, m-am hotărât să îi accept provocarea.

CV-ul personal

  1. NU BEAU un bax de 2 litri de bere la badoacă pe zi.
  2. NU SUNT voluntar doar între ora 19.00 si 04.00, pentru că ziua eu nu dorm.
  3. NU PORT hainele soției.
  4. NU PLÂNG când mă cearta un primar.
  5. NU MĂ DOARE coloana când car o lopată GOALĂ.
  6. După 10 ani de la căsătorie NU LOCUIESC la socri.
  7. NU SAR când sună telefonul în caz că e șeful ăla pe care nu îl am.
  8. NU SCRIU noaptea poeme la cerere.
  9. NU SUN bloggeri pentru a băga strâmbe la un eveniment de promovare locală.
  10. NU MĂ plâng că mă scoate soția cu televizorul în brațe și mă trimite la mama dacă nu sunt cuminte.
  11. NU MĂ ASCUND după o tastatură când am ceva de spus.
  12. NU TRĂIESC din amintiri.
  13. NU MĂ LAUD de 3 ori cu același lucru la aceeași persoană.
  14. NU SALUT pe cineva de 3 ori, poate, poate mă bagă în seamă.
  15. NU AM în dulap doar un tricou CARE A FOST cândva portocaliu.
  16. NU ȚIN mașina în garaj că nu am plătit asigurarea și rovigneta.
  17. NU JIGNESC copiii nimănui doar pentru a face o poză.
  18. NU AM PROMIȘI pumni în gură de la jumătate de oraș.
  19. NU FAC mișto de oamenii normali doar pentru că au un telefon mai ieftin ca al meu.
  20. NU PUN poze pe Facebook cu terci de porci și mă autointitulez CHEF.

P.S. Acest CV se mai poate intitula, *Cum să nu fii un marginalizat al societății, 20 de reguli sfinte*

P.S2. Sper că toată lumea a reușit să citească, *Or should I translate it in English?*

Cum am slăbit 15kg?

De la 116 la 101 kilograme

15kg în 40 de zile

Cum o lună și ceva în urmă am luat o decizie, o decizie mare pentru mine. Nu mai făcusem asta NICIODATĂ. Am decis că e timpul să slăbesc, eram deja obez și începusem să simt asta.

Momentul ZERO

Într-o după-masă am avut ceva de dus la socru iar liftul era defect. El locuiește la etajul 6 și era musai să ajung la el. Am luat-o încet pe scări, că doar nu m-a făcut mama în lift. Pe la etajul trei am simțit că mi se înmoaie picioarele și a trebuit să mă opresc, eram terminat, nu mai puteam urca nicio treaptă.

M-am speriat, chiar panicat, nu pățisem așa ceva în viața mea.

În acel moment am luat următoarea decizie, „Trebuie să fac ceva să slăbesc, altfel mă duc către Valhalla”.

Zis și făcut, din acel moment am început să am grijă de mine.

Ce am făcut? Cum am reușit?

  1. Am renunțat la cola, beam mai mult de un litru pe zi.
  2. Am renunțat la mesele de seară, mâncam chiar și noaptea. Veneam seara de la bar și rupeam frigiderul.
  3. Am terminat-o cu produsele de patiserie, covrigi, forneti, chestii de astea.
  4. De la 4,5 beri pe zi am trecut la 2 pe săptămână.
  5. Mănânc multe fructe și legume.
  6. Mezelurile erau moartea mea, sandwich-urile la toaster erau mâncarea de dimineață
  7. Beau multă apă, peste 2 litri pe zi.
  8. Când ies în oraș nu beau cola, cafea sau alcool, beau ceai. De preferat cu miere nu cu zahăr.
  9. De două săptămâni mă duc la bazin și saună.
  10. Pentru deplasările mici din oraș merg pe jos, toată ziua eram cu curul în mașină.
  11. Nu mai lenevesc în pat dimineața, la ora 7 sunt în picioare.
  12. Am înlocuit pizza și pastele, după care eram înnebunit când mâncam în oraș, cu salatele de crudități sau cu smoothie de fructe.

Cam astea sunt principalele schimbări în regimul meu de viață. Sunt atent la ce mănânc și fac mișcare. Cu un pic de ambiție și o sperietură mare în cazul meu, totul e posibil.

Sunt atât de mândru de mine încât povestesc cu drag la toată lumea această mega realizare din viața mea. Iar faptul că lumea mă laudă, mă face să continui.

Bineînțeles că sunt și cârcotași care au găsit ceva de obiectat, doar nu-i așa, ROMÂNUL SE PRICEPE LA TOATE. Că brânza pe care o mănânc e prea grasă, că măslinele sunt prea negre, că omleta trebuie să fie făcută doar din albuș și câte și mai câte. Puțin îmi pasă, nu țin nicio dietă, doar sunt atent la ceea ce mănânc și beau.

SUNT MAI ATENT LA MINE.

Am fost nevoit să îmi cumpăr haine. Haine și cu 4 numere mai mici față de acum o lună. Pantalonii, blugii, cămășile și bluzele stau pe mine ca pe gard. Am făcut două găuri noi la curea.

Ce mult îmi place să mă laud.

De ce urăsc iarna?

De ce urăsc iarna?

Hmm, cu ce să încep?

  • ziua e scurtă ca naiba, când e cerul înnorat nici nu știi când e dimineață și când e seara
  • frig ca dracu, toată lumea e înfofolită și mereu pe fugă spre casă
  • dezghețatul mașinii dimineața
  • veșnica surprindere a autorităților la prima ninsoare
  • șapte mii de haine pe tine doar să cobori să cumperi o pâine
  • trebuie să ai la îndemână două tone de șervețele nazale
  • ochelarii se aburesc ca dracu și 10 minute sunt chior când intru undeva

  • dacă ninge prea puțin sau a doua zi se încălzește, s-a dus dracu și zăpada. Tot ce rămâne e o zoaie murdară și jegoasă.
  • berea de la terasă se transformă într-o cană cu ceai pentru că ești răcit ca dracu și îți curg mucii
  • nu piscină, nu pescuit, nu grătare, nu nimica, doar stai în casă cu ochii beliți la TV sau pe laptop
  • facturi astronomice la gaz metan și electricitate
  • trebuie să plătesc rovinieta și asigurarea la mașină
  • toată lumea e morocănoasă și stresată

  • te calci în picioare la mall, cinema sau vreo piscină interioară, ne având de unde alege, toți merg în aceleași locuri
  • sărbătorile de iarnă mă deprimă la maxim. Trecând peste faza cu adunarea familiei în jurul mesei de Crăciun, totul mă deprimă. De la alergatul după cumpărături/cadouri la letargia în care intră lumea după sărbători.
  • țiganii care fac pe colindătorii așa cu vreo 10 zile înainte. Zilnic același ritual de „cerșeală grețoasă” prin toate cartierele și piețele orașului.

Cred că dacă mai stau un pic să mă gândesc mai găsesc niște motive, dar deja îs prea tare deprimat să le mai caut.

Din ce în ce mai mult îmi doresc să plec într-o țară caldă și să vin acasă doar VARA. Iubesc vara de mor. Iubesc soarele mai ceva ca SuperMan.

O comedie belea

Office Christmas Party

De mult timp nu am mai râs la un film cum am făcut-o în week-end la *SuperParty la Birou* la Cinema City Deva.

„Super party la birou” îi readuce împreună pe Jennifer Aniston şi Jason Bateman din 9 decembrie pe marile ecrane, într-o comedie care va da cu totul alt sens petrecerilor de iarnă corporatiste.

În timp ce Carol, managerul companiei, încearcă să oprească planurile fratelui iresponsabil de a organiza o petrecere de pomină la birou, acesta apelează la colegii lui care să-l ajute să pună totul la cale. Întreaga mobilizare are scopul de a impresiona un potenţial client mai neconvenţional şi de a-l convinge astfel să investească în afacerea lor aproape falimentară.

Am râs cu lacrimi, toată sala era pe jos. Un umor ușurel, direct, fără prea multe chestii la care trebuie să te prinzi. Pur și simplu glume haioase și foarte bine conturate.

la birou

Distributia: Jennifer Aniston, Jason Bateman, Kate McKinnon, Jamie Chung, Olivia Munn

Actiunea: Un patron nonconformist vrea să își salveze compania cu orice preț.

Efectele 3D: Nu.

De văzut, o să vă placă la nebunie.

Ambulanța fumegă

Suni la salvare, vine chelnerul

Ieri oprisem la culoarea roșie la semafor și ca din senin lângă mine apare o ambulanță pe banda din dreapta. Zic din senin pentru că nu avea pornite nici luminile nici girofarul. Pur și simplu nu am văzut-o doar în momentul când a fost lângă mine. Nu-i bai, poate nu era o urgență și nu se grăbea.

Mă uit mai atent în dreapta, pentru a lăsa ambulanța să treacă înaintea mea și ce văd?

Șoferul fuma la volan, da fuma la volanul AMBULANȚEI.

fumat la volan

Se observă geamul un pic lăsat pentru a ieși fumul, asta pentru cei care vor sări că era țigară electronică.

fumat la volan

Poate recunoaște cineva mașina și îl trage un pic de mânecă pe șofer.

**Legea antifumat a intrat în vigoare la jumătatea lunii martie. Fumatul este interzis cu desăvârşire în maşini de transport public şi în cele ale instituţiilor.**

Oare ambulanța nu e „mașină de transport public”?

Oare chiar atâta nesimțire să fie pe unii șoferi de ambulanță încât să li se rupă pur și simplu că locul lor de muncă înseamnă SĂNĂTATE?

Cum dracu să suni la salvare și să apară una din care iasă vălătuci de fum de țigară? Mai lipsește ca șoferul să își deschidă și o badoacă de bere puturoasă și meniul e complet.

Parcă văd deja o campanie la TV:

„Suni la noi și ești ca la birt, doar noi își oferim două servicii la preț de unul, AMBULANȚA BAR”.

Vă doresc tuturor multă sănătate și să nu aveți nevoie de Ambulanța/Loc de fumat niciodată.

Batjocorit la Vamă

Nesimțire crasă la Poșta Vamală

De vreo 8 luni am început să îmi comand diferite chestii online de pe site-urile chinezești. Nu cine știe ce, mărunțișuri ieftine pentru casă, diverse gadgeturi de până în 20 de dolari, chiar și haine.

Toate au venit, nu am luat țeapă, atâta tot că vin greu al naibii, așa după vreo 25-30 de zile, iar hainele unele nu bat la mărimi. Dar nu e un bai ăsta, baiul e că de prin noiembrie trebuie să mă duc după ele la Deva la vamă, poșta vamală sau cum dracu s-o numi locația aia. Înainte veneau acasă, acum subit gata, tot județul trebuie să facă prezența la Deva.

Nu mă plâng de drum, merg destul de des la Deva, dar programul cu publicul e penibil, marți și joi de la 9.00-12.30 și atât. Aia e, te încadrezi bine, nu te încadrezi îți iei o zi liberă de la serviciu.

De afară pare o clădire părăsită

posta vamala *oamenii trimit și fier vechi?

Spațiul e mic, ponosit, probabil văruit în anii 80, iar personalul depășit de situație. Doamnele sunt super amabile, jos pălăria, dar sunt pur și simplu sunt sufocate. Zic doamnele pentru că sunt două, una la primiri colete și alta la ridicări.

Doamna de la ridicări e o adevărată MARATONISTĂ, după fiecare client se ridică de la birou și pur și simplu alergă în magazie să caute coletele pentru a le înmâna vameșului care le verifică. Apoi de la capăt, alt client, alte hârțogăraie și fuga iar în magazie.

Pur și simplu mi se pare bătaie de joc să pui pe drumuri un om din Valea Jiului și să îl pui să stea câteva ore la coadă.

Astăzi  în fața mea cu vreo 4 persoane era o doamnă din Uricani și era deja de o ora jumătate în picioare și în frig. Eu am dat o tură pe acolo, am văzut că e plin și am plecat să rezolv altă treabă. Când m-am întors erau mult mai puțini ca prima dată, dar tot exagerat de mulți.

Am uitat să precizez, acolo e frig aproape ca afară, doamnele se încălzeau cu o aeroterma, probabil și aia adusă de acasă.

Mare majoritate a celor care comandă de pe site-urile chinezești sunt oameni simpli care se bucură că găsesc lucruri mult mai ieftine ca pe site-urile românești. Marfa e aceeași, ei tot de acolo își comandă produsele.

Bătaie de joc, dispreț, nepăsare, nu știu cum să mai spun, oare așa de greu e ca aceste colete să vină măcar în localitatea de domiciliu? Sau dacă nu se poate asta, schimbă dracului programul și mai adaugă o zi, de ce nu să fie program de după-masa.

Apus de soare

O noapte în Caraibe

Cred că era pe la începutul lui septembrie, vara încerca să mai rămână, toamna dădea târcoale. Am citit un articol pe IMDB.com despre Jessica Alba, am văzut niște trailere cu filmele ei, frumoasă femeie, apoi m-am băgat la somn. Avusesem o zi prea lungă.

Visul

Nu știu cum s-a întâmplat, dar am câștigat o mini-vacanță în Republica Dominicană, țara mea preferată din zona Caraibelor.

Toată ziua plajă, ocean, surf, beach-baruri, chestii de vacanță PERFECTĂ.

În ultima seară am hotărât să mă despart de gașca de amici cu care am petrecut și am plecat la o ultimă plimbare pe plaja pentru a mă bucura de APUSUL PERFECT.

Cu paharul de vin în mână, m-am îndreptat spre o plajă mai retrasă pentru a avea un pic de liniște. Se pare că nu eram singur.

Un cuplu de îndrăgostiți găsiseră și ei un locușor acolo pentru a se feri de privirile indiscrete a celorlalți turiști. Am trecut pe lângă ei, am dat discret din cap și am ales să mă îndepărtez pentru a nu deranja.

Din fericire mai era cineva pe aceea plajă pustie. Cine?

comoara-pivnitei

Jessica Alba

Nu îmi venea să cred, nu mai întâlnisem NICIODATĂ o vedetă internațională de talia ei. Se pare că și ea ieșise la plimbare și pentru a nu deranja același cuplu a mers mai departe. Bucuria mea, astfel ne-am întâlnit.

La început nu am vrut să „mă bag în seamă”, dar dacă tot eram acolo și EA era acolo, am zis de ce nu.

Am salutat încet parcă pentru a nu deranja apusul care tocmai începuse, mi-a răspuns la fel de încet, dar…….dar mi-a și zâmbit. Un zâmbet incredibil, acel zâmbet din filmele de la Hollywood. M-am topit tot și mi-am luat inima în dinți și am pornit o discuție cu ea,

Prostii, nu cine știe ce dialog elevat, ce faci, cât mai stai, ce ai vizitat.

Doar când soarele a apus de tot ne-am oprit din povestit și am plecat încet spre hotel. Se pare că stătea la hotelul de vis-a-vis. Înainte de a ne despărți am îndrăznit să o întreb dacă nu vrea să bem un pahar de vin autentic românesc la barul hotelului unde eram eu cazat.

Cred ca mai mult din curiozitate, nu m-a refuzat și m-a însoțit. Am desfăcut o sticla de Comoara Pivniței de la Vincon, făcută rost de la un românaș de pe un vas de croazieră și am mai povestit cu ea preț de două pahare.

O fire glumeață, mereu zâmbetul pe buze, Jessica m-a făcut să uit de stereotipul cum că vedetele internaționale ar fi inabordabile.

Ne-am despărțit în fața hotelului ei, chiar mi-a mulțumit pentru o seară minunată petrecută împreună.

oenoteca

Din păcate soarele a răsărit și mi-a tras o rază în ochi și M-AM TREZIT. Fusese doar un vis, eram acasă la ai mei și urma să mă echipez de „scandal”, continuam claca la spart lemne pentru iarnă.

Totuși am rămas cu ceva după acel vis frumos. Cu ocazia acestor sărbători voi face cadou vinuri cu tradiție de la Vincon, din gamele Comoara Pivniței și Oenoteca. Acest vin mă poate reîntoarce în Caraibe, chiar dacă doar cu gândul. Puteți face și voi asta, cine știe unde o să ajungeți

SĂRBĂTORI FERICITE!

Șansa Hunedoarei

Îndrăznim în continuare

Hunedoara a fost în în ultimi 26 de ani mereu în OPOZIȚIE.

De ce în opoziție?

Tot timpul, dar tot timpul primăria Hunedoarei a avut la cârma un primar dintr-un partid diferit de partidul de guvernământ. Pur și simplu așa s-a nimerit.

Când hunedoreanul voia o schimbare, hop schimba primarul, atâta tot că și țara voia o schimbare și făcea același lucru și veșnic rămâneam de căruță.

Bineînțeles că acestă situație a dus la marginalizarea Hunedoarei. Bucureștiul având grijă de orașele de culoarea guvernului. Acest lucru a dus la degradarea vieții omului de rând. Firmele mari au ocolit orașul, salariile au fost veșnic mici, iar tineretul a plecat pe alte meleaguri pentru un viitor mai bun.

hunedoara

Norocul orașului au fost pensionarii.

Ei au fost pentru ani buni cea mai buna sursa de bani pentru economia orașului. Mulți au lucrat în minerit și siderurgie și au pensii foarte bune pentru vremurile în care trăim.

Pentru că la conducerea Casei de Pensii Hunedoara a fost un om implicat, Ilie Toma, un om care a făcut parte din rândul muncitorilor care au construit acest oraș, pensionarii hunedoreni au acum parte de pensiile pe care le merită pentru munca depusă.

Șansa Hunedoarei

În data de 11 decembrie au loc alegerile parlamentare. Alegeri care o să ne ajute să revenim în topul orașelor sau o să decădem mai mult.

La Hunedoara am ales din nou schimbarea, iar dacă pe 11 decembrie această schimbare rămâne fără ecou vom fi din nou în OPOZIȚIE.

Hunedoara are nevoie de un altfel de deputat, pe ceea de acum o știm și suntem sătui de politica ei pentru „hunedorenii mei”. Da exact, doar pentru ai ei. Vreau un deputat pentru TOȚI HUNEDORENII, un deputat pentru Hunedoara, un deputat care să facă echipă cu actualul primar și să repună orașul acolo unde îi e locul.

Deputatul în care EU îmi pun toate speranțele, de obicei nu mă înșel asupra oamenilor, este ILIE TOMA directorul Casei de Pensii Hunedoara. Omul care a crescut prin forțe proprii și care a ridicat ștacheta peste tot pe unde a fost.

Exercițiu de imaginație

Primar – PSD – Dan Bobouțanu

Președinte – CJ – Laurențiu Nistor

PLUS

Deputat Hunedoara – PSD – ILIE TOMA

Guvern România – PSD, nu contează premierul

Oare sunt 100% șanse ca HUNEDOARA să redevină un oraș/județ FRUNTAȘ????

La alegerile locale am sprijinit OMUL Dan Bobouțanu, la alegerile parlamentare voi sprijini OMUL Ilie Toma. Pentru că românul e sătul de partide, dar totuși are datoria morală de a merge la vot, sper să aleagă oamenii de pe listele de partid și nu doar o simplă siglă.

Ilie Toma este candidatul HUNEDOAREI, este omul de lângă tine, omul pe care îl vei întâlni pe strada și o să stea cu tine la o poveste.

Unde a dispărut orășelul copiilor?

Crăciunul de ieri și de azi

Ieri

Două, trei luminițe în geamul instituțiilor statului și se amenaja în parcul Corvin, Orășelul Copiilor. Toată lumea era foarte încântată și copiii fericiți, până la urmă e o sărbătoare apreciată în special de ei.

Azi

Tevatură, lacrimi și suspine, tot hunedoreanul vrea beculețe la el pe strada, la el pe casa scării, la el la ușa, dar să le pune frate primăria.

Se vaită unii că e prea puțin, că e prea roșu, că de ce nu s-au pus mai devreme, așa prin august. Incredibil câtă lume proastă și spălată pe creier pentru un cacat de bulevard neîmpodobit.

Alooo, spitalul 9, o salvare să ia niște nebuni. I-aș trimite eu cu trenulețul lui avion, ăla de un miliard, dar e stricat de când l-a cumpărat.

Pentru că o poza e cât o mie de cuvinte, ia să vă arat niște poze pentru a tranșa odată pentru totdeauna subiectul care a încins atâtea minți în Hunedoara.

hunedoara 20162015 – 5 miliarde ornamente de iarnă, grădinițe cu saltele de 40 de ani și ca bonus 1Decembrie în gunoi.

 

 

 

 

hunedoara 2016

2016 – 4,5 miliarde, au apărut și saltele noi și Hunedoara e curată

hunedoara 2016

Germania 2016, nu face nimeni scandal pentru niște becuri, ba mai mult, sunt aprinse doar 2 ore pe seara. Nemții își împodobesc casele pe banii lor și își fac curățenie în jurul casei.

germania2016

art5

art6

Hunedoreanul preferă să își ascundă căcatul sub preș, dar să belească ochii la niște becuri. Dacă se poate măcar vreo 6luni pe an. Stând cu capul pe sus, nasul oricum îl au de mult pe sus, nu vede că orașul a ajuns vai mama lui.

Chiar nu pot să cred cu ce își umple hunedoreanul timpul, gargară de prost gust și …..și nimic.

 

Domnul Trandafir de Hunedoara

Cel mai bun profesor

Preparată conform unei rețete tradiționale rusești, STALINSKAYA Vodka este recunoscută pentru tăria gustului, pentru rigoarea selecției materiilor prime și îmbunătățirea constantă a procesului de producție și a tehnologiei folosite. Încă de la lansare, sub sloganul „Pentru cei puternici”, STALINSKAYA este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter”. Marca aniversează anul acesta 20 de ani pe piața din România.

stalinskaya

 

De ce paragraful de mai sus?

Cei de la Stalinskaya m-au provocat să vă scriu despre o persoană din viața mea care m-a marcat și care m-a făcut într-o oarecare măsură să fiu cel de acum.

Nistor Mircea – dirigintele din liceu

Dirigintele meu în timpul liceului a fost Profesorul de Fizica Nistor Mircea. Pot să zic cu mâna pe inima că mi-a fost cel mai drag cadru didactic din viața mea și am făcut ceva școală., vreo 15ani. ?
Avea un mod aparte de a atrage elevul lângă el, lângă școală și în special să te atragă spre ora de Fizică. Materie pe care în timpul școlii generale am urât-o tocmai din vina profesoarei care preda la clasa mea.

Așteptam cu drag orele de fizică, nu neapărat pentru materia predată ci pentru ce chestii ne mai povestea. Unele care doar atingeau puțin fizica, dar care ne captivau în așa fel încât doream să nu se termine ora NICIODATĂ.

Omul Nistor Mircea

Captivat, fermecat, cucerit, pasionat, dedicat în tot cea ce face.
Bun, binevoitor, amabil, ascultător în relația cu elevul ca persoana, nu neapărat ca învățăcel.
Vesel, mulțumit, bine dispus, plăcut agreabil nu știu să îl fi văzut de prea multe ori supărat, Se mai supăra pe noi când aveam multe absente, tot pentru bine nostru.

Felul lui de a fi m-a marcat. Pasiunea cu care își făcea el meseria, a fost pentru mine mereu un îndemn de a face la fel. Nu am reușit să mă ridic la nivelul său, dar tot timpul când mă gândesc la el prind putere să continui și să ridic ștacheta.

https://www.youtube.com/watch?v=-Z0Lqpc859Q

Voi fi mereu recunoscător pentru faptul că l-am cunoscut.


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/calinbob/public_html/wp-includes/functions.php on line 5427

Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/calinbob/public_html/wp-content/plugins/really-simple-ssl/class-mixed-content-fixer.php on line 107